CtEDO 23.01.2003 Auto

GÜNAY contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
23.01.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GÜNAY contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 47996/98 prezentate de Ayse Makbule GÜNAY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 2 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie în cunoștință de cauză. Recurenta, Ayse Makbule Günay, este un resortisant turc, născut în 1909 și rezident în Zmir. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Mehmet Nur Terzi, Muhterem Özsüer și Yenal Özsüer, avocați în Baroul d azmir. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: În 1995, terenul reclamantei, situat în mai mult, a fost expropriat de Hotărârea Generală Drumuri Naționale. O parte de expropriere stabilită de o comisie de experți a fost plătită reclamantei la data de expropriere. Recurenta, în dezacord cu suma plătită, a introdus, încă în 1995, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Bornova. Prin hotărârea din 17 septembrie 1997, instanța a acordat reclamantei un câștig de cauză și i-a acordat o indemnizație suplimentară de 19 658 370 Această sumă a fost însoțită de dobânzi simple, cu o rată legală de 30 % la an, calculată începând cu data cedării terenului. Această decizie nu a făcut obiectul unui recurs în casație și a devenit definitivă la 30 octombrie 1997. La 11 martie 1998, la aproximativ patru luni de la decizia finală, a fost acordat un interes suplimentar, plus un singur termen limită, care a fost plătit recurentei la 35 078 712 000 TRL. Dreptul și practica internă relevantă Curtea face trimitere la deciziile deja pronunțate în acest domeniu (a se vedea, de exemplu, Denli c. Turcia, 23 iulie 2002, n. 68117/01, nepublicată și dec. Önel c. Turcia, 23 mai 2002, n 30948/96, nepublicată). C. Date economice la momentul faptelor, rata inflației era de 63% pe an. Efectele inflației în Turcia sunt indicate pe listele de la În conformitate cu lista relevantă, luând cifra de mai puțin de 100 mai jos ca indice de bază pentru luna mai 1987 (perioada în care lista respectivă a fost publicată de către institut), indicele inflației în luna mai 1997 (data la care hotărârea pronunțată în primă instanță a devenit definitivă) atinge cifra de GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge că dreptul său de a respecta bunurile sale nu a fost respectat din cauza întârzierii în plata în avans a fondului suplimentar de expropriere, cu dobânzi insuficiente în raport cu rata foarte ridicată a inflației din Turcia. În acest sens, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii în plata unei despăgubiri suplimentare pentru expropriere, însoțită de interese insuficiente față de rata foarte ridicată de inflație din Turcia. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. A. Excepția preliminară a guvernului Guvernul ridică o excepție de la obligația de a nu epuiza căile de atac interne, susținând că, pe de o parte, recurenta a omis să facă recurs împotriva hotărârii în primă instanță, pe de altă parte, aceasta nu a luat în serios acțiunea în despăgubire prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor privind presupusa pierdere a acesteia ca urmare a întârzierii în plata despăgubirii suplimentare. În ceea ce privește recursul în casare, Curtea constată că litigiul în cauză se referă exclusiv la presupusul prejudiciu suferit de recurentă din cauza întârzierii în lacunitatea culpei datorate. Ea nu consideră că este necesar să se verifice dacă recurenta a epuizat căile de atac interne pentru motivele pe care nu le prezintă în niciun caz în fața acesteia (a se vedea, În ceea ce privește acțiunea în despăgubire prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor, Curtea amintește că a respins deja o excepție similară în cauza Akac. Turcia (hotărârea din 23 septembrie 1998, Rec., 1997-VI, p. 2678-2679, §§ 34-37. Curtea consideră că această excepție nu poate fi reținută. Curtea consideră că, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș c. Turcia, Hotărârea din 9 iulie 1997, Repertoriul 1997-IV ), și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. În plus, Comisia constată că acest aspect nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. B. Pe fond Recurenta deplânge întârzierea plății în avans a taxei de expropriere și insuficiența ratei dobânzilor moratorii aplicate acesteia din cauza ratei foarte ridicate a inflației în Turcia la momentul respectiv. În observațiile sale suplimentare din 14 iunie 2002, guvernul observă că hotărârea de primă instanță a devenit definitivă la 30 noiembrie 1997 și că plata despăgubirii suplimentare a fost efectuată la 9 martie 1998, și anume în termen de trei luni de la data respectivă. 1 nu a fost încălcată în speță. Curtea arată că, la cerere, tribunalul de mari instanțe i-a acordat apoi o indemnizație suplimentară cu dobânzi simple începând cu data cedării terenului. Curtea observă, de asemenea, că hotărârea de primă instanță care acordă recurentei o indemnizaie suplimentară a devenit definitivă la 30 octombrie 1997, și nu la 30 noiembrie 1997 ca la Întradevăr, Curtea constată că recurenta a obținut o suplimentare de 19 658 370 000 TRL, care i-a fost plătită la 9 martie 1998, adică la patru luni și unsprezece zile de la decizia finală. Suma s.a.m., care se ridică la 35 248 372 258 TRL. Conform metodei deja adoptate în Hotărârea Akkuș (a se vedea Hotărârea Akkuș menționată anterior, p. 1311, alineatul 35), Curtea consideră că, pentru a aprecia prejudiciul material suferit de recurentă, trebuie să se ia în considerare diferența dintre suma efectiv plătită recurentei și cea pe care ar fi primit-o dacă creanța sa ar fi fost ajustată pentru a ține seama de erodarea monetară în perioada de întârziere. Curtea ia notă de faptul că hotărârea de primă instanță a devenit definitivă la 30 octombrie 1997. La acea dată sau într-un termen rezonabil, cum ar fi trei luni de la aceasta, recurenta ar fi trebuit să primească 31 453 392 000 TRL. Luând în considerare indicii care figurează pe lista publicată de către Institutul de Statistică al statului, această sumă la data plății ar fi fost de 32 703 358 612 TRL, ceea ce este mai mic decât suma afectată de recurentă, și anume 35 248 372 258 TRL. Pe de altă parte, Curtea a considerat deja că o mică diferență care este produsă în calcul poate fi considerată o marjă de apreciere cauzată de metoda acesteia (a se vedea mutatis mutandis, dec. Arabac Prin urmare, Curtea consideră că cererea este vădit nefondată în sensul articolului 35 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Georg Ress modulier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-01-23
0,97
TIGCIOGLU contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 44029/98 présentée par Nihat TIĞCIOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 janvier 2003 en une chambre composée de M
CtEDO 2003-01-23
0,97
YÜKSEL et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 45381/99 présentée par Necibekadin YÜKSEL et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 janvier 2003 en une chambre
CtEDO 2003-01-23
0,96
KUTLU et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 45382/99 présentée par Hüseyin Hikmet KUTLU et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 janvier 2003 en une chambr
CtEDO 2003-04-10
0,96
UYSALOGLU et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 41982/98 présentée par Ayşe UYSALOĞLU et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 10 avril 2003 en une chambre composée de : MM. G. Ress, prési
CtEDO 2003-06-12
0,96
ULUCAN et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 44262/98 présentée par Emin ULUCAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 juin 2003 en une chambre
Sursă