CtEDO 23.01.2003 Auto

KUTLU et AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
23.01.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KUTLU et AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 45382/99 prezentate de Hüseyin Hikmet KUTLU și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 23 ianuarie 2003 într-o cameră compusă din Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve Traja, judecători grefieri de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 9 noiembrie 1998, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, după ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, Hüseyin Hikmet Kutlu, Fatma Bingül Kutgül, Mualla Kutlu, Ayșe Binnur, Hatice Kutlu, Mehmet Metin Kutlu, Ziya Mete Kutlu și Hidayet Hülya Gün sunt resortisanți turci, născuți în 1922, 1940, 1929, 1937, 1915, 1955, 1955 și 1955 și reședința în Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1997, terenul reclamanților, cu excepția celor care au făcut obiectul unei proceduri de expropriere, a fost expropriat de municipalitatea Bakurköy. O parte de expropriere stabilită de o comisie de experți a fost plătită reclamanților la data de expropriere. Reclamanții, în dezacord cu suma plătită, au introdus încă, în 1997, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Bakurköy. Prin hotărârea din 12 septembrie 1997, Tribunalul a acordat reclamanților un câștig de cauză și le-a acordat o despăgubire suplimentară de 27 2777 593 Această sumă era însoțită de dobânzi simple, cu o rată legală de 30 % laan, calculată începând cu data cedării terenului. Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 12 septembrie 1997 printr-o hotărâre din 17 februarie 1998. La 18 mai 1998, în termen de trei luni de la data deciziei Curții de Casație. Aceaceasta a fost plătită la 538 676 000 TRL. Dreptul și practica internă relevantă Curtea face trimitere la deciziile deja pronunțate în acest domeniu (a se vedea, de exemplu, Denli c. Turcia, 23 iulie 2002, n. 68117/01, nepublicată și dec. Önel c. Turcia, 23 mai 2002, n 30948/96, nepublicată). GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng că dreptul lor la respectarea proprietăților lor nu a fost respectat din cauza întârzierii de la Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii în plata unei despăgubiri suplimentare pentru expropriere, însoțită de interese insuficiente în raport cu rata foarte ridicată a inflației din Turcia. În acest sens, aceștia atribuie o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 astfel: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. A. Excepția preliminară a guvernului În primul rând, potrivit guvernului, tribunalele nu vor fi epuizate, astfel cum se prevede la art. 35 din Convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu au exercitat în mod corect acțiunea pusă la dispoziția sa prin art. 105 din Codul obligațiunilor. Repararea pretinselor pierderi ca urmare a întârzierii în plata despăgubirilor suplimentare ar fi fost posibilă în cazul în care persoana în cauză ar fi stabilit existența unui prejudiciu suferit dincolo de cel care se află compensat prin dobânzi moratorii. Curtea amintește că a respins deja o excepție similară a guvernului în cauza Akac. Turcia (hotărârea din 23 septembrie 1998, Rec. 1997-VI, pp. 2678-2679, §§ 34-37. Întrucât Ön Õa produs nici o hotărâre care ar putea să submineze această concluzie, Curtea nu consideră necesară o cale de atac în afara acestui raționament și consideră că această excepție nu poate fi reținută. Guvernul invită Curtea, în al doilea rând, să respingă cererea de nerespectare a termenului de șase luni în temeiul articolului 35 din convenție. Acest termen ar fi început de fapt de la hotărârea Curții de Casație care confirmă hotărârea primei instanțe. Curtea arată că cauza cu care a fost sesizată se referă numai la întârzierea impusă de administrație de a plăti despăgubirile suplimentare de expropriere și la prejudiciul care ar fi rezultat astfel pentru reclamanți. Curtea constată că întârzierea în cauză a luat sfârșit la 18 mai 1998, dată a plății sumei datorate de la . Prin introducerea Cu r ț ii la 9 noiembrie 1998, reclamanții au îndeplinit cerința de la art. 35 din convenție și, prin urmare, doresc să respingă excepția de care se ocupă. Curtea consideră că, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș c. Turcia, Hotărârea din 9 iulie 1997, Rec. 1997-IV ), și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări de fond; în plus, ea constată că acest spătar nu se confruntă cu nici un alt motiv. B. Pe fond Reclamanții denunță întârzierea plății de către instanța de judecată suplimentară a exproprierii și insuficiența ratei dobânzilor moratorii aplicate acesteia din cauza ratei foarte ridicate a inflației în Turcia la momentul respectiv. În observațiile sale suplimentare din 14 iunie 2002, guvernul observă că hotărârea de primă instanță a devenit definitivă la 17 februarie 1998 și că plata despăgubirii suplimentare a fost efectuată la 18 mai 1998, și anume în termen de trei luni de la data respectivă. 1 nu a fost violat în acest caz. Curtea observă că reclamanților, expropriați de terenul lor, li s-a recunoscut dreptul de proprietate care le-a fost plătit la sfârșitul procedurii de expropriere și că tribunalul de mare instanță le-a acordat ulterior o despăgubire suplimentară de expropriere cu dobândă la rata de 30 % laan de la data la care proprietatea terenului în cauză a fost transferată . În plus, Comisia remarcă faptul că, la 18 mai 1998, reclamanților li s-a acordat, la 18 mai 1998, o pensie suplimentară de expropriere, adică la trei luni după hotărârea Curții de Casație, ceea ce se consideră a fi un termen rezonabil, în conformitate cu raționamentul urmat în cauza Akkuș c. Turcia. Pe de altă parte, Curtea consideră că intervalul de timp care s-a scurs între data hotărârii Curții de Casație și cea a reieșirii de la plata despăgubirii suplimentare, majorat cu un interes mortuar de 50 % laan, nu poate fi considerat drept un decalaj care urmărește să reducă această despăgubire prin intermediul efectului inflației. Prin urmare, Curtea consideră că cererea este vădit nefondată în sensul articolului 35 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Georg Ress modulier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-01-23
0,96
GÜNAY contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 42796/98 présentée par Ayse Makbule GÜNAY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 janvier 2003 en une chambre composée d
CtEDO 2003-01-23
0,96
TIGCIOGLU contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 44029/98 présentée par Nihat TIĞCIOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 janvier 2003 en une chambre composée de M
CtEDO 2003-01-23
0,96
YÜKSEL et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 45381/99 présentée par Necibekadin YÜKSEL et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 janvier 2003 en une chambre
CtEDO 2003-06-12
0,96
ULUCAN et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 44262/98 présentée par Emin ULUCAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 juin 2003 en une chambre
CtEDO 2007-10-18
0,96
OKSUZ ET TATLI c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 70394/01 présentée par Turan ÖKSÜZ et Halil İbrahim TATLI contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 18 octobre 2007 en une chambre composée de : MM. B.
Sursă