Secțiunea a treia Cerere nr. 4182/98 prezentată de Aysse UYSALOULLU și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 10 aprilie 2003 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan mes Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și grefier de secțiune al dlui Berger Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 aprilie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei prezentate de recurente și, respectiv, de către guvern, 18 decembrie 2002 și 15 ianuarie 2003, După ce ați deliberat, face următoarea decizie: recurentele mele, Ayse Usalo...lu, Fehime Usalo...
și Hatice Nuran Ersin, sunt cetățeni turci. Primele două au murit în timpul procedurii, iar ultima, născută în 1934, este Izmir. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către M.N. Terzi, domnul Özsüer și Y. Özsüer, avocați la Izmir. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. L În ceea ce privește proprietatea asupra terenului expropriat, Comisia a solicitat informații suplimentare din partea autorităților turce. La 31 august 1995, în dezacord cu suma plătită de Direcție, recurenta a introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Bornova (Izmir) o acțiune în creștere a sumei plătite de Direcție. La 26 iunie 1996, tribunalul a primit cererea din partea recurentei și a condamnat Direcia să-i plătească o sentină suplimentară de 27 479 130 000 TRL.
La 11 aprilie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de Primă Instană. La 27 ianuarie 1998, la nouă luni de la hotărârea definitivă, Hotărârea i-a vărsat reclamantei 49 522 754 000 TRL pentru a-și exercita dreptul de proprietate suplimentară, însoțită de un interes mortuar de 30 % până la 31 decembrie 1997 și de un interes mortuar de 50 % pentru perioada ulterioară. L La 14 iunie 1991, Hotărârea a expropriat un teren care aparținea reclamantei, situat la Ișiklar (Izmir). Hotărârea i-a vărsat 763 779 000 TRL în schimbul terenului expropriat. La 30 octombrie 1995, în dezacord cu privire la suma plătită de Direcție, recurenta a introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Bornova (Izmir) o acțiune în creștere a dreptului de proprietate.
La 26 iunie 1996, tribunalul a acceptat cererea din partea reclamantei de a-i plăti o sentință de expropriere suplimentară de 24 618 600 000 TRL. La data de 12 octombrie 1995, instanța a însoțit această sumă de dobânzi simple cu rata legală de 30 % laan. La 30 octombrie 1996, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. La 23 ianuarie 1998, la 15 luni de la hotărârea definitivă, Hotărârea i-a vărsat reclamantei 42 993 091 000 TRL pentru a-și exercita dreptul de proprietate suplimentară, însoțită de un interes mortuar de 30 % până la 31 decembrie 1997 și de un interes mortuar de 50 % pentru perioada ulterioară. În 1991, Hotărârea a expropriat un teren care aparținea reclamantei, situat la Ișiklar (Izmir).
Hotărârea i-a vărsat 398 431 000 TRL în schimbul terenului expropriat. În 1995, în dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanta a introdus la tribunalul de mari instanțe din Bornova (Izmir) o acțiune în creștere a sumei plătite de Direcție. La 31 august 1995, instanța a primit cererea din partea reclamantei și a condamnat Hotărârea să-i plătească o sentință suplimentară de expropriere. La 8 aprilie 1996, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea de primă instanță și a pronunțat cauza în fața acesteia din urmă. La 26 iunie 1996, tribunalul a condamnat Hotărârea să plătească recurentei o chitanță de expropriere suplimentară de 12 018 300 000 TRL. El a însoțit această sumă de dobânzi moratorii simple cu rata legală de 30 % laan care urma să curgă începând cu 22 august 1995. La 23 septembrie 1996, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță.
La 21 ianuarie 1998, la 16 luni de la hotărârea definitivă, Hotărârea i-a vărsat reclamantei 21 191 482 000 TRL în temeiul dreptului la pensie suplimentară de expropriere, cu un interes de 30 % până la 31 decembrie 1997 și cu un interes de 50% pentru perioada ulterioară. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurentele se plâng de întârzierea pe care l-a luat instanța cu privire la plata suplimentului de la culpă și la insuficiența ratei dobânzilor datorate datoriilor statului. Invocând art. 13 din Convenție, ele afirmă că nu dispuneau de o cale de atac eficientă în dreptul intern pentru a le plăti rapid despăgubirile suplimentare de expropriere.
În data de 15 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarele declarații de la guvern: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, care are ca origine pledoaria nr. 4182/98, introdusă de domnul meu Ayse Usalo.lu, Fehime Usalo.lu și Hatice Nuran Ersin, guvernul turc oferă părților interesate, ex gratia, suma de 113 000 EUR (o sută treisprezece mii de euro) reprezentând jumătate din suma convenită, pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceasta va fi repartizată după cum urmează moștenitorii lui Levent Usalo alu, Bülent Usalo alu, 35 000 EUR (treizeci și cinci de mii EUR) Sema Usalo alu, soție Akbulut Hatice Nuran Ersin 57 500 EUR (cinci-șapte mii cinci sute EUR) Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți.
Plata sa va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat mai sus, dobânda simplă la o rată va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, care are ca origine pledoaria nr. 4182/98, introdusă de domnul meu Ayse Usalo.lu, Fehime Usalo.lu și Hatice Nuran Ersin, guvernul turc oferă părților interesate, ex gratia, suma de 113 000 EUR (o sută treisprezece mii de euro) reprezentând jumătate din suma convenită, pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.
Aceasta va fi repartizată după cum urmează moștenitorii lui Levent Usalo alu, Bülent Usalo alu, 35 000 EUR (treizeci și cinci de mii EUR) Sema Usalo alu, soție Akbulut Hatice Nuran Ersin 57 500 EUR (cinci-șapte mii cinci sute EUR) Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. Plata sa va avea loc în termen de șase luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat mai sus, dobânda simplă la o rată va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
La 18 decembrie 2002, Curtea primise următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții recurentelor, observ că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, având ca origine cererea nr. 4182/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească domnului meu. Ayse Usalo.lu, Fehime Usalo.lu și Hatice Nuran Ersin, după caz moștenitorilor lor, ex gratia., pentru daunele suferite, inclusiv cheltuielile de judecată, suma globală de 226 000 EUR (două sute douăzeci și șase de mii de euro) repartizată ulterior moștenitorilor lui.
Sema Usalo alu, sotie Akbulut moștenitorii lui Fehime Usalo alu Levent Uysalo alu, Bülent Usalo alu, 70 000 EUR (saptezeci de mii EUR) Sema Uysaloui, soție Akbulut Hatice Nuran 115 000 EUR (o sută cincisprezece mii EUR) Am observat, de asemenea, că plata acestei sume se va efectua după cum urmează: 113 000 EUR (o sută treisprezece mii EUR) în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din convenție (...) și 113 000 EUR (o sută treisprezece mii EUR) în termen de șase luni de la notificarea acestei decizii. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri.
Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Ea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Vincent Berger Georg Res Modululer Președintele
DÉCISION Requête n o 41982/98 présentée par Ayșe UYSALOĞLU et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 10 avril 2003 en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , J. Hedigan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , H.S. Greve, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 28 avril 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérantes et le Gouvernement les 18 décembre 2002 et 15 janvier 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérantes, M mes Ayșe Uysaloğlu, Fehime Uysaloğlu et Hatice Nuran Ersin, sont des ressortissantes turques.
Les deux premières sont décédées en cours de procédure, et la dernière, née en 1934, réside à Izmir. Elles sont représentées devant la Cour par M es M.N. Terzi, M. Özsüer et Y. Özsüer, avocats à Izmir. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. 1. L’expropriation du terrain appartenant à Ayșe Uysaloğlu En 1991, la Direction générale des routes (« la Direction ») expropria un terrain appartenant à la requérante, sis à Ișıklar (Izmir). La Direction lui versa 905 745 000 livres turques (TRL) au titre de l’indemnité d’expropriation, en contrepartie du terrain exproprié. Le 31 août 1995, en désaccord sur le montant payé par la Direction, la requérante introduisit auprès du tribunal de grande instance de Bornova (Izmir) une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.
Le 26 juin 1996, le tribunal accueillit la demande d’indemnité de la requérante et condamna la Direction à lui verser une indemnité d’expropriation complémentaire de 27 479 130 000 TRL. Il assortit cette somme d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an à courir à partir du 10 août 1995. Le 11 avril 1997, la Cour de cassation confirma le jugement de première instance. Le 27 janvier 1998, neuf mois après la décision judiciaire définitive, la Direction versa à la requérante 49 522 754 000 TRL au titre de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie d’un intérêt moratoire de 30 % jusqu’au 31 décembre 1997 et d’un intérêt moratoire de 50 % pour la période postérieure. 2. L’expropriation du terrain appartenant à Fehime Uysaloğlu Le 14 juin 1991, la Direction expropria un terrain appartenant à la requérante, sis à Ișıklar (Izmir).
La Direction lui versa 763 779 000 TRL au titre de l’indemnité d’expropriation, en contrepartie du terrain exproprié. Le 30 octobre 1995, en désaccord sur le montant payé par la Direction, la requérante introduisit auprès du tribunal de grande instance de Bornova (Izmir) une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation. Le 26 juin 1996, le tribunal accueillit la demande d’indemnité de la requérante et condamna la Direction à lui verser une indemnité d’expropriation complémentaire de 24 618 600 000 TRL. Il assortit cette somme d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an à courir à partir du 12 octobre 1995. Le 30 octobre 1996, la Cour de cassation confirma le jugement de première instance.
Le 23 janvier 1998, quinze mois après la décision judiciaire définitive, la Direction versa à la requérante 42 993 091 000 TRL au titre de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie d’un intérêt moratoire de 30 % jusqu’au 31 décembre 1997 et d’un intérêt moratoire de 50 % pour la période postérieure. 3. L’expropriation du terrain appartenant à Hatice Nuran Ersin En 1991, la Direction expropria un terrain appartenant à la requérante, sis à Ișıklar (Izmir). La Direction lui versa 398 431 000 TRL au titre de l’indemnité d’expropriation, en contrepartie du terrain exproprié. En 1995, en désaccord sur le montant payé par la Direction, la requérante introduisit auprès du tribunal de grande instance de Bornova (Izmir) une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.
Le 31 août 1995, le tribunal accueillit la demande d’indemnité de la requérante et condamna la Direction à lui verser une indemnité d’expropriation complémentaire. Le 8 avril 1996, la Cour de cassation cassa le jugement de première instance et renvoya l’affaire devant cette dernière. Le 26 juin 1996, le tribunal condamna la Direction à verser à la requérante une indemnité d’expropriation complémentaire de 12 018 300 000 TRL. Il assortit cette somme d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an à courir à partir du 22 août 1995. Le 23 septembre 1996, la Cour de cassation confirma le jugement de première instance. Le 21 janvier 1998, seize mois après la décision judiciaire définitive, la Direction versa à la requérante 21 191 482 000 TRL au titre de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie d’un intérêt moratoire de 30 % jusqu’au 31 décembre 1997 et d’un intérêt moratoire de 50 % pour la période postérieure.
GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérantes se plaignent du retard pris par l’Etat dans le paiement des compléments d’indemnité d’expropriation et de l’insuffisance du taux des intérêts moratoires appliqué aux dettes de l’Etat. Invoquant l’article 13 de la Convention, elles allèguent qu’elles ne disposaient pas en droit interne d’une voie de recours efficace pour contraindre l’Etat à leur verser rapidement l’indemnité complémentaire d’expropriation. EN DROIT Le 15 janvier 2003, la Cour a reçu du Gouvernement les déclarations suivantes : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 41982/98, introduite par M mes Ayșe Uysaloğlu, Fehime Uysaloğlu et Hatice Nuran Ersin, le gouvernement turc offre de verser aux intéressées, ex gratia , la somme de 113 000 EUR (cent treize mille euros) représentant la moitié de la somme convenue, au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens.
Elle sera répartie de la manière suivante : les héritiers d’Ayșe Uysaloğlu : Arif Uysaloğlu, ) Mehmet Uysaloğlu, ) Levent Uysaloğlu, ) 20 500 EUR (vingt mille cinq cents euros) Bülent Uysaloğlu, ) Sema Uysaloğlu, épouse Akbulut ) les héritiers de Fehime Uysaloğlu : Levent Uysaloğlu, ) Bülent Uysaloğlu, ) 35 000 EUR (trente-cinq mille euros) Sema Uysaloğlu, épouse Akbulut ) Hatice Nuran Ersin 57 500 EUR (cinquante-sept mille cinq cents euros) Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention (...).
A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, intérêt simple à un taux sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. » « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 41982/98, introduite par M mes Ayșe Uysaloğlu, Fehime Uysaloğlu et Hatice Nuran Ersin, le gouvernement turc offre de verser aux intéressées, ex gratia , la somme de 113 000 EUR (cent treize mille euros) représentant la moitié de la somme convenue, au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens.
Elle sera répartie de la manière suivante : les héritiers d’Ayșe Uysaloğlu : Arif Uysaloğlu, ) Mehmet Uysaloğlu, ) Levent Uysaloğlu, ) 20 500 EUR (vingt mille cinq cents euros) Bülent Uysaloğlu, ) Sema Uysaloğlu, épouse Akbulut ) les héritiers de Fehime Uysaloğlu : Levent Uysaloğlu, ) Bülent Uysaloğlu, ) 35 000 EUR (trente-cinq mille euros) Sema Uysaloğlu, épouse Akbulut ) Hatice Nuran Ersin 57 500 EUR (cinquante-sept mille cinq cents euros) Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Son versement aura lieu dans les six mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention (...).
Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, intérêt simple à un taux sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
» Le 18 décembre 2002, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l’un des représentants des requérantes : « Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 41982/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser à M mes Ayșe Uysaloğlu, Fehime Uysaloğlu et Hatice Nuran Ersin, le cas échéant à leurs héritiers, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, la somme globale de 226 000 EUR (deux cent vingt-six mille euros) répartie de la manière suivante : les héritiers d’Ayșe Uysaloğlu : Arif Uysaloğlu, ) Mehmet Uysaloğlu, ) Levent Uysaloğlu, ) 41 000 EUR (quarante et un mille euros) Bülent Uysaloğlu, ) Sema Uysaloğlu, épouse Akbulut ) les héritiers de Fehime Uysaloğlu : Levent Uysaloğlu, ) Bülent Uysaloğlu, ) 70 000 EUR (soixante-dix mille euros) Sema Uysaloğlu, épouse Akbulut ) Hatice Nuran Ersin 115 000 EUR (cent quinze mille euros) Je note également que le versement de cette somme s’effectuera comme suit : 113 000 EUR (cent treize mille euros) dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention (...), et 113 000 EUR (cent treize mille euros) dans un délai de six mois suivant la notification de cette décision.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président