YÜKSEL et AUTRES contre la TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 42765/98 prezentată de Mehmet YÜKSEL și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 8 iulie 2003 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve, Traja, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei prezentate de reclamanți și, respectiv, de guvern la 21 februarie și 12 mai 2003, după ce au intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții, ale căror nume figurează în tabelul de mai jos, sunt cetățeni turci și rezidenți în Mercin.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către M. Avocații din Ankara și Tarsus. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 octombrie 1991, Hotărârea Drumurilor Naționale (Karayollar.) Genel Müdürlüüü , (a) exproprierea bunurilor imobile care aparțin reclamanților, cu sediul în Mercin. Indemnizațiile de expropriere stabilite de Direcție au fost plătite reclamanților la data transferului de proprietate. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus, pentru fiecare proprietate imobiliară, la Tribunalul de Mare Instanță din Mercin, o acțiune în creștere a indemnizațiilor de expropriere. Instanța le-a dat câștig de cauză și a condamnat Hotărârea să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple cu o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate.

Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ulterior, la cererea reclamanților, biroul de executare competent a trimis la Hotărârea ordinelor de executare fără efect. La 18 februarie 1998, Hotărârea le-a vărsat reclamanților suplimentele de liturghie în cauză. Detaliile figurează în tabelul următor, după cum urmează: DATA PLĂȚII DIN PARTEA CURȚII DE CASSATIE Mehmet Yüksel 30.04.1993 85 172 146 22.10.1992 10.07.1995 Hatice Yer 4.02.1993 33 601 453 21.07.1992 28.06.1993 Turdu Tan 12.11.1993 157 316 000 9.02.1993 25.04.1994 Hüseyin F. Caopur, Emine Caopur, 28 951 783 20.10.1992 1.12.1993 GRIEFS Invocând art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii în plata despăgubirilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata inflației foarte ridicată din Turcia.

Pe baza acelorași fapte, reclamanții reduc, de asemenea, durata excesivă de neexecutare a unei hotărâri judecătorești și: la art. 6 alineatul (1) din Convenție.

LA 14 mai 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație pe care o declar că, în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea nr. 42765/98, introdusă de dl Mehmet Yüksel, dl Hüseyin Fikri Caopur, dl Brahim Caopur, dl Mustafa Caopur, dl Müslüm Caopur și dl meu Turdu Tan, dl Hatice Yer și dl Emine Caopur, guvernul turc le oferă acestora, ex gratia, suma globală de 17 600 EUR (șaptesprezece mii șase sute de euro) reîncepe în următorul mod Mehmet Yüksel 2 000 EUR (două mii de euro) Hatice Yer 3 500 EUR (trei mii cinci sute EUR) Turdu Tan 7 500 EUR (șapte mii cinci sute EUR) Hüseyin Fikri Caopur Emine Caopur un total de 2 500 EUR (două mii cinci sute EUR) Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul respectiv relevante și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți.

Plata acesteia va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. La 25 februarie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de către unul dintre reprezentanții reclamanților Am observat că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, având ca origine recursul nr. 42765/95 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia, pentru prejudiciul suferit, inclusiv cheltuielile de judecată, către domnii.

Mehmet Yüksel, Hüseyin Fikri Caopur, obrahim Caopur, Mustafa Caopur, Müslüm Caopur și Evset Vural, precum și M mele Turdu Tan, Hatice Yer și Emine Caopur, suma globală de 17 600 EUR (șaptesprezece mii șase sute de euro) pleacă după Mehmet Yüksel 2 000 EUR (două mii de euro) Hatice Yer 3 500 EUR (trei mii cinci sute de euro) Turdu Tan 7 500 EUR (șapte mii cinci sute de euro) Hüseyin Fikri Caopur Emine Caopur un total de 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) … 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. J Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în sfârșit].

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Vincent Berger Ress Modululer

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 42765/98 présentée par Mehmet YÜKSEL et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 8 juillet 2003 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , R. Türmen , B. Zupančič , M me H.S. Greve, M. K. Traja, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 28 juillet 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérants et le Gouvernement les 21 février et 12 mai 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, dont les noms figurent dans le tableau ci-dessous, sont des ressortissants turcs et résident à Mersin.

Ils sont représentés devant la Cour par M es T. Akıllıoğlu et A. Aktay, respectivement avocats à Ankara et Tarsus. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 3 octobre 1991, la Direction des routes nationales ( Karayolları Genel Müdürlüğü , « la Direction ») expropria des biens immobiliers appartenant aux requérants, sis à Mersin. Des indemnités d’expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants à la date du transfert de propriété. En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Mersin, pour chaque bien immobilier, une action en augmentation des indemnités d’expropriation.

Le tribunal leur donna gain de cause et condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à compter de la date du transfert de propriété. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs. Par la suite, à la demande des requérants, le bureau d’exécution compétent envoya à la Direction des ordres d’exécution restés sans effet. Le 18 février 1998, la Direction versa aux requérants les compléments d’indemnité en question. Des détails figurent dans le tableau suivant :

NOM DU REQUÉRANT

DATE DU JUGEMENT

MONTANT DE L’INDEMNITÉ COMPLÉMENTAIRE

(TRL)

DATE DE DÉPART DU CALCUL DE L’INTÉRÊT MORATOIRE

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

Mehmet Yüksel 30.04.1993 85 172 146 22.10.1992 10.07.1995 Hatice Yer 4.02.1993 33 601 453 21.07.1992 28.06.1993 Turdu Tan 12.11.1993 157 316 000 9.02.1993 25.04.1994 Hüseyin F. Çopur, Emine Çopur, İbrahim Çopur, Mustafa Çopur, Müslüm Çopur 25.05.1993 36 653 800 9.03.1993 6.12.1993 Evset Vural 10.06.1993 28 951 783 20.10.1992 1.12.1993 GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie. Se basant sur les mêmes faits, les requérants allèguent également la durée excessive de non-exécution d’un jugement et invoquent l’article 6 § 1 de la Convention.

EN DROIT Le 14 mai 2003, la Cour a reçu du gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 42765/98, introduite par MM.

Mehmet Yüksel, Hüseyin Fikri Çopur, İbrahim Çopur, Mustafa Çopur, Müslüm Çopur et Evset Vural, ainsi que M mes Turdu Tan, Hatice Yer et Emine Çopur, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, ex gratia , la somme globale de 17 600 EUR (dix-sept mille six cents euros) repartie de manière suivante : Mehmet Yüksel 2 000 EUR (deux mille euros) Hatice Yer 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) Turdu Tan 7 500 EUR (sept mille cinq cents euros) Hüseyin Fikri Çopur } Emine Çopur } un total de 2 500 EUR (deux mille cinq cents euros) İbrahim Çopur } pour ces cinq requérants Mustafa Çopur } Müslüm Çopur } Evset Vural 2 100 EUR (deux mille cent euros) Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants.

Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. » Le 25 février 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l’un des représentants des requérants : « Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 42765/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, à MM.

Mehmet Yüksel, Hüseyin Fikri Çopur, İbrahim Çopur, Mustafa Çopur, Müslüm Çopur et Evset Vural, ainsi que M mes Turdu Tan, Hatice Yer et Emine Çopur, la somme globale de 17 600 EUR (dix-sept mille six cents euros) repartie de manière suivante : Mehmet Yüksel 2 000 EUR (deux mille euros) Hatice Yer 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) Turdu Tan 7 500 EUR (sept mille cinq cents euros) Hüseyin Fikri Çopur } Emine Çopur } un total de 2 500 EUR (deux mille cinq cents euros) İbrahim Çopur } pour ces cinq requérants Mustafa Çopur } Müslüm Çopur } Evset Vural 2 100 EUR (deux mille cent euros) Je note également que le versement de cette somme s’effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fin e de la Convention). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président