Dürü și alții împotriva Turciei

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ Cerere n 44242/98 prezentată de Meryem DÜRÜ și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 4 decembrie 2003 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Zupančič Tsatsa-Nikolovska, judecători și viticultori ai dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 iunie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 12 septembrie 2000, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei prezentate de reclamanți și, respectiv, de guvern la 8 aprilie și, respectiv, 1 septembrie 2003, după ce au intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții sunt resortisanți turci și își au reședința în Tarsus.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către A. Aktay, avocați din Ankara și, respectiv, Tarsus. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Între 1991 și 1993, Hotărârea Drumurilor Naționale ( (a) exproprierea bunurilor imobile care aparțin reclamanților, cu sediul în Tarsus. Indemnizațiile de expropriere stabilite de Direcție au fost plătite reclamanților la data transferului de proprietate. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus o acțiune în creștere la Tribunalul de Mare Instanță din Tarsus, pentru fiecare proprietate imobiliară. Instanța a dat câștig de cauză reclamanților și a condamnat Hotărârea să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple la o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate.

Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ulterior, la cererea reclamanților, oficiul de urmăriri penale competente notatifia către Hotărârea pentru Ordinele de Plătire Restrânsă. În ianuarie și februarie 1998, Hotărârea a vărsat reclamanților suplimentele de litieră în cauză. Detaliile figurează în tabelul următor de nume ale REQUERANȚELOR DATA DE PLĂȚIRE A PLĂȚII Data la care se face referire la data la care s-a acordat autorizația de introducere pe piață pentru importul de produse originare din Republica Populară Chineză, astfel cum se prevede la art. 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, se aplică mutatis mutandis.

29.12.1993 28.7.1993 18.5.1994 921 463 11.2.1998 GRIEF Invocator la art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a respecta bunurile lor din cauza întârzierii în plata de la l În septembrie 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație.

Declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea nr. 42542/98, formulată de reclamanții menționați mai jos, guvernul turc propune ca aceștia, ex gratia, suma globală de 19 250 EUR (19 mii două sute cincizeci de euro) repartizată după cum urmează Meryem Dürü 7 000 EUR (șapte mii EUR) Mehmet Say Electroluxm 2 500 EUR (două mii cinci sute EUR) Ramazan Civelek un total de 4 000 EUR (patru mii EUR) Elife Civelek pentru acești doi solicitanți Yașar Șen 1 750 EUR (o mie șapte sute cincizeci EUR) Zekeriya Civelek 4 000 EUR (patru mii EUR) Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul respectiv relevante și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți.

Plata acesteia va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale.

La 8 aprilie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții reclamanților, observ că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, având ca origine cererea nr. 42542/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia , în ceea ce privește prejudiciul suferit, cheltuielile și cheltuielile de judecată, inclusiv, către reclamanții menționați mai jos, suma globală de 19 250 EUR (19 mii două sute cincizeci de euro) repartizată după cum urmează Meryem Dürü 7 000 EUR (șapte mii EUR) Mehmet Sayam 2 500 EUR (două mii cinci sute EUR) Ramazan Civelek un total de 4 000 EUR (patru mii EUR) Elife Civelek pentru acești doi solicitanți Yașar Șen 1 750 EUR (o mie șapte sute cincizeci de euro) Zekeriya Civelek 4 000 EUR (patru mii de euro) Observ, de asemenea, că plata acestei sume se va efectua în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.

Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. După informarea guvernului, Curtea a luat în considerare, în declarațiile de mai sus, cererea reprezentantului reclamanților din 7 aprilie 2003 de a rectifica în scris anumite nume. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al Convenției].

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să divulge cauza culpelor nr. 42146/98, 44216/98, 44231/98, 44333/98, 44339/98, 44339/98, 44539/98, 42543/98, 44543/98, 44543/98, 44333/98, 431336/98, 4313988, 4314/98, 43144/98, 4314/98, 4315/98, 43344/98, 4364/98, 43642/98, 43644/98, 43914/98, 44899/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 5454477/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54555/00, 54556/00, 54556/00, 54557/00, 54557/00, 54558/00 și 54582/00 Decide să șteargă restul cererii de rol. Vincent Berger Georg Ress Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n o 42542/98 présentée par Meryem DÜRÜ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 4 décembre 2003 en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , B. Zupančič , M me M. Tsatsa-Nikolovska, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 19 juin 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision partielle de la Cour du 12 septembre 2000, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérants et le Gouvernement les 8 avril et 1 er septembre 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants turcs et résident à Tarsus.

Ils sont représentés devant la Cour par M es T. Akıllıoğlu et A. Aktay, avocats à Ankara et à Tarsus respectivement. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Entre 1991 et 1993, la Direction des routes nationales (« la Direction ») expropria des biens immobiliers appartenant aux requérants, sis à Tarsus. Des indemnités d’expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants à la date du transfert de propriété. En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Tarsus, pour chaque bien immobilier, une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.

Le tribunal donna gain de cause aux requérants et condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à compter de la date du transfert de propriété. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs. Par la suite, à la demande des requérants, l’office des poursuites compétent notifia à la Direction des commandements de payer demeurés infructueux. En janvier et février 1998, la Direction versa aux requérants les compléments d’indemnité en question. Des détails figurent dans le tableau suivant :

NOMS DES REQUÉRANTS

DATE DU JUGEMENT

DATE DE DÉPART DU CALCUL DE L’INTÉRÊT MORATOIRE

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

MONTANT DE L’INDEMNITÉ COMPLÉMEN-TAIRE

(TRL)

DATE DU PAIEMENT

Meryem DÜRÜ 16.7.1993 9.12.1992 13.12.1993 102 088 000 11.2.1998 Zekeriya CİVELEK 16.7.1993 16.12.1992 27.1.1994 74 382 785 21.1.1998 Yașar ȘEN 5.3.1996 14.6.1995 20.5.1996 224 500 000 15.1.1998 Ramazan CİVELEK Elife CİVELEK 31.12.1993 28.7.1993 28.11.1994 147 675 000 18.2.1998 Mehmet SAYIM 29.12.1993 28.7.1993 18.5.1994 67 921 463 11.2.1998 GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.

EN DROIT Le 1 er septembre 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 42542/98, introduite par les requérants cités ci-dessous, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, ex gratia , la somme globale de 19 250 EUR (dix-neuf mille deux cent cinquante euros) répartie de la manière suivante : Meryem Dürü 7 000 EUR (sept mille euros) Mehmet Sayım 2 500 EUR (deux mille cinq cents euros) Ramazan Civelek } un total de 4 000 EUR (quatre mille euros) Elife Civelek } pour ces deux requérants Yașar Șen 1 750 EUR (mille sept cent cinquante euros) Zekeriya Civelek 4 000 EUR (quatre mille euros) Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants.

Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

» Le 8 avril 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l’un des représentants des requérants : « Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 42542/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, aux requérants cités ci-dessous, la somme globale de 19 250 EUR (dix-neuf mille deux cent cinquante euros) répartie de la manière suivante : Meryem Dürü 7 000 EUR (sept mille euros) Mehmet Sayım 2 500 EUR (deux mille cinq cents euros) Ramazan Civelek } un total de 4 000 EUR (quatre mille euros) Elife Civelek } pour ces deux requérants Yașar Șen 1 750 EUR (mille sept cent cinquante euros) Zekeriya Civelek 4 000 EUR (quatre mille euros) Je note également que le versement de cette somme s’effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » Après en avoir informé le Gouvernement, la Cour a pris en compte, dans les déclarations ci-dessus, la demande du représentant des requérants du 7 avril 2003 de rectifier l’orthographe de certains noms. La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de disjoindre l’affaire des requêtes n os 42146/98, 42521/98, 42523/98, 42524/98, 42530/98, 42532/98, 42536/98, 42541/98, 42543/98, 42544/98, 43133/98, 43136/98, 43138/98, 43141/98, 43144/98, 43146/98, 43148/98, 43151/98, 43344/98, 43641/98, 43642/98, 43644/98, 43914/98, 44286/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 54547/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54556/00, 54557/00, 54558/00 et 54582/00 ; Décide de rayer le restant de la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président