Oguz și alții împotriva Turciei

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 43642/98 prezentată de Yadigar O 368/UZ și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 4 decembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Zupančič Tsatsa-Nikolovska, judecători și judecători ai dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 24 august 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 12 septembrie 2000, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei prezentate de recurente și, respectiv, de guvern la 8 aprilie și, respectiv, 1 septembrie 2003, după ce au intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ recurentele sunt resortisanți turci și își au reședința în Tarsus.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul T. Ak Aktay, avocați în Ankara și, respectiv, Tarsus. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează.

În 1991 și 1992, Hotărârea Drumurilor Naționale ( De asemenea, Curtea a Uniunii Europene a constatat că, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"), Curtea a Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"), în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"), în special art. 108 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"), nu a acordat niciun ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"), în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"), în special art. 108 alineatul (3) litera (a) și art. 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE." În dezacord cu suma plătită de Direcție, recurentele au introdus o acțiune în creștere la Tribunalul de Mare Instanță din Tarsus, pentru fiecare proprietate imobiliară.

Tribunalul le-a acordat recurentelor câștig de cauză și a condamnat conducerea să le plătească indemnizații suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple cu o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ulterior, la cererea recurentelor, oficiul de urmăriri penale competente notatifia către Hotărârea pentru Ordinele de Plătire Renunțată. În martie 1998, Hotărârea le-a vărsat recurentelor suplimentele de liturghie în cauză.

Detaliile figurează în tabelul următor de nume ale REQUERANȚELOR DATA DE PLĂȚIRE A PLĂȚII Data la care s-a acordat autorizația de introducere pe piață pentru produsele care fac obiectul unei interdicții de exploatare pe teritoriul unui stat membru sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru al unui stat membru al Uniunii Europene sau al Uniunii Europene sau al Uniunii Europene sau al unui stat membru al unui stat membru al Uniunii Europene sau al

unui stat membru al unui stat membru al Uniunii Europene sau al Uniunii Europene sau al Uniunii Europene sau al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru sau al unui stat membru sau al unui stat membru al unui stat membru sau al unui stat membru al unui stat membru sau al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru sau al unui stat membru sau al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru sau al unui stat membru sau al unei stat al unui stat membru sau al unui stat membru sau al unui stat sau al unei stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat membru sau al unui stat membru sau al unui stat membru sau al unui stat membru sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat membru sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui stat sau al unui 11.3.1998 Ayse GÖK 3.5.1994 16.9.1992 3.10.1994 688 320 6.3.1998 GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1,

recurentele se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii în plata despăgubirii suplimentare de expropriere cu dobânzi necorespunzătoare față de rata foarte ridicată de inflație din Turcia. ÎN JUSTIȚIE la 1 septembrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului. Declar că … 750 EUR (șapte sute cincizeci EUR) Ayșe Gök 350 EUR (trei sute cincizeci EUR) Șerife Ümmü Yüksel un total de 3 500 EUR (trei mii cinci sute EUR) Müzeyyen Esen pentru acești patru solicitanți Fatma Bazl pentru acești doi solicitanți (2 acțiune) Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de recurente.

Plata acesteia va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale.

La 8 aprilie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții recurentelor, observ că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, având ca origine cererea nr. 43642/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia , în ceea ce privește prejudiciul suferit, cheltuielile și cheltuielile de judecată, inclusiv, recurentelor menționate mai jos, suma globală de 5 800 EUR (cinci mii opt sute de euro) repartizată după cum urmează Yadigar O Fatma Bașl Electrolux Makbule quevik un total de 500 EUR (cinci sute EUR) Yadigar O De asemenea, observ că plata acestei sume se va efectua în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri.

Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să divulge cauza culpelor nr. 42146/98, 42526/98, 44231/98, 44233/98, 44339/98, 42539/98, 42542/98, 42542/98, 42543/98, 44243/98, 44243/98, 44333/98, 43136/98, 4313988, 4314/98, 4314/98, 4314/98, 4314/98, 4315/98, 43344/98, 4364/98, 43644/98, 43914/98, 44286/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 54547/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54555/00, 54556/00, 54556/00, 54557/00, 54557/00, 54558/00 și 54582/00 Decide să șteargă restul cererii de rol.

Vincent Berger Georg Ress Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n o 43642/98 présentée par Yadigar OĞUZ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 4 décembre 2003 en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , B. Zupančič , M me M. Tsatsa-Nikolovska, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 24 août 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision partielle de la Cour du 12 septembre 2000, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérantes et le Gouvernement les 8 avril et 1 er septembre 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérantes sont des ressortissantes turques et résident à Tarsus.

Elles sont représentées devant la Cour par M es T. Akıllıoğlu et A. Aktay, avocats à Ankara et à Tarsus respectivement. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En 1991 et 1992, la Direction des routes nationales (« la Direction ») expropria des biens immobiliers appartenant aux requérantes, sis à Tarsus. Des indemnités d’expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérantes à la date du transfert de propriété. En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérantes introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Tarsus, pour chaque bien immobilier, une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.

Le tribunal donna gain de cause aux requérantes et condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à compter de la date du transfert de propriété. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs. Par la suite, à la demande des requérantes, l’office des poursuites compétent notifia à la Direction des commandements de payer demeurés infructueux. En mars 1998, la Direction versa aux requérantes les compléments d’indemnité en question. Des détails figurent dans le tableau suivant :

NOMS DES REQUÉRANTS

DATE DU JUGEMENT

DATE DE DÉPART DU CALCUL DE L’INTÉRÊT MORATOIRE

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

MONTANT DE L’INDEMNITÉ COMPLÉMEN- TAIRE (TRL)

DATE DU PAIEMENT

Yadigar OĞUZ 7.5.1993 29.1.1992 24.2.1994 13 008 000 6.3.1998 Makbule ÇEVİK Yadigar OĞUZ 11.12.1992 5.2.1992 27.5.1993 6 592 800 6.3.1998 Makbule ÇEVIK Yadigar OĞUZ 1.7.1994 24.2.1992 2.2.1995 14 186 937 2.3.1998 Șerife Çöl, Ümmü YÜKSEL Müzeyyen ESEN Fatma BAȘLI 3.3.1993 3.6.1992 12.11.1993 45 464 500 11.3.1998 Ayșe GÖK 3.5.1994 16.9.1992 3.10.1994 8 688 320 6.3.1998 GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérantes se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.

EN DROIT Le 1 er septembre 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 43642/98, introduite par les requérantes cités ci-dessous, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, ex gratia , la somme globale de 5 800 EUR (cinq mille huit cents euros) répartie de la manière suivante : Yadigar Oğuz 750 EUR (sept cent cinquante euros) Ayșe Gök 350 EUR (trois cent cinquante euros) Șerife Çöl } Ümmü Yüksel } un total de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) Müzeyyen Esen } pour ces quatre requérants Fatma Bașlı } Makbule Çevik } un total de 500 EUR (cinq cents euros) Yadigar Oğuz } pour ces deux requérants (1 er recours) Makbule Çevik } un total de 700 EUR (sept cents euros) Yadigar Oğuz } pour ces deux requérants (2 è recours) Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérantes.

Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

» Le 8 avril 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l’un des représentants des requérantes : « Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 43642/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, aux requérantes cités ci-dessous, la somme globale de 5 800 EUR (cinq mille huit cents euros) répartie de la manière suivante : Yadigar Oğuz 750 EUR (sept cent cinquante euros) Ayșe Gök 350 EUR (trois cent cinquante euros) Șerife Çöl } Ümmü Yüksel } un total de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) Müzeyyen Esen } pour ces quatre requérants Fatma Bașlı } Makbule Çevik } un total de 500 EUR (cinq cents euros) Yadigar Oğuz } pour ces deux requérants (1 er recours) Makbule Çevik } un total de 700 EUR (sept cents euros) Yadigar Oğuz } pour ces deux requérants (2 è recours) Je note également que le versement de cette somme s’effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de disjoindre l’affaire des requêtes n os 42146/98, 42521/98, 42523/98, 42524/98, 42530/98, 42532/98, 42536/98, 42541/98, 42542/98, 42543/98, 42544/98, 43133/98, 43136/98, 43138/98, 43141/98, 43144/98, 43146/98, 43148/98, 43151/98, 43344/98, 43641/98, 43644/98, 43914/98, 44286/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 54547/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54556/00, 54557/00, 54558/00 et 54582/00 ; Décide de rayer le restant de la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président