În cazul Vitaliotou c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Tulkens, se află într-o cameră formată din Tulkens. Președinta dnii C.L. Rozakis Bonello Levits Botoutarova Kovler Steiner judecători și a dlui S Nielsen, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 iulie 2002 și 9 ianuarie 2003, a adoptat hotărârea la această ultimă dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 625/30/00) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Avgusta Vitaliou, a sesizat Curtea la 23 octombrie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale ( A fost reprezentat de delegatul agentului său, dna G. Skiani, consilier la Consiliul juridic al statului. Recurenta a declarat pe teren art. 6 alineatul (1) din Convenție că procedura civilă la care a fost parte a avut o durată excesivă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] la 9 iulie 2002, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 2 și 4 decembrie 2002, reclamanta și, respectiv, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. De fapt, reclamanta s-a născut în 1938 și este rezidentă în Atena. De la 1 iulie 1988 până la 17 iulie 1989, reclamanta a ocupat postul de grefiere șef al Tribunalului Administrativ din Atena. La 15 iulie 1991, a introdus în fața acestei instanțe o acțiune împotriva statului. ; a solicitat o sumă de 14 300 drahme și 364 000 drahme pentru o alocație pe care ar fi trebuit să o primească din cauza postului său. Ședința a avut loc la 27 februarie 1992. La 31 august 1992, tribunalul a emis o hotărâre înainte de a pronunța dreptul, care a fost notificată recurentei la 10 noiembrie 1992. La 25 februarie 1993, Tribunalul Administrativ a primit o parte din această cerere. Hotărârea a fost notificată recurentei la 4 mai 1993. La 26 mai 1993 și 31 mai 1993, reclamanta și, respectiv, statul au intentat recurs împotriva acestei hotărâri în fața Curții Administrative de Apel din Atena. Ședința a avut loc la 22 septembrie 1994 și, printr-o hotărâre pronunțată la 23 octombrie 1984, Curtea Administrativă de Apel din Atena a confirmat hotărârea Tribunalului Administrativ, dar a mărit suma pe care statul trebuia să o plătească reclamantei. La 13 septembrie 1995, statul s-a ocupat de această hotărâre în fața Consiliului de Stat. Ședința a fost stabilită la 2 noiembrie 1998, dar a fost amânată în așteptarea unei hotărâri a Consiliului de Stat într-o altă cauză, care trebuia să se pronunțe asupra validității recursului statului. Această a doua cauză a fost retrimisă unei formări extinse a Consiliului de Stat. Procedura în cauza recurentei trebuia să fie declarată abrogată deoarece între timp a fost adoptată o lege care a abrogat toate procedurile a căror miză financiară era mai mică de 500 000 drahme; recurenta însăși a depus o cerere de a obține o declarație că procedura a fost abrogată. Cu toate acestea, aceaceasta a fost amânată la 6 decembrie 1999 și apoi la 22 mai 2000 din cauza plecării unui concediu-formare al judecătorului raportor. Între timp, o altă cauză similară celei a recurentei a fost trimisă în fața sesiunii plenare a Consiliului de Stat pentru ca aceasta să se pronunțe asupra constituționalității legii menționate anterior. Cazul recurentei a fost astfel amânat din nou la 16 octombrie 2000 și 5 martie 2001. La ultima dată, președintele Consiliului de Stat a declarat procedura în cauza recurentei abrogate, în lumina legii menționate anterior și a hotărârii din cadrul sesiunii plenare a Consiliului de Stat care a încheiat constituționalitatea legii. La 4 decembrie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Greece offer to pay 4,000 EUR (four thousand euro) to Mrs Avgousta Vitaliotou. Această sumă este pentru cover any pecuniary and moraly damage as well as costs, and it will be platit within three months from the data of delivery of the judgment by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under art. 43 alineatul (1) of the Convention. 10. La 2 decembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamanta I nota that the Government of Greece are pregăted to pay me the sum of 4,000 EUR (four thousand euro) covering pecuniary and moraly damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pandaning before the European Court of Human Rights. I accept the propusal and waive any further claims against Greece in respect of thefacts of this application. I declare that this constitutes a settlement of the case. Această declarație este făcută în context de o prietenie settlement which the Government and I have reached. I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under art. 43 alineatul (1) of the Convention after delivery of the Court's judgment. 11. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 30 ianuarie 2003 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte
PREMIÈRE SECTION
VITALIOTOU c. GRÈCE
(Requête n
o
62530/00)
ARRÊT
(Règlement amiable)
30 janvier 2003
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Vitaliotou c. Grèce,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
M
me
F.
Tulkens
,
présidente
,
MM.
C.L.
Rozakis
,
G.
Bonello
,
E.
Levits
,
M
me
S.
Botoucharova
,
M.
A.
Kovler
,
M
me
E.
Steiner
,
juges
,
et de M. S
.
Nielsen,
greffier adjoint de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 9 juillet 2002 et 9
janvier 2003,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette dernière date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
62530/00) dirigée contre la République hellénique et dont une ressortissante de cet Etat, M
me
Avgousta Vitaliotou («
la requérante
»), a saisi la Cour le 23 octobre 2000 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») est représenté par la déléguée de son agent, Mme G. Skiani, conseillère auprès du Conseil juridique de l'Etat.
3.
La requérante alléguait sur le terrain de l'article 6 § 1 de la Convention, que la procédure civile à laquelle elle a été partie a connu une durée excessive.
4.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la première section ainsi remaniée (article 52 § 1).
5.
Le 9 juillet 2002, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable.
6.
Les 2 et 4 décembre 2002 respectivement, la requérante et le Gouvernement
ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
7.
La requérante est née en 1938 et réside à Athènes.
8.
Du 1
er
juillet 1988 au 17 juillet 1989, la requérante occupa le poste de greffière en chef du tribunal administratif d'Athènes.
Le 15 juillet 1991, elle introduisit devant ce tribunal une action contre l'Etat
; elle réclamait une somme de 14 300 drachmes ainsi que 364
000
drachmes pour une allocation qu'elle aurait dû toucher en raison de son poste.
L'audience eut lieu le 27 février 1992. Le 31 août 1992, le tribunal rendit un jugement avant dire droit, qui fut notifié à la requérante le 10 novembre 1992.
Le 25 février 1993, le tribunal administratif accueillit en partie cette demande. Le jugement fut notifié à la requérante le 4 mai 1993.
Les 26 mai 1993 et 31 mai 1993, la requérante et l'Etat respectivement interjetèrent appel contre ce jugement devant la cour administrative d'appel d'Athènes. L'audience eut lieu le 22 septembre 1994 et, par un arrêt rendu le 23 octobre 1984, la cour administrative d'appel d'Athènes confirma le jugement du tribunal administratif, mais augmenta la somme que l'Etat devait verser à la requérante.
Le 13 septembre 1995, l'Etat se pourvut contre cet arrêt devant le Conseil d'Etat. L'audience fut fixée au 2 novembre 1998, mais elle fut ajournée dans l'attente d'un arrêt du Conseil d'Etat dans une autre affaire, qui devait se prononcer sur la validité du pourvoi de l'Etat. Cette deuxième affaire fut renvoyée à une formation élargie du Conseil d'Etat. La procédure dans l'affaire de la requérante devait être déclarée abrogée car entre-temps une loi fut adoptée qui abrogeait toutes les procédures dont l'enjeu financier était inférieur à 500 000 drachmes. La requérante elle-même déposa une demande tendant à obtenir une déclaration que la procédure était abrogée. Toutefois, elle fut ajournée au 6 décembre 1999 puis au 22 mai 2000 en raison du départ à un congé-formation du juge rapporteur.
Entre-temps une autre affaire similaire à celle de la requérante fut renvoyée devant la formation plénière du Conseil d'Etat pour que celle-ci se prononce sur la constitutionnalité de la loi susmentionnée. L'affaire de la requérante fut ainsi à nouveau ajournée aux 16 octobre 2000 et 5 mars 2001. A cette dernière date, le président du Conseil d'Etat déclara la procédure dans l'affaire de la requérante abrogée, à la lumière de la loi susmentionnée et de l'arrêt de la formation plénière du Conseil d'Etat qui concluait à la constitutionnalité de la loi.
9.
Le 4 décembre 2002, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Greece offer to pay 4,000 EUR (four thousand euros) to Mrs Avgousta Vitaliotou. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.
The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.
»
10.
Le 2 décembre 2002, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la requérante
:
«
I note that the Government of Greece are prepared to pay me the sum of 4,000
EUR (four thousand euros) covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
I accept the proposal and waive any further claims against Greece in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.
This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.
I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court's judgment.
»
11.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62 §
3 du règlement).
12.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 30 janvier 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Søren
Nielsen
Françoise
Tulkens
Greffier adjoint
Présidente