AFFAIRE N.K. c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
AFFAIRE N.K. c. TURQUIE (CtEDO, 2003)
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA N.K. c. TURCIA (solicitarea nr. 438198/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 30 ianuarie 2003 DEFINITIVF 30/04/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza N.K. c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și al domnului Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 ianuarie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 438198/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care o resortisantă a acestui stat, N.K. ( La 20 august 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanta, care a fost acceptată pentru asistență judiciară, este reprezentată în fața Curții de către dl S. stetinkaya, avocat la Izmir. În special, recurenta a fost victima unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din Convenție ca urmare a lipsei de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate a statului care l-a judecat și condamnat, precum și a încălcării procedurii în fața aceleiași instanțe. Cererea a fost transmisă Curții la data de 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. La 4 aprilie 2000, Curtea a decis să comunice obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 3 din Convenție guvernului pârât și a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. Atât reclamanta, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Prin scrisoarea din 7 mai 2002, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în temeiul articolului 29 alineatul (1) și al articolului 3 din convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și la fondul cererii și a invitat părțile să își prezinte observațiile suplimentare cu privire la fondul cauzei și reclamantul să își prezinte cererile de satisfacție echitabilă 10. La 30 mai 2002, reclamantul a transmis Curții observațiile sale suplimentare cu privire la fondul cauzei și la cererea sa de satisfacție echitabilă. 11. Prin scrisoarea din 11 iulie 2002, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la cererea de satisfacție echitabilă. 12. La 1 august 2002, guvernul a transmis Curții observațiile sale finale cu privire la caz. CIRCONSTANȚELE SPĂLȚIEI 13. Recurenta, N. K., cetățean turc născut în 1965, este în prezent deținută la închisoarea Malatya. 14. La 19 decembrie 1996, reclamanta a fost arestată de către Secțiunea antiterorism a Direcției de Securitate a (Partea eliberării din Kurdistan) și să-i ofere sprijin financiar prin intermediul activității sale comerciale, în momentul arestării sale, purta un act de identitate fals, iar reclamanta a fost interogată la 21 decembrie și a contestat orice acuzații aduse împotriva ei, explicând că deține un act de identitate fals de când verișorii ei și prietenul ei C.D. Au fost arestați de poliție, deoarece se temea că va fi arestată la rândul ei. Printr-o scrisoare din 24 decembrie 1996, șeful secțiunii a informat Parchetul cu privire la faptul că reclamanta a fost căutată de poliție din 1994, în cadrul unei operații împotriva PRK. El a susținut că verișorii și prietenul reclamantei fuseseră arestați în cadrul aceleiași operații și că recurenta se referea la aceasta din urmă la publicațiile editurii Komal Șeful secțiunii a ajuns la concluzia în scrisoarea sa că, în timpul interogatoriului său la poliție, reclamanta făcuse declarații mincinoase. În aceeași zi, reclamanta a fost audiată de procurorul Republicii aproape de Curtea de Securitate a statului destanbul și a respins din nou acuzațiile aduse împotriva sa și a precizat de data aceasta că a utilizat un act de identitate fals pentru a evita urmărirea penală a impozitelor legate de activitatea sa comercială. 17. La 9 ianuarie 1997, procurorul din apropierea Curții de Securitate a statului atzmir a acuzat-o pe reclamantă în fața instanței menționate, compusă din trei judecători de profesie, dintre care unul se află sub jurisdicție militară. Reproșând reclamanta, în special, că a acordat sprijin financiar PRK prin intermediul unei activități comerciale legale (vânzarea de articole de bijuterii turistice), acesta solicită aplicarea articolelor 168 alineatul (2) din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului, procurorul și-a întemeiat acuzația pe declarațiile altor inculpați, pe publicațiile editurii, precum și pe actele false găsite pe reclamantă. 18. Printr-o hotărâre din 2 octombrie 1997, Curtea de Securitate a statului dezzmir a declarat reclamanta vinovată de faptele reproșate și a condamnat-o la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani și șase luni. 19. În aceeași zi, recurenta a formulat un recurs împotriva hotărârii menționate și a solicitat desfășurarea unei ședințe. 20. La 9 iunie 1998, după ce a avut loc o ședință, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. II. DREPTURILE ȘI PRACTICILE INTERNE PERTINENTE 21. Înainte de reforma din 18 iunie 1999, partea relevantă a articolului 143 din Constituție care reglementează organizarea judiciară a cursurilor de securitate ale statului, a fost formulată astfel: □ Se instituie cursuri de securitate ale statului însărcinat cu cunoașterea infracțiunilor comise împotriva Republicii □ ale căror caracteristici sunt enunțate în Constituție .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Cursurile de securitate ale statului sunt formate dintr-un președinte, doi membri titulari, doi membri supleanți, un procuror și un număr suficient de înlocuitori. Președintele, un membru titular, un membru supleant și procurorul sunt aleși, în conformitate cu procedurile stabilite prin legi speciale, dintre judecătorii și procurorii Republicii de prim rang, un titular și un supleant dintre judecătorii militari de prim rang și înlocuitorii dintre procurorii Republicii și judecătorii militari. Președinții și membrii titulari și supleanți (...) cursuri de securitate ale statului sunt numiți pentru o perioadă de patru ani care poate fi reînnoită. Curtea de Casație cunoaște apeluri formulate împotriva hotărârilor pronunțate de cursurile de securitate ale statului (...) 4388 din 18 iunie 1999 privind instituirea cursurilor de securitate ale statului a modificat art. 143 din Constituție, care dispune acum (...) Curțile de securitate ale statului constau dintr-un președinte, doi membri titulari, un membru supleant, un procuror general al Republicii și un număr suficient de procurori ai Republicii. Președintele, doi membri titulari, un membru supleant și procurorul general al Republicii sunt numiți printre judecători și procurori de prim rang, procurorii Republicii printre procurorii din alte rânduri, timp de patru ani, de către Înaltul Consiliu al judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu procedura prevăzută în legea specială. Mandatul acestora poate fi reînnoit (...) CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIE 23. recurenta susține că Curtea de Securitate a statului care l-a judecat și condamnat nu constituie un tribunal echitabil și independent În plus, aceasta consideră că o încălcare a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (c) din Convenție este o încălcare a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (3) litera (c) din convenție, care, în părțile sale relevante, se citește astfel: Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale, în mod public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) (3) Orice acuzat are dreptul în special la: (...) (c) să se apere pe sine sau să aibă sprijinul unui apărător ales de el și, dacă nu are mijloacele de a plăti un apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției impun acest lucru (...) Octombrie 1998, Rec. 1998-VII.), și având în vedere elementele aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. În plus, Comisia constată că aceasta nu se confruntă cu niciun motiv de inadmisibilitate. Pe fondul 1. Cu privire la independența și imparțialitatea Curții de Securitate a statului 25. Guvernul observă că, la 18 iunie 1999, a intervenit amendamentul constituțional referitor la art. 143 din Constituție, care reglementează compoziția cursurilor de securitate ale statului și, în special, subliniază că, în urma acestui amendament, legea nr. 4390 prevede acum că funcțiile magistraților și procurorilor militari se încheie la 22 iunie 1999. Guvernul concluzionează că reclamantul nu poate avea un interes juridic în ceea ce privește motivul întemeiat pe încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție. 26, reclamanta se opune tezei guvernului. Aceasta susține că amendamentele constituționale și legislative referitoare la statutul cursurilor de securitate ale statului nu pot avea consecințe asupra situației sale în măsura în care Curtea de Securitate a statului Izmir, care și-a ascultat cauza și l-a condamnat la 2 octombrie 1997, era, prin urmare, compusă din trei judecători, dintre care unul era un magistrat militar. 27. Curtea amintește că, în hotărârile judecătorești Incalcc. Turcia din 9 iunie 1998 [Cod 1998-IV, § 72] și threeraklar c. Turcia (citată anterior), a examinat deja obiecțiuni similare celor ridicate în prezenta cauză și, printre altele, a arătat că anumite caracteristici ale statutului judecătorilor militari care se află în cadrul cursurilor de securitate ale statului își făceau independența și imparțialitatea supuse cauțiunii (hotărârea Incal A se vedea nota de subsol 1. Prin urmare, Comisia a subliniat faptul că părțile interesate sunt militari care continuă să facă parte din armată, prin urmare, din autoritatea executivă, că rămân supuse disciplinei militare și fac obiectul unor ratinguri din partea armatei în această privință, că desemnarea și numirea lor ar necesita, în mare măsură, intervenția administrației și a armatei și că, în cele din urmă, mandatul lor de judecător la Curtea de Securitate a statului era de patru ani și ar putea fi reînnoit. 28. Curtea ia în considerare informațiile guvernului, potrivit cărora legislația turcă a fost modificată astfel încât să răspundă cerințelor Convenției. Cu toate acestea, Curtea precizează că sarcina sa se limitează la aprecierea circumstanțelor specifice speței Prin urmare, Comisia nu poate concluziona că o cauză nu mai prezintă un interes juridic valabil pentru solicitant pe motiv că s-ar fi produs evoluții în legislația internă din perioada relevantă (a se vedea Sadak și alte cauze c. Turcia, Hotărârea din 17 iulie 2001, § 38). 29. Cu toate acestea, Curtea nu vede niciun motiv pentru a se abate de la concluzia la care a ajuns în ceea ce privește domnii Este de înțeles în prezenta cauză că reclamanta, care răspundea în fața unei instanțe de securitate a statului a acuzării de apartenență la o organizație armată ilegală, infracțiune prevăzută și reprimată prin art. 168 alin. (2) din Codul penal, s-a temut să nu se prezinte în fața judecătorilor printre care se număra un ofițer de carieră care aparținea magistraturii militare. Prin urmare, aceasta putea să se teamă în mod legitim că Curtea de Securitate a statului Izmir se va lăsa ghidată în mod nejustificat de considerente străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că au fost justificate în mod obiectiv îndoielile pe care le-a exprimat reclamanta cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe (hotărârea nal citată anterior, p. 1573, § 72 in fine 30. Prin urmare, Curtea concluzionează că, atunci când a judecat și a condamnat recurenta, Curtea de Securitate a statului Izmir nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Recurenta susține că nu a putut beneficia de asistența avocatului său din cauza distanței dintre locul în care a fost închis și locul în care a fost judecat. În acest sens, se invocă art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (c) din convenție. 32. Guvernul susține că, făcând trimitere la registrul vizitelor, în perioada ianuarie 1997-decembrie 1998, recurenta a vorbit cu consilierul său de 16 ori și susține că, timp de doi ani, recurenta a beneficiat în mod regulat de asistență din partea avocatului său pentru a-și pregăti apărarea și că, în acest caz, nu există nicio încălcare a dreptului său la apărare. 33. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și imparțialitate a fost stabilită nu poate, în principiu, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 34. Având în vedere constatarea încălcării dreptului doamnei N. K. de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze prezentul motiv (a se vedea, printre altele, hotărârea cu caracter Õraklar menționată anterior, p 14 §§ 44-45). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 35. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta susține că a suferit un prejudiciu material ca urmare a pierderii câștigurilor ca urmare a detenției sale, precum și un prejudiciu moral ca urmare a condamnării sale, în special pe baza Legii privind terorismul; aceasta evaluează prejudiciul său fizic și moral la 30 000 EUR (EUR 37). Guvernul contestă suma solicitată de reclamantă și susține că nu există nicio încălcare imputabilă guvernului care ar putea face obiectul unei despăgubiri și susține, de asemenea, că această sumă nu este justificată și că o posibilă satisfacție echitabilă nu ar trebui să conducă la o îmbogățire fără cauză. 38. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu material, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul la care procedura în fața Curții de Securitate a statului ar fi dus dacă încălcarea Convenției nu ar fi avut loc. Prin urmare, nu este necesar să se acorde recurentei o despăgubire pentru prejudicii materiale Findlay c. Regatul Unit, Hotărârea din 25 februarie 1997, Rec., 1997-I, p. 284, punctul 85). 39. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele speței, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsul prejudiciu moral (hotărârea cu privire la caracterul adecvat al acestuia, citată anterior, p. 3074, § 49). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată aferente reprezentării sale în fața autorităților turce și a organelor convenției, recurenta solicită în total suma de 6 500 EUR, defalcată după cum urmează: 5 400 EUR pentru onorariile de avocat (de exemplu 54 de ore de muncă la tariful unitar de 100 EUR) și 1 100 EUR pentru costurile de traducere, fax și papetărie. 41. Guvernul susține că suma solicitată de reclamantă este lipsită de documente justificative și, în orice caz, excesivă, în special suma referitoare la onorariile avocaților. 42. Curtea amintește că, în temeiul articolului 41 din convenție, numai cheltuielile de care s-a stabilit că au fost suportate efectiv și în mod necesar și sunt rezonabile (a se vedea, printre altele, Nikolova c. Bulgaria [GC], 31195/96, § 79, CEDO 1999-II). A în această privință, Curtea constată că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă justificativă privind cheltuielile și cheltuielile de judecată pe care le-a suportat. În aceste condiții, aceasta nu poate accepta cererea respectivă (a se vedea Dikme c. Turcia din 11 iulie 2000, n 20869/92, § 126, CEDO 2000-VIII). Cu toate acestea, în scopul pregătirii prezentei cauze, recurenta a trebuit să prezinte anumite costuri. De atunci, hotărând în mod echitabil, Curtea acordă recurentei o sumă de 2 000 EUR, cu excepția sumei de 630 EUR plătite de Consiliul Europei pentru asistență judiciară și care nu au luat deja în considerare cererea. Interese moratoriu 43. Curtea consideră că rata anuală a dobânzii moratorii trebuie să fie stabilită pe cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declar admisibilă cererea menționată că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție cu privire la motivul privind lipsa de independență și imparțialitate a Curții de Securitate a statului Õzmir A declarat că nu este necesar să se examineze celelalte obiecțiuni întemeiate pe art. 6 din Convenție A declarat că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral invocat A declarat că Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarea sumă care urmează să fie convertită în cărți turcești la ratele aplicabile la data regulamentului : 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice alte costuri fiscale suportate în momentul plății, minus 630 EUR (șase sute treizeci EUR) percepute în cadrul asistenței judiciare decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va majora cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 30 ianuarie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Ressector Președinte