CtEDO 06.02.2003 Auto

AMAXOPOULOS et AUTRES contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
06.02.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AMAXOPOULOS et AUTRES contre la GRECE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 68141/01 prezentate de Theodoros AMAXOPOULOS și de alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1 secțiune), care are loc la februarie 2003 într-o cameră compusă din Tulkens președinta C.L Rozakis Bonello Vajić, Levits Botomarova Steiner, judecători S. Nielsen grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 martie 2001, având în vedere decizia parțială din 7 martie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții, nouăzeci de resortisanți greci, sunt ofițeri sau subofițeri ai armatei terestre care au specialitatea de deminator. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către N. Anagnostopoulos și D. Anagnostopoulos, avocați în Atena. Guvernul este reprezentat de domnul Apessos, consilier în cadrul Consiliului juridic al statului, și M. Dl Papida, membru al Consiliului Juridic de la . Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 mai 1994, reclamanții au solicitat Cartierului general al armatei terestre să le acorde o alocație pentru muncă periculoasă, prevăzută la art. 23 din Legea nr. 1848/1989, care este acordat anumitor personal al armatei terestre, în special batalionului însărcinat cu curățarea câmpurilor de mine ( În iulie 1994, Cartierul General a respins cererea reclamanților și s-a declarat incompetent să pună în aplicare legile pe care le invocau și preciza că ar fi nevoie de o decizie a Ministerului Apărării Naționale în acest scop și de un cadru legislativ special pentru cazul lor. La 24 august 1994, reclamanții au introdus o acțiune în anulare împotriva acestei decizii a Cartierului General în fața tribunalului de apel administrativ da Ei au cerut ca statul să fie obligat să le plătească o alocație de muncă de risc și de la timpul lor de lucru ca dublu, în cazul în care au petrecut 30 de ore pe semestru pe câmpuri de mine sau în spații închise în scopul deminării. 1562/1995, din 23 iunie 1995, instanța administrativă a respins recursul și a considerat că refuzul Cartierului general era legal și că principiul constituțional de egalitate, invocat de solicitanți, nu putea fi aplicat acestora, deoarece situația lor, din punctul de vedere al pericolului sarcinilor, se distingea atât de cea a geniștilor TENX, cât și de cea a geniștilor poliției. La 21 iunie 1996, reclamanții au solicitat recurs împotriva acestei hotărâri în fața Consiliului de Stat. Textul cererii a ajuns la Consiliu la 5 septembrie 1996. La 12 iunie 1998, președintele celei de-a treia camere a adresat cauza, datorită importanței sale, formării extinse a acestei camere. Prin Hotărârea nr. 1557/2002 din 4 mai 2000, Consiliul de Stat le-a decăzut. El a reînceput motivele de la tribunalul de apel administrativ și a concluzionat că riscul reprezentat de geniștii TENX și de poliție în îndeplinirea sarcinilor lor era cu mult mai mare decât cel vizat de solicitanți, justificând astfel un tratament diferit din partea legiuitorului. La 24 august 1994, reclamanții au înaintat Tribunalului Administrativ o nouă acțiune prin care formulau aceleași concluzii ca și în procedura anterioară, dar au adăugat că statul trebuia să le plătească o alocație de muncă de risc de la 1 ianuarie 1991. L 11475/1995, 30 iunie 1995, Tribunalul Administrativ a decis că nu era competent să soluționeze cauza și a retrimis-o instanței administrative în recurs. El a amânat problema plății alocației solicitate până la adoptarea unei hotărâri definitive cu privire la acțiunea în anulare. La 24 septembrie 1995, reclamanții au formulat recurs împotriva acestei hotărâri în fața Curții Administrative de Apel. Land, inițial stabilită la 14 ianuarie 1999, a fost amânată la 22 aprilie 1999, la cererea avocatului reclamanților, apoi la 2 decembrie 1999, ca urmare a grevei avocaților baroului dai și, în cele din urmă, la 21 septembrie 2000, 18 ianuarie 2001 și 1 martie 2001, la cererea avocatului reclamanților. Prin hotărârea din 11 aprilie 2001, instanța administrativă de apel a respins recursul reclamanților. GRIEF Invochează art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) a) În primul rând, guvernul invită Curtea să respingă cererea de nerespectare a termenului de șase luni. El subliniază că hotărârea nr. 1557/2002 a Consiliului de Stat, care a respins definitiv acțiunea reclamanților, a fost pronunțată la 4 mai 200, pusă la dispoziție și certificată conform la 26 septembrie 2000. Data menționată în declarație emisă de grefa Consiliului de Stat și depusă de solicitanți la dosar nu indică data de la care reclamanții puteau lua cunoștință de hotărârea din 27 septembrie 2000 și care este data de 27 septembrie 2000. Reclamanții susțin că nu au luat cunoștință de hotărârea pronunțată după încheierea întregii proceduri de vânzare și certificare și subliniază că certificarea de către singurul judecător raportor nu este suficientă, nici în ceea ce privește dispozițiile relevante ale dreptului elen, nici în scopul respectării cerinței de la art. 35 alineatul (1) din convenție. Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia, atunci când recurentul are dreptul să primească o copie a deciziei interne definitive, este mai conform cu obiectul și cu scopul art. 35 alin. (1) din Convenție de a considera că termenul de șase luni începe să curgă de la data notificării copiei deciziei. Or, în cazul în care comunicarea nu este prevăzută în dreptul intern, ca în cazul de față, Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare data punerii la dispoziție pe piață a deciziei, data de la care părțile pot lua efectiv cunoștință de conținutul său (Papăchelas c. Grecia [GC] n 31423/96, 25 martie 1999, CEDO 1999-I). Curtea consideră că numai copia oficială a hotărârii pe care o primește reclamantul îi permite să ia cunoștință de conținutul acestuia. Or, în speță, Curtea constată că reclamanții au furnizat un certificat eliberat de grefa Consiliului de Statul, care indică următoarele: Din registrul hotărârilor, păstrat la grefa celei de-a treia camere, reiese că procedura de vânzare, certificare și semnătură a hotărârii 1577/2002 a fost încheiată la 20 octombrie 2000, data la care era posibilă eliberarea unei copii oficiale a hotărârii. În aceste condiții, Curtea consideră că termenul de șase luni începe să curgă de la această ultimă dată și că cererea a fost introdusă în limitele acestui termen. Prin urmare, Curtea respinge la excepia de la Guvern cu privire la acest punct. b) În al doilea rând, guvernul, pe baza hotărârii Pellegrin c. Frana 28541/95, 8 decembrie 1999, CEDH 1999-VIII), afirmă că art. 6 alin. (1) nu se aplică în cazul de față. El subliniază că reclamanții sunt ofițeri ai căror sarcini sunt strâns legate de protecția interesului general al statului și a suveranității naționale ; acestea participă la exercitarea autorității publice chiar și atunci când își asumă sarcini administrative care le sunt încredințate în calitate de comandanți ai unităților militare. În consecință, litigiile dintre solicitanți și land, legate de condițiile lor de serviciu și de remunerație, intră sub incidența art. 6. Reclamanții nu prezintă observații cu privire la acest aspect. Curtea observă că reclamanții sunt ofițeri și subofițeri ai statului care exercită funcția de deminator și, ca atare, trebuie să fie considerați agenți publici ale căror locuri de muncă sunt caracteristice activităților specifice ale administrației publice care acționează ca deținătorul autorității publice, însărcinată cu protejarea intereselor generale ale statului sau ale altor autorități publice. Or, potrivit jurisprudenței Curții, litigiile unor astfel de agenți se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (1) (a se vedea Hotărârea Pellegrin c. Franța menționată anterior, § 66). cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (4) din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile. Søren Nielsen Françoise Tulkens grefier adjunct președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-03-07
0,97
AMAXOPOULOS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 68141/01 présentée par Theodoros AMAXOPOULOS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (1 re section), siégeant le 7 mars 2002 en une chambre
CtEDO 2003-03-20
0,95
BELAOUSOF et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 66296/01 présentée par Vassilios BELAOUSOF et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 20 mars 2003 en une chambre
CtEDO 2000-06-22
0,94
ASIKIS ET 106 AUTRES contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 48229/99 présentée par Ioannis ASIKIS et 106 autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 22 juin 2000 en une chambre composée
CtEDO 2003-05-22
0,94
TERZOPOULOS contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 75150/01 présentée par Andreas TERZOPOULOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 mai 2003 en une chambre composée de : M me F. Tulkens, prési
CtEDO 2003-10-02
0,94
KOZYRIS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 73669/01 présentée par Georgios KOZYRIS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 2 octobre 2003 en une chambre
Sursă