Dna Tsatsa-Nikolovska dna H.S. Greve Garlicki, judecători și dl V. Berger, judecător al secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 24 ianuarie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Tadeusz Oratowski, este un național polonez, născut în 1955 și trăiește în Cracow. El este reprezentat în fața Curții de către dl Włoch, un avocat practicant în Cracow. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este polițist de profesie. La 1 aprilie La 1 aprilie 1993, reclamantul a depus o plângere la președintele Curții de District Cracow (Sād Rejonowy ) susținând că arestarea sa a fost ilegală în timp ce era nevinovat. La 2 aprilie 1994, Curtea de District Cracow a respins această plângere. 1993 a fost adus în fața J.B., procuror regional al Procurorului Regional din Cracovia ( Procuratura Wojewódzka ), acuzat de ajutor și abținere într-o crimă și reținut la reținere. La 6 aprilie 1993, reclamantul a depus un recurs împotriva ordinului de detenție. El s-a bazat pe situația sa de sănătate și familie dificilă. La 21 aprilie 1993, Curtea Regională Cracovia (Sād Wojewódzki ) a respins recursul reclamantului. Curtea regională a considerat că detenția reclamantului a fost justificată deoarece există indicații serioase că a comis infracția cu care a fost acuzat și, de asemenea, că a fost un polițist implicat în ancheta de omucidere. În sfârșit, instanța a considerat că nu există motive de eliberare enumerate în art. 218 din Codul de Procedură Penală. La 25 iunie 1993, Curtea Regională Cracovia a permis cererea depusă de procuror și a prelungit detenția reclamantului până la 1 octombrie 1993. Reclamantul a formulat o cerere de eliberare, dar a fost respinsă de Curtea de Apel (Sīd Apelacyjny) ) la 22 iulie 1993. La 7 septembrie 1993, Ministrul Internului ( Ministrul Spraw Wewnętrznych ) a pronunțat o decizie și a permis divulgarea anumitor documente clasificate (adică rapoarte de poliție confidențiale) în scopul anchetei. La 24 septembrie Procurorul Regional al Cracoviei a modificat acuzațiile impuse reclamantului în apropiere greșită, supunere și ajutor în omucidere. La 28 septembrie 1993, Curtea Regională al Cracoviei a prelungit detenția reclamantului până la 31 octombrie 1993. La 29 octombrie 1993 a fost depusă Curții Regionale al Cracoviei un proiect de pronunțare împotriva reclamantului. La 17 martie Reclamantul 1994 a fost adus în fața judecătorului judecător și s-a desfășurat prima audiere în cazul său. În audierea din mai 1994, Curtea a hotărât să ceară ministrului Internului să dezvăluie documentele clasificate menționate mai sus. La 3 martie 1995, reclamantul a fost eliberat pe cauțiune. După aceea, la o dată necunoscută, compoziția comitetului judecătorului s-a schimbat. Prin urmare, judecatorul de judecată nou-compus a trebuit să revizuiască dovezile. La 28 aprilie 1998 Curtea Regională de Cracovie a rămas la procedură și a hotărât să ceară din nou Ministrul Internului să dezvăluie documente clasificate suplimentare. Curtea a făcut referire la faptul că decizia obținută anterior se referă la judecătorii care nu mai stau la comisie. La o dată necunoscută în 1999 cazul a fost transferat Curții de District de Cracovia. La 16 iulie 1999 Curtea de District Cracovia, pentru a treia oară, a solicitat Ministrului Internului să divulge informațiile clasificate. La 23 iulie 2002, Curtea a ținut o audiere și a auzit dovezi de la un martor. Curtea a stabilit următoarea audiere pentru 3 septembrie 2002. Audierea din 28 ianuarie 2003 a fost suspendată din cauza lipsei procurorului. Se pare că procedurile sunt în așteptare în fața Curții de District Cracovia. Legea internă relevantă Legea internă relevantă referitoare la impunerea și prelungirea deținerii în reținere este descrisă în hotărârea Niedbala c. Polonia (nr. 27915/95, §§ 18-20 și 24-31, 4 iulie 2000). Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii penale împotriva acestuia. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că nu poate continua o carieră în poliție, deoarece procedurile penale împotriva acestuia sunt așteptate. El se plânge, în general, în conformitate cu art. 6 din Convenție, susținând că principiul „igualtății armelor” a fost încălcat în cadrul procedurilor împotriva sa. El a formulat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, că detenția sa în reținere a fost ordonată de procurorul investigator, care nu a putut fi considerat „judecător” sau un „oficiar autorizat de lege pentru exercitarea competenței judiciare”, în sensul acestei dispoziții. În sfârșit, el depune o plângere generală în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la procedurile privind cererile de divulgare a documentelor clasificate. HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii penale împotriva acestuia. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe plângerea guvernului contestat. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că nu este în măsură să își desfășoare cariera de poliție deoarece procedura penală împotriva acestuia este în așteptare. Curtea observă că, deși faptul că reclamantul a fost acuzat de o infracțiune penală poate fi o sursă de stres și anxietate pentru el, nu se poate spune că a ajuns la pragul de tratament prevăzut la art. 3. Rezultă că această plângere este inadmisibilă ca fiind evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție, despre lipsa de „echitate a armelor” în cadrul procedurii împotriva acestuia. Cu toate acestea, Curtea remarcă că procedurile relevante sunt încă în așteptare în fața Curții de districtul Cracovia și că, prin urmare, aceste plângeri sunt prematuri. În consecință, această parte a cererii este inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne în sensul articolului 35 § 1 din convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că, după ce a fost arestat, nu a fost adus în fața unui „judecător” sau a unui „oficier autorizat prin lege să exercite competența judiciară”. În conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, Curtea nu poate trata chestiunea decât după epuizarea tuturor remediilor interne și în termen de șase luni de la data în care a fost luată ultima decizie internă. Din argumentele reclamantului este clar că el a fost adus în fața unui judecător pentru prima dată la 17 martie 1994. Prin urmare, în acea zi este punctul de pornire a perioadei de șase luni în ceea ce privește plângerea sa (a se vedea G.K. c. Polonia (dec.), nr. 38816/97, 8 decembrie 1998, nedeclarată). Reclamantul a prezentat prezenta plângere pentru prima dată înaintea organelor Convenției la 22 martie 1998 (adică atunci când a depus formularul de cerere adresat Comisiei). În consecință, reclamația de mai sus a fost introdusă în afara termenului de șase luni în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. În cele din urmă, reclamantul se plânge în general în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la procedurile referitoare la cererile de divulgare a documentelor clasificate. Curtea constată că reclamantul nu și-a justificat plângerile în temeiul prezentei dispoziții. În plus, Curtea constată că faptele cauzei nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a dispoziției menționate anterior. Rezultă că această plângere este evident nefondată în sensul art. 35 § 3 și trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la durata procedurii penale; declara restul cererii inadmisibil.
Application no. 40698/98
by Tadeusz ORATOWSKI
against Poland
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6
February 2003 as a Chamber composed of
Mr
G.
Ress
,
President
,
Mr
P.
Kūris
,
Mr
R.
Türmen
,
Mr
J.
Hedigan
,
Mrs
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
Mrs
H.S.
Greve
,
Mr
L.
Garlicki,
judges
,
and Mr V.
Berger
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 24 January 1998,
Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant,
Tadeusz Oratowski, is a Polish national, who was born in 1955 and lives in Cracow. He is represented before the Court by Mr
A.
Włoch, a lawyer practising in Cracow.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant is a policeman by profession.
On 1
April
1993 he was arrested by the police on suspicion of aiding and abetting in homicide.
On 1
April
1993 the applicant lodged a complaint with the President of the Cracow District Court (
Sąd Rejonowy
) maintaining that his arrest had been unlawful as he was innocent. On 2
April
1994 the Cracow District Court dismissed this complaint.
On 2
April
1993 he was brought before J.B., a regional prosecutor from the Cracow Regional Prosecutor’s Office (
Prokuratura Wojewódzka
), charged with aiding and abetting in a murder and detained on remand.
On 6
April
1993 the applicant lodged an appeal against the detention order. He relied on his bad health and difficult family situation.
On 21
April
1993 the Cracow Regional Court (
Sąd Wojewódzki
) dismissed the applicant’s appeal. The Regional Court considered that the applicant’s detention was justified as there were serious indications that he had committed the offence with which he had been charged and also that he was a policeman involved in the homicide investigation. Finally, the court was of a view that there were no grounds for release as listed in Article 218 of the Code of Criminal Procedure.
On 25
June
1993 the Cracow Regional Court allowed the request submitted by the prosecutor and extended the applicant’s detention until 1
October
1993.The applicant made an application for release but it was dismissed by the Cracow Court of Appeal (
Sąd Apelacyjny
) on 22
July
1993.
On 7 September
1993 the Minister of the Interior (
Minister Spraw Wewnętrznych
) delivered a decision and allowed disclosure of certain classified documents (i.e. confidential police reports) for the purposes of investigation.
On 24
September
1993 the Cracow Regional Prosecutor modified the charges laid against the applicant into misappropriation, bribery and aiding and abetting in homicide.
On 28
September
1993 the Cracow Regional Court prolonged the applicant’s detention until 31
October
1993.
On 29
October
1993 a bill of indictment against the applicant was submitted to the Cracow Regional Court.
On 17
March
1994 the applicant was brought before the trial judge and the first hearing in his case was held.
At a hearing held on
18
May
1994 the court decided to ask the Minister of the Interior to disclose the above-mentioned classified documents.
On 3
March
1995 the applicant was released on bail.
Subsequently, on an unknown date, the composition of the panel of the trial court changed. As a result, the newly-composed trial court had to re-hear evidence.
On 28 April
1998 the Cracow Regional Court stayed the proceedings and decided to ask again the Minister of the Interior to disclose further classified documents. The court referred to the fact that the previously obtained decision concerned the judges who were no longer sitting on the panel.
On an unknown date in 1999 the case was transferred to the Cracow District Court.
On 16
July
1999 the Cracow District Court for the third time applied to the Minister of the Interior to disclose the classified information.
On 23
July
2002 the court held a hearing and heard evidence from one witness. The court set the next hearing for 3
September
2002.
The hearing listed for 28
January
2003 was adjourned due to the prosecutor’s absence.
It appears that the proceedings are pending before the Cracow District Court.
B.
Relevant domestic law
The relevant domestic law pertaining to imposition and prolongation of detention on remand is described in the judgment of
Niedbala v.
Poland
, (no. 27915/95, §§ 18-20 and 24-31, 4 July 2000).
1.
The applicant complains under Article 6 of the Convention about the unreasonable length of the criminal proceedings against him.
2.
The applicant complains under Article 3 of the Convention that he cannot pursue a career in the police because the criminal proceedings against him are pending.
3.
He further generally complains under Article 6 of the Convention claiming that the principle of “equality of arms” has been violated in the proceedings against him.
4.
He also raised a complaint under Article 5 § 3 of the Convention that his detention on remand had been ordered by the investigating prosecutor, who could not be considered a “judge” or an “officer authorised by law to exercise judicial power”, within the meaning of that provision.
5.
Lastly, he raises a general complaint under Article 13 of the Convention about the proceedings concerning applications for disclosure of classified documents.
1.
The applicant complains under Article 6 of the Convention about the unreasonable length of the criminal proceedings against him.
The Court considers that it cannot, on the basis of the case-file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance of the Rule 54 § 3 (b) of the Rules of the Court, to give notice of the complaint to the respondent Government.
2.
The applicant complains under Article 3 of the Convention that he is not able to pursue his police career because the criminal proceedings against him are pending.
The Court observes that, while the fact that the applicant was charged with a criminal offence may be a source of stress and anxiety to him, it cannot be said to have reached the threshold of treatment prescribed by Article 3.
It follows that this complaint is inadmissible as being manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.
3.
The applicant also complains under Article 6 of the Convention about the lack of “equality of arms” in the proceedings against him.
However, the Court notes that the relevant proceedings are still pending before the Cracow District Court and that, therefore, these complaints are premature.
It follows that this part of the application is inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies within the meaning of Article 35 § 1 of the Convention and must be rejected pursuant to Article 35 § 4.
4.
The applicant complains under Article 5 § 3 of the Convention that after having been arrested he had not been brought before a “judge” or “officer authorised by law to exercise judicial power”.
Under Article 35 § 1 of the Convention, the Court may only deal with the matter after all domestic remedies have been exhausted and within six months from the date on which the last domestic decision was taken.
From the applicant’s submissions it is clear that he was brought before a judge for the first time on 17
March
1994.That day, therefore, is the starting point of the six-month period as regards his complaint (see
G.K. v. Poland
(dec.), no. 38816/97, 8
December
1998, unreported).
The applicant raised the present complaint for the first time before the Convention organs on 22
March
1998 (i.e. when he filed the application form addressed to the Commission).
It follows that the above complaint was introduced outside the six-month time-limit under Article 35 § 1 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.
5.
Lastly, the applicant generally complains under Article 13 of the Convention about the proceedings relating to applications for disclosure of classified documents.
The Court notes that the applicant has failed to substantiate his complaints under this provision. Further, the Court finds that the facts of the case do not disclose any appearance of a violation of the above mentioned provision.
It follows that this complaint is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected pursuant to Article 35 § 4.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicant’s complaints concerning the length of criminal proceedings;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Registrar
President