Yilmaz împotriva Turciei

Reclamantul, dl Muharrem Yılmaz, este un național turc, născut în 1920 și locuiește în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl Koçak, un avocat care practică în İstanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1992, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü), un organism de stat responsabil, printre altele, pentru construcția autostrăzii, a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamantului din İstanbul. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelei de teren și această sumă a fost plătită reclamantului atunci când a avut loc expropiarea. La 25 noiembrie 1997, în urma cererii de compensare sporită a reclamantului, Curtea Civilă Pendik a Jurisdicției Generale i-a acordat o compensare suplimentară de 6.734.461.850 lire turce (TRL) plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an.

La 10 martie 1998, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Valoarea corespunzătoare, care a fost de 11.416.404.000 lira turcă (LTR), inclusiv dobânzile, a fost plătită reclamantului la 26 mai 1998. Sub Legea nr. 3095 din 4 decembrie 1984 rata dobânzilor pe datoriile de stat întârziate a fost stabilită la 30% pe an. Începând cu 1 ianuarie 1998, rata statutară a dobânzii a crescut la 50%. Rata statutară a dobânzii a fost stabilită la rata compusă a dobânzii, anume 60% la 1 ianuarie 2000. O descriere a dreptului intern relevant suplimentar poate fi găsită în Aka v. Turcia, hotărârea din 23 septembrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VI, §§ 17-25; Akkuș v. Turcia, hotărârea din 9 iulie 1997, Raporturile 1997-IV, §§ 13-16.

The applicant, Mr Muharrem Yılmaz, is a Turkish national, born in 1920 and living in İstanbul. He is represented before the Court by Mr Koçak, a lawyer practising in İstanbul. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In 1992, the General Directorate of National Roads and Highways (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü), a state body responsible, inter alia, for motorway construction, expropriated a plot of land belonging to the applicant in İstanbul. A committee of experts assessed the value of the plot of land and this amount was paid to the applicant when the expropriation took place. On 25 November 1997, following the applicant’s request for increased compensation, the Pendik Civil Court of General Jurisdiction awarded him an additional compensation of 6,734,461,850 Turkish liras (TRL) plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum.

On 10 March 1998 the Court of Cassation upheld the decision of the first-instance court. The due amount, which was 11,416,404,000 Turkish liras (TRL) including the interest, was paid to the applicant on 26 May 1998. Under Law no. 3095 of 4 December 1984 the rate of interest on overdue State debts was set at 30% per annum. As of 1 January 1998 the statutory rate of interest increased to 50%. The statutory rate of interest was set at the compound interest rate, namely 60% as of 1 January 2000. A description of further relevant domestic law may be found in the Aka v. Turkey, judgment of 23 September 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998-VI, §§ 17-25; Akkuș v. Turkey, judgment of 9 July 1997, Reports 1997-IV, §§ 13-16.