GIANNONE contre l'ITALIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 62347/00 prezentate de Giorgio GIANNONE împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 8 iulie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAȚĂ Reclamantul, domnul Giorgio Giannone, este un resortisant italian născut în 1940 și rezident în Syracuse. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 23 martie 1991, reclamantul a recurs la grefa Tribunalului din Syracuse pentru a pronunța interdicția judiciară a fostei sale soții pentru a-și onora și pentru a o plasa sub tutelă. Instanța a respins cererea reclamantului la data de 2 iulie 1991, printr-o hotărâre din 5 aprilie 1995, al cărei text a fost depus la grefă la data de 18 octombrie 1995. La 3 aprilie 1996, reclamantul a răspuns la apelul în fața instanței din Catania. printr-o hotărâre din 14 iunie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la data de 11 noiembrie 1997, instanța de recurs a dat dreptul la recursul reclamantului pronunțând interdicția judiciară a fostei sale soții și rezervând judecătorului tutelar desemnarea Curatorul dlui GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata și durata procedurii privind cererea sa de pronunțare a interdicției judiciare, precum și de lipsa de responsabilitate a instanței din Syracuse.

Curtea observă, în primul rând, că această cerere a fost adusă la cunoștința guvernului atât în ceea ce privește cauza întemeiat pe durata procedurii civile, cât și în ceea ce privește lipsa de echitate și de injumătățire a instanței de primă instanță [art. 6 alineatul (1) din convenție]. Aceasta arată că, prin scrisoarea din 28 ianuarie 2002, reclamantul, având în vedere intrarea în vigoare în Italia a Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (legea Pinto) și-a exprimat dorința de a renunța la zz/ll/aaaa privind durata procedurii. Potrivit reclamantului, procedura privind cererea sa de pro interdicție nu a fost echitabilă, iar instanța din Syracuse nu a fost imparțială.

Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...), de către o instanță independentă și imparțială (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) recurentul declară că instanța din Syracuse nu ar fi efectuat verificările necesare pentru a stabili starea psihică a fostei sale soții. Cu toate acestea, Curtea nu este chemată să se pronunțe cu privire la dacă procedura denunțată de reclamant era echitabilă sau dacă Tribunalul din Syracuse era În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, Comisia constată că, printr-o hotărâre din 14 iunie 1997, Curtea de apel a Catanei a primit apelul reclamantului, care a obținut, așa cum a dorit, interdicția judiciară a fostei sale soții și plasarea sub curata acesteia.

Prin urmare, reclamantul nu mai poate pretinde că este victima unei încălcări a dreptului său garantat prin convenție sau prin protocoalele sale în conformitate cu art. 34 din convenție. În consecință, cererea trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Søren N ielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 62347/00 présentée par Giorgio GIANNONE contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 février 2003 en une chambre MM. C.L. Rozakis , président , G. B onello , P. L orenzen , M mes N. V aji Ć , S. B otoucharova, E. S teiner , juges , M. G. R aimondi , juge ad hoc, et de M. S. N ielsen, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 8 juillet 1997, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Giorgio Giannone, est un ressortissant italien né en 1940 et résidant à Syracuse.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 23 mars 1991, le requérant déposa un recours au greffe du tribunal de Syracuse afin de faire prononcer l’interdiction judiciaire de son ex-femme pour prodigalité et de placer celle-ci sous tutelle. La mise en état de l’affaire commença le 2 juillet 1991. Par un jugement du 5 avril 1995, dont le texte fut déposé au greffe le 18 octobre 1995, le tribunal rejeta la demande du requérant. Le 3 avril 1996, le requérant interjeta appel devant la cour d’appel de Catane.

Par un arrêt du 14 juin 1997, dont le texte fut déposé au greffe le 11 novembre 1997, la cour d’appel fit droit à l’appel du requérant prononcent l’interdiction judiciaire de son ex-femme et réservant au juge tutélaire la désignation du curateur de M me A. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée et de l’iniquité de la procédure concernant sa demande de prononciation d’interdiction judiciaire ainsi que du manque d’impartialité du tribunal de Syracuse. EN DROIT La Cour observe, tout d’abord, que cette requête a été portée à la connaissance du Gouvernement tant en ce qui concerne la grief tiré de la durée de la procédure civile que pour le manque d’équité et d’impartialité de la juridiction de première instance (article 6 § 1 de la Convention).

Elle relève que, par lettre du 28 janvier 2002, le requérant, étant donné l’entrée en vigueur en Italie de la loi n o 89 du 24 mars 2001 dite « loi Pinto », a exprimé la volonté de renoncer au grief concernant la durée de la procédure. Partant, l’examen de la présente affaire se poursuit quant au grief tiré du manque d’équité et d’impartialité de la juridiction de première instance. Selon le requérant, la procédure concernant sa demande de prononciation d’interdiction n’a pas été équitable et le tribunal de Syracuse n’a pas été impartial.

Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...), par un tribunal indépendant et impartial (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Le requérant allègue que le tribunal de Syracuse n’aurait pas accompli les vérifications nécessaires pour établir l’état psychique de son ex-femme. Cependant, la Cour n’est pas appelée à se prononcer sur la question de savoir si la procédure dénoncée par le requérant était équitable ou si le tribunal de Syracuse était « impartial » aux termes de l’article 6 § 1 de la Convention. Elle observe que, par un arrêt du 14 juin 1997, la cour d’appel de Catane a fait droit à l’appel du requérant, qui a donc obtenu, comme il le souhaitait, l’interdiction judiciaire de son ex-femme et le placement sous curatelle de celle-ci.

Partant, le requérant ne peut plus se prétendre victime d’une violation de ses droit garantis par la Convention ou par ses Protocoles conformément à l’article 34 de la Convention. Il s’ensuit que la requête doit être rejetée comme manifestement mal fondée, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Søren N ielsen Christos Rozakis Greffier adjoint Président