SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ERKANLI c. TURCIA (solicitarea nr. 37721/97) HOTĂRÂREA (Regulament amiabil) STRASBURG 13 februarie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Erkanl Electrolux c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din J.-P. Costa președinte A.B.
Baka Gaukur Jundsson Türmen Jungwiert Butkevych Thomassen, judecători și T. L. Early, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 ianuarie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 37721/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Ahmet Erkanl La 30 iunie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În acest sens, Curtea a fost sesizată la data de 1 ianuarie a fiecărui an, în conformitate cu art. 10 din Convenție, cu art. 10 din Convenție, și cu art. 10 din Convenție, care a fost condamnat la penalitate pe baza unei caricaturi pe care a desenat-o.
noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În urma comunicării cererii către guvern la 25 iunie 2002 și după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] la 28 august 2002, după un schimb de corespondență, graffière a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din Convenție.
În 2002, reclamantul și guvernul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. De fapt, cetățean turc, reclamantul s-a născut în 1953 și locuiește în Istanbul. CIRCONSTANȚELE SPECE O caricatură semnată de reclamant a fost publicată la pagina 6 din numărul din 19 ianuarie 1995 al cotidianului Özgür Ülke Ülke Caricatura expunea un om în uniformă cu o torță aprinsă într-o mână, care, vorbind cu trei țărani sărmani care zăcea sub zăpadă, se excludea, nu aștepta totul de la stat, la naiba! Prin urmare, incendiați-vă satul... vedeți bine că statul nu se poate ocupa de tot... Pe fundal erau desenate case incendiate și distruse. O copie a caricaturii, împreună cu traducerea sa, este în anexă.
10. La o dată nespecificată, o acțiune publică a fost intenționată în fața instanței de Assese de Istanbul ( În conformitate cu art. 159 alineatul (1) din Codul penal, împotriva reclamantului și a M.Y.E., editor al cotidianului, în temeiul articolului 159 alineatul (1) din Codul penal, pentru că a jignit și desconsiderat Republica prin publicare. 11. În fața Curții de Assisi, reclamantul, care nu era asistat de un avocat, a respins acuzațiile și a subliniat faptul că incendiul și distrugerea satelor era un fapt menționat în declarațiile publice ale mai multor miniștri și deputați și că se bazase pe aceste declarații. Printr-o hotărâre din 22 septembrie 1995, Curtea de Assesie a declarat cele două părți interesate vinovate de infracțiunea incriminată și le-a condamnat la 10 luni de închisoare.
Ea a convertit pedeapsa lui M.Y.E. în amendă. 14. În așteptarea hotărârii sale, instanța de asediu a descris caricatura în litigiu și a indicat (...) Este adevărat că acuzațiile de incendiere a anumitor sate în timpul operațiunilor militare din regiunea de sud-est au fost deja publicate, atât în presa scrisă, cât și la televiziune, iar aceste afirmații au fost chiar exprimate în Adunarea Națională; totuși, caricatura în litigiu nu se limitează doar la reproducerea afirmațiilor menționate anterior. Într-adevăr, în caricatura în cauză, o imagine impresionantă, ilustrând un stat care incendiază satele este prezentată cititorilor. Statul este astfel jignit și desconsiderat prin această caricatură (...).
15. La 27 septembrie 1995, reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva hotărârii menționate. 16. printr-o hotărâre din 16 ianuarie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Curții de Assesie. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 17. art. 159 alineatul (1) din Codul Penal prevede că oricine insultă sau violează națiunea, Republica, Marea Cameră națională, personalitatea morală a guvernului, ministerele, forțele militare, sau apărarea sau securitatea statului, sau personalitatea juridică a autorității judiciare, va fi pedepsită cu o perioadă cuprinsă între 1 și 6 ani de reținere. III.
D I S P O ZI Ț II PERTINENTE ALE REZOLVĂRII INTERIOARE A COMITETULUI MINISTRILOR N (106) PRIVIND ATRIBUȚIILE LA LIBERTATEA DE EXPRESIE ÎN TURCIA 18. Prin Rezoluția adoptată anterior la 23 iulie 2001, care se referă la hotărârile Curții și la Rezoluția interimară DH(99) 560 din 8 octombrie 1999 adoptată cu ocazia raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului în cauza n 25658/94 privind Turcia în ceea ce privește libertatea de exprimare, Comitetul miniștrilor Consiliului Europei a reamintit că În toate aceste cazuri, Curtea sau Comitetul miniștrilor au constatat în special că condamnările penale ale reclamanților, din cauza declarațiilor conținute în articole, cărți, broșuri sau mesaje adresate sau pregătite publicului, le-au încălcat libertatea de exprimare, garantată prin art. 10 din Convenție.
Întrucât a fost informat cu privire la un program important de reforme care a fost instituit pentru a pune, pe termen scurt, dreptul și practica turcă în conformitate cu cerințele Convenției privind libertatea de exprimare, pentru a preveni noi încălcări similare celor constatate în aceste cazuri; (...) 19. În această rezoluție, întrucât, în majoritatea acestor cazuri, condamnările figurează încă în cazierul judiciar al reclamanților și rămân în vigoare restricții ale drepturilor lor civile și politice, Comitetul de Miniștri a invitat din nou guvernul turc să se conformeze hotărârilor Curții, inclusiv prin adoptarea de măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor constatate și care să le șteargă consecințele, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, și a încurajat autoritățile turce să efectueze reformele globale avute în vedere pentru a pune în aplicare dreptul turc în conformitate cu cerințele articolului 10 din Convenție.
La 12 septembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de solicitant. . Exonerată de orice impozite aplicabile, această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile aferente cauzei, va fi plătită în euro, în termen de trei luni de la hotărârea Curții, în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului, într-un cont bancar pe care l-aș fi indicat. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că acest caz este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul și, în plus, mă angajez să nu întreb, după intervenția hotărârii.
Curtea, trimiterea cauzei la Marea Cameră, făcută posibilă prin art. 43 alineatul (1) din Convenție. Condamnările pronunțate de Curte în cauzele privind urmărirea penală în temeiul legislației penale, cu capete de acuzare comparabile, în esență, cu cele reținute împotriva dlui Erkanl Intervenția incriminată în cazul de față constituie o ilustrare suplimentară a acestui fapt. Guvernul face trimitere la măsurile individuale menționate în Rezoluția interimară adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 23 iulie 2001 (ResDH(2001)106), pe care o va aplica în circumstanțe precum cele care caracterizează această specie. Declar că guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului, cu titlu gratuit, suma de 8.300 (88 000 300 EUR) ca soluționare amiabilă a cererii sale înregistrate cu numărul 37721/97.
Exonerată de orice impozite aplicabile, această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile aferente cauzei, va fi plătită în euro, în termen de trei luni de la hotărârea Curții în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, într-un cont bancar indicat de reclamant și/sau de reprezentantul său autorizat în mod corespunzător. În cele din urmă, guvernul se angajează să nu solicite, după intervenția hotărârii Curții, trimiterea cauzei la Marea Cameră, făcută posibilă prin art. 43 alineatul (1) din Convenție.
Comisia observă că guvernul pârât se angajează să plătească o sumă de bani reclamantului, să efectueze toate modificările dreptului și ale practicii interne necesare pentru a aduce dreptul turc în conformitate cu cerințele Convenției privind libertatea de exprimare și să adopte, în vederea eliminării rapide și integrale a consecințelor condamnării reclamantului, măsurile individuale menționate în Rezoluția interimară adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 23 iulie 2001 (RezDH(2001)106). 23. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că regulamentul amiabil intervenit se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură].
24. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcută în limba franceză și apoi comunicată în scris la 13 februarie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. T. L. Early J.-P. Costa Grefier adjunct Președinte A se vedea Incal c. Turcia din 9 iunie 1998, Recuperarea hotărârilor și a Deciziilor 1998-IV Arslan c. Turcia [GC], n 23462/94 Bașkaya și Okévo 23927/94 și 24277/94 Sürek c. Turcia [GC], n 24122/94 Sürek c. Turcia [GC], n 24762/94 Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, CEDH 1999-VI Özgür Gündem c. Turcia, n 23144/93, CEDO 2000-III Erdo
AFFAIRE ERKANLI c. TURQUIE (Requête n o 37721/97) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 13 février 2003 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Erkanlı c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. J.-P. Costa , président , M. A.B. Baka , M. Gaukur Jörundsson , M. R. Türmen , M. K. Jungwiert , M. V. Butkevych , M me W. Thomassen, juges , et de M T. L. Early, greffier adjoint de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 28 janvier 2003, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 37721/97) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M. Ahmet Erkanlı (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme (« la Commission ») le 30 juin 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Le requérant, qui a été admis au bénéfice de l'assistance judiciaire, est représenté devant la Cour par M. E. Cinmen, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Erdoğan İșcan, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.
3.Le requérant alléguait avoir été victime d'une violation de l'article 10 de la Convention en ce qu'il a été condamné au pénal sur la base d'une caricature qu'il avait dessinée.
4.L'affaire a été transférée à la Cour le 1 er novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention. La présente requête été attribuée à la deuxième section de la Cour (article 52 § 1 du règlement).
5.A la suite de la communication de la requête au Gouvernement, le 25 juin 2002, et après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable.
6.Le 1 er novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la deuxième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
7.Le 28 août 2002, après un échange de correspondance, la greffière a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 § 1 b) de la Convention. Les 12 septembre 2002 et 20 novembre 2002 respectivement, le requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire. EN FAIT
8.Citoyen turc, le requérant est né en 1953 et réside à Istanbul. I.
9. Une caricature signée par le requérant fut publiée à la page six du numéro du 19 janvier 1995 du quotidien Özgür Ülke (« pays libre »). La caricature exposait un homme en uniforme avec une torche allumée dans une main, qui, s'adressant à trois paysans pauvres grelottant sous la neige, s'exclamait « N'attendez pas tout de l'Etat, putain ! Incendiez donc votre village vous-même...vous voyez bien que l'Etat ne peut pas se charger de tout... » Sur le fond, étaient dessinées des maisons incendiées et détruites. Une copie de la caricature, avec sa traduction, se trouve en annexe.
10.A une date non précisée, une action publique fut intentée devant la cour d'assises d'Istanbul (« cour d'assises ») contre le requérant et M.Y.E., éditrice du quotidien, en vertu de l'article 159 § 1 du code pénal, pour avoir outragé et vilipendé la République par voie de publication.
11.Le quotidien Özgür Ülke cessa de paraître au cours de la procédure.
12.Devant la cour d'assises, le requérant, qui n'était pas assisté d'un avocat, réfuta les accusations. Il souligna que l'incendie et la destruction des villages était un fait mentionné dans les déclarations publiques de plusieurs ministres et députés et qu'il s'était basé sur ces déclarations. Il présenta à la cour des coupures de journaux attestant ses allégations.
13.Par un arrêt du 22 septembre 1995, la cour d'assises déclara les deux intéressés coupables du délit incriminé et les condamna à dix mois d'emprisonnement. Elle convertit la peine de M.Y.E. en amende.
14.Dans les attendus de son arrêt, la cour d'assises décrivit la caricature litigieuse et indiqua : (...) « Il est exact que des allégations de l'incendie de certains villages lors des opérations militaires dans la région du sud-est ont déjà été publiées, aussi bien dans la presse écrite qu'à la télévision, et ces allégations ont même été exprimées à l'Assemblée nationale. Cependant, la caricature litigieuse ne se borne pas à reproduire lesdites allégations. En effet, dans la caricature en question, une image saisissante, illustrant un Etat qui incendie les villages est présentée aux lecteurs. L'Etat est ainsi outragé et vilipendé par le biais de cette caricature (... )».
15.Le 27 septembre 1995, le requérant se pourvut en cassation contre ledit arrêt.
16.Par un arrêt du 16 janvier 1997, la Cour de cassation confirma l'arrêt de la cour d'assises. II.
17. L'article 159 § 1 du code pénal dispose : « Quiconque insulte ou vilipende publiquement la nation, la République, la Grande Assemblée nationale, la personnalité morale du gouvernement, les ministères, les forces militaires, ou bien la défense ou la sûreté de l'Etat, ou la personnalité morale du pouvoir judiciaire, sera puni d'un à six ans de réclusion. » III.
o
18. Par la résolution précitée adoptée le 23 juillet 2001, se référant aux arrêts rendus par la Cour et à la Résolution intérimaire DH(99)560 du 8 octobre 1999 1 adoptée à l'occasion du rapport de la Commission européenne des Droits de l'Homme dans l'affaire n o 25658/94 concernant la Turquie en matière de liberté d'expression, le Comité des Ministres du Conseil de l'Europe a rappelé que : « (...) dans toutes ces affaires, la Cour ou le Comité des Ministres ont notamment constaté que les condamnations pénales des requérants, en raison de déclarations contenues dans des articles, des livres, des brochures ou des messages adressés ou préparés pour le public, avaient enfreint leur liberté d'expression, garantie par l'article 10 de la Convention ; Ayant été informé d'un programme important de réformes qui a été établi en vue de mettre, à bref terme, le droit et la pratique turcs en conformité avec les exigences de la Convention en matière de liberté d'expression, afin de prévenir de nouvelles violations semblables à celles constatées dans ces affaires ; (...) ».
19.Dans cette résolution, considérant que, dans la plupart de ces affaires, les condamnations figurent toujours dans le casier judiciaire des requérants et que des restrictions de leurs droits civils et politiques restent en vigueur, le Comité de Ministres a, à nouveau, invité le Gouvernement turc à se conformer aux arrêts de la Cour, y compris par l'adoption de mesures individuelles mettant un terme aux violations constatées et effaçant autant que possible leurs conséquences, en vertu de l'article 46 § 1 de la Convention, et a encouragé les autorités turques à mener à bien les réformes globales envisagées pour rendre le droit turc conforme aux exigences de l'article 10 de la Convention. EN DROIT
20.Le 12 septembre 2002, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant : «1. Je note que le gouvernement de la République de Turquie offre de me verser, à titre gracieux, la somme de 8.300 euros en guise de règlement amiable de ma requête enregistrée sous le numéro 37721/97 . Exonérée de tous impôts éventuellement applicables, cette somme, qui couvre également les frais et dépens afférents à la cause, sera versée en euros, dans les trois mois de l'arrêt rendu par la Cour conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme, sur un compte bancaire que j'aurai indiqué. 2. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée. 3. La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. 4. En outre, je m'engage à ne pas demander, après l'intervention de l'arrêt de la Cour, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre rendu possible par l'article 43 § 1 de la Convention. »
21.Le 22 novembre 2002, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « 1. Les condamnations de la Turquie prononcées par la Cour dans les affaires concernant les poursuites engagées en vertu de la législation pénale, avec des chefs d'inculpation comparables, en substance, à ceux retenus contre M. Erkanlı, font clairement apparaître que le droit et la pratique turcs doivent d'urgence être mis en conformité avec les exigences résultant de l'article 10 de la Convention. L'ingérence incriminée dans le cas d'espèce en constitue une illustration supplémentaire. 2. Le Gouvernement se réfère aux mesures individuelles visées dans la Résolution intérimaire adoptée par le Comité des Ministres du Conseil de l'Europe le 23 juillet 2001 (RésDH(2001)106), qu'il appliquera dans les circonstances telles que celles qui caractérisent la présente espèce. 3. Je déclare que le gouvernement de la République de Turquie offre de verser au requérant, à titre gracieux, la somme de 8.300 (huit mille trois cents) euros en guise de règlement amiable de sa requête enregistrée sous le numéro 37721/97. Exonérée de tous impôts éventuellement applicables, cette somme, qui couvre également les frais et dépens afférents à la cause, sera versée en euros, dans les trois mois de l'arrêt rendu par la Cour conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme, sur un compte bancaire indiqué par le requérant et/ou son représentant dûment autorisé. Le versement vaudra règlement définitif de l'affaire. 4. Enfin, le Gouvernement s'engage à ne pas demander, après l'intervention de l'arrêt de la Cour, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre rendu possible par l'article 43 § 1 de la Convention. »
22.La Cour prend acte du règlement amiable auquel les parties ont abouti (article 39 de la Convention). Elle observe que le gouvernement défendeur s'engage à verser une somme d'argent au requérant, à opérer toutes les modifications du droit et de la pratique internes nécessaires pour mettre le droit turc en conformité avec les exigences de la Convention en matière de liberté d'expression et à adopter, afin d'effacer rapidement et intégralement les conséquences de la condamnation du requérant, les mesures individuelles visées dans la Résolution intérimaire adoptée par le Comité des Ministres du Conseil de l'Europe le 23 juillet 2001 (RésDH(2001)106).
23.Eu égard à ce qui précède, la Cour considère que le règlement amiable intervenu s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
24.Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l'affaire du rôle ; 2. Prend acte de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 février 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. T. L. Early J.-P. Costa Greffier adjoint Président 1. Voir Incal c. Turquie du 9 juin 1998, Recueil des arrêts et décisions 1998-IV ; Arslan c. Turquie [GC], n o 23462/94 ; Bașkaya et Okçuoğlu c. Turquie [GC], n os 23536/94 et 24408/94, CEDH 1999-IV ; Ceylan c. Turquie [GC], n o 23556/94, CEDH 1999-IV ; Erdoğdu et İnce c. Turquie [GC], n os 25067/94 et 25068/94, CEDH 1999-IV ; Gerger c. Turquie [GC], n o 24919/94 ; Karataș c. Turquie [GC], n o 23168/94, CEDH 1999-IV ; Okçuoğlu c. Turquie [GC], n o 24246/94 ; Polat c. Turquie [GC], n o 23500/94 ; Sürek et Özdemir c. Turquie [GC], n os 23927/94 et 24277/94 ; Sürek c. Turquie (n o 2) [GC], n o 24122/94 ; Sürek c. Turquie (n o 4) [GC], n o 24762/94 ; Öztürk c. Turquie [GC], n o 22479/93, CEDH 1999-VI ; Özgür Gündem c. Turquie , n o 23144/93, CEDH 2000-III ; Erdoğdu c. Turquie , n o 25723/94, CEDH 2000-VI ; Șener c. Turquie , n o 26680/95 et İbrahim Aksoy c. Turquie , n os 28635/95, 30171/96 et 34535/97.