SECȚIUNEA 2 CAUZA BERTUZZI c. FRANȚA (solicitarea nr. 36378/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 februarie 2003 DEFINITIVF 21/05/2003 În cauza Bertuzzi c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaides Biersan Ugrekhelidze Mularoni judecători și din domnul T.L. Erly grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 16 aprilie 2002 și 28 ianuarie 2003, a adoptat hotărârea, adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se afla o cerere (n 36378/97) îndreptată împotriva Republicii Franceze și al cărei resortisant al acestui stat, dl Remi Bertuzzi ( La 10 februarie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Dubrocard, subdirector al drepturilor omului la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul susținea în special încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 din Convenție deoarece niciun avocat nu l-a reprezentat în cadrul asistenței judiciare în cadrul procedurii pe care a dorit să o depună împotriva unui avocat. Cererea a fost transmisă Curții la data de 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din protocolul menționat]. Cererea a fost atribuită celei de-a treia secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o decizie din 16 aprilie 2002, camera a declarat cererea parțial admisibilă. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. T., avocat pe care l-a acuzat că nu l-a reprezentat corect într-o procedură, reclamantul a depus o cerere de asistență judiciară la Tribunalul de Mare Instanță din Metz. La 1 iunie 1995, i s-a acordat asistență judiciară totală. Cei trei avocați numiți succesiv de către bățul de băț au cerut să fie eliberați din mandatul lor de asistență judiciară, din cauza legăturilor lor personale cu avocatul atacat. Ultimul dezmințit a intervenit la sfârșitul lunii octombrie, la începutul lunii noiembrie 1995. 12. La 23 noiembrie 1995, reclamantul l-a solicitat din nou pe președintele biroului de asistență judiciară pentru numirea celui de-al patrulea avocat. La 27 noiembrie 1995, acesta a adresat aceeași cerere și grefierului biroului de asistență judiciară i-a transmis această scrisoare unui avocat membru al consiliului de ordine și l-a desemnat pentru a fi membru al biroului de asistență judiciară 13. Printr-o scrisoare din 12 decembrie 1995, acest avocat i-a scris procurorului din Metz pentru a-i cere să desemneze un al patrulea avocat, după ce a solicitat și a obținut elemente privind natura litigiului reclamantului, nu a dat niciun răspuns imediat cererii. 14. Nu a primit niciun răspuns, la 14 iunie 1996, reclamantul s-a adresat Ministrului Justiției. Doar o scrisoare indicând că cererea sa a fost transferată directorului pentru afaceri civile și sigiliu i-a fost primită în schimb la 21 iunie 1996. Reclamantul subliniază acest fapt, într-o scrisoare trimisă ministrului și datată 23 noiembrie 1996 15. În martie 1997, reclamantul a primit un răspuns de la ciorapul din ordinul avocaților și l-a informat că decizia de acordare a asistenței judiciare din 1 iunie 1995 a devenit caducă și, prin urmare, îi revine sarcina de a solicita o nouă cerere dacă dorește să continue procedura împotriva dlui T. Reclamantul nu a dat curs acestei scrisori. II. Legea 91-647 din 10 iulie 1991 privind asistența juridică art. 2 Persoanele fizice ale căror resurse sunt insuficiente pentru a-și exercita drepturile în justiție pot beneficia de asistență juridică. Acest ajutor este total sau parțial. (...) art. 24 Cheltuielile care i-ar reveni beneficiarului asistenței judiciare dacă nu ar avea acest ajutor sunt suportate de stat....art. 25 Beneficiarul asistenței judiciare are dreptul la asistență juridică și la asistență din partea unui avocat și a oricărui ofițer public sau ministerial a cărui procedură necesită asistență. Avocații și ofițerii publici sau ministeriali sunt aleși de beneficiarul asistenței judiciare și pot fi selectați și de adjuvantul judiciar ales sau desemnat. În lipsa unei alegeri sau în caz de refuz al adjuvantului judiciar ales, se desemnează un avocat sau un ofițer public sau ministerial, fără a aduce atingere aplicării normelor privind comisioanele sau desemnările din oficiu, de către barier sau de către președintele organismului profesional de care depinde. Asistentul judiciar care a acordat asistență beneficiarului asistenței judiciare înainte ca aceasta să fi fost acordată trebuie să continue să-l împrumute. Acesta nu poate fi descărcat decât în mod excepțional și în condițiile stabilite de către persoana care acordă asistența judiciară sau de către președintele organismului de care depinde. Decretul 91-1266 din 19 decembrie 1991 privind aplicarea legii nr. 647 din 10 iulie 1991 privind asistența juridică art. 33 (modificat prin Decretul 2001-512 14 iunie 2001 art. 8 JORF 15 iunie 2001) Cererea de asistență judiciară se depune sau se adresează de către persoana în cauză sau de către orice reprezentant autorizat biroului de asistență judiciară. Numele, prenumele, profesia, cetățenia și domiciliul reclamantului sau, în cazul în care acesta este o persoană juridică, denumirea, forma, obiectul și sediul social În funcție de caz obiectul cererii în instanță, însoțit de o expunere succintă a motivelor sale, descrierea sumară a diferendului existent, identitatea părților și obiectul tranzacției avute în vedere înainte de introducerea instanței (...) art. 35 Declarația de resurse prevăzută la art. 34 conține indicarea situației familiale și profesionale a reclamantului Lista completă și detaliată a resurselor de orice natură pe care reclamantul a avut, în mod direct sau indirect, exercitarea sau libera dispoziție în cursul ultimului an calendaristic și, după caz, în anul cererii, cu excepția prestațiilor familiale și sociale enumerate la art. 2, precum și resursele soțului/soției și, dacă este cazul, ale altor persoane care locuiesc în mod obișnuit la domiciliu și ale persoanelor care ar putea fi în întreținere Natura și importanța bunurilor sale mobile și imobiliare, chiar neproductive de venituri Elementele exterioare ale stilului său de viață. Această declarație, cu excepția cazului în care reclamantul rămâne în mod normal în Franța, se face pe un tipărit conform cu modelele stabilite prin decretul comun al gărzii de ștampile, ministrul justiției, și al ministrului de buget. Aceasta conține rechemarea dispozițiilor penale prevăzute la alin. II din art. 22 din Legea 68-690 din 31 iulie 1968. Hotărârea de admitere la asistență judiciară este caducă în cazul în care, în anul notificării sale, instanța nu a fost sesizată cu instanța pentru care a fost pronunțată admiterea. În cazul în care reclamantul asistenței judiciare nu prezintă un document care să ateste acceptarea unui avocat sau a unui ofițer public sau ministerial ales de acesta, desemnarea adjuvantului judiciar poate fi efectuată imediat de către membrul biroului sau al secțiunii biroului care reprezintă profesia și care a fost delegat în acest scop. Pentru aplicarea articolului precedent, avocatul membru al biroului sau al secțiunii biroului trebuie să fi primit delegația de la ciorapul din ordinul avocaților din care face parte. (...) art. 79 (modificat prin Decretul 2001-512 14 iunie 2001 art. 24 JORF 15 iunie 2001) În cazul în care nici un avocat sau ofițer public sau ministerial nu a fost ales de către beneficiarul ajutorului sau nu a fost desemnat în condițiile prevăzute la articolele 76-78, secretarul biroului sau al secțiunii biroului de asistență judiciară trimite, imediat după admiterea la asistență, o copie a hotărârii în privința ciorapierului și, după caz, președintelui fiecărui organism profesional de care depind diferiții auxiliari de justiție competenți să reprezinte beneficiarul ajutorului, să îl asiste și să efectueze actele și formalitățile necesare instanței, actului asigurător sau procedurii de executare pentru care a fost acordat ajutorul respectiv. În cazul în care se consideră necesar să se recurgă la un nou avocat sau ofițer public sau ministerial după admiterea la asistență judiciară, secretarul biroului sau al secțiunii biroului de asistență judiciară sesizat de beneficiarul ajutorului trimite o copie a hotărârii către bețierul și președintele fiecăreia dintre organismele profesionale descrise la paragraful precedent. (modificat prin Decretul 2001-512 14 iunie 2001 art. 25 JORF 15 iunie 2001) Ciocanul sau președintele organismului profesional sau delegatul acestuia desemnează avocatul sau ofițerul public sau ministerial însărcinat să acorde asistență beneficiarului asistenței judiciare. Avocatul sau ofițerul public sau ministerial interesat, căruia îi transmite o copie a deciziei biroului, reamintindu-i dispozițiile articolului 54 Secretarul biroului de asistență judiciară care informează imediat beneficiarul asistenței judiciare, invitându-l să se adreseze acestui auxiliar de justiție, precum și grefierul-șef sau secretarul instanței în cazul în care o instanță este sesizată cu litigiul; menționarea numelui adjuvantului judiciar se face apoi la dosarul cauzei (...) art. 83 În cazul în care adjuvantul judiciar care a acordat asistență beneficiarului asistenței judiciare înainte de acordarea acestui ajutor solicită să fie descărcat, șaibele sau președintele organismului profesional în cauză se pronunță printr-o decizie motivată în condițiile prevăzute la art. 25 al patrulea paragraf din legea din 10 iulie 1991 menționată anterior. Această decizie se notifică beneficiarului asistenței judiciare, adjuvanților sau auxiliarilor de justiție și secretarului biroului de asistență judiciară. În toate cazurile în care un auxiliar de justiție care a acordat asistență beneficiarului asistenței judiciare este exonerat de sarcina sa, îi este desemnat imediat un înlocuitor. Codul organizației judiciare (partea legislativă) Articolul L781-1 Statul este obligat să repare prejudiciul cauzat de funcționarea defectuoasă a Serviciului de Justiție. Această răspundere nu este angajată decât din greșeală grea sau din negare de justiție. (...) ÎN DREPT PRIVIND EXCEPȚIA PRELIMINARĂ A GUVERNULUI 17. În observațiile sale trimise Curții după adoptarea deciziei privind admisibilitatea, guvernul revine asupra excepției întemeiate pe neobosirea căilor de atac interne pe care Curtea le-a respins în că nu se poate solicita reclamantului, care, desigur, nu a fost asistat de un avocat, să cunoască toate arcanii de recursuri judiciare sau disciplinare împotriva unui ciorap de ordine a avocaților. El subliniază că legea din 10 iulie 1991 privind asistența juridică consacră mai multe dispoziții asupra mai multor dispoziții referitoare la ajutorul pentru consultare și asistență în cadrul procedurilor nejudiciare Curtea constată că guvernul reiterează excepția de inadmisibilitate a cererii care a fost deja examinată și respinsă de Curte în decizia sa privind admisibilitatea din 16 aprilie 2002. Curtea nu identifică niciun element nou care ar putea justifica reexaminarea acestei excepții. 19. Curtea respinge, prin urmare, excepția preliminară a guvernului. II. Cu privire la violarea articolului 6 din convenție 20. Reclamantul susține că art. 6 alineatul (1) și art. 3 au fost încălcate deoarece niciun avocat nu l-a reprezentat în cadrul asistenței judiciare. 21. Guvernul face referire în principal la Hotărârea Airey c. Irlanda din 9 octombrie 1979 (seria A nr. 32). El subliniază că, spre deosebire de ceea ce Curtea a constatat în această cauză, procedura pe care reclamantul dorea să o facă era simplă, nu necesita reprezentarea prin avocat și că reclamantul ar fi putut să-și apere singur cauza. El adaugă că, atunci când reclamantul a fost informat cu privire la faptul că decizia de asistență judiciară era caducă, acesta putea prezenta o nouă cerere. 22. Curtea arată de la bun început că, în cazul de față, reclamantul a dorit să dea curs unei proceduri în despăgubire împotriva unui avocat; prin urmare, nu a fost acuzat în materie penală. În consecință, Curtea va examina cauza sa numai din perspectiva articolului 6 alineatul (1), ale cărei părți relevante se citesc astfel Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 23. Curtea amintește că Convenția nu obligă la acordarea ajutorului judiciar în toate contestațiile în materie civilă (a se vedea Hotărârea Del Sol c. Franța, nr 46800/99, § 20, CEDO 2002-II Într-adevăr, există o distincție clară între termenii articolului 6 alineatul (3) litera (c), care garantează dreptul la asistență judiciară gratuită în anumite condiții în cadrul procedurilor penale, și cei ai articolului 6 alineatul (1), care nu se referă deloc la asistența judiciară. 24. Cu toate acestea, scopul convenției este de a proteja drepturile nu teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, în special în ceea ce privește dreptul de acces la tribunale, având în vedere locul important pe care dreptul la un proces echitabil îl ocupă într-o societate democratică (Airey, citată anterior, pp. 12-13, punctul 24). 25. Prin urmare, este de competența statelor contractante să decidă cu privire la modul în care trebuie respectate obligațiile care decurg din convenție, iar un sistem de asistență judiciară nu poate funcționa fără instituirea unui dispozitiv care să permită selectarea cauzelor susceptibile de a beneficia de acesta. 26. Curtea arată că, în prezenta cauză, reclamantului, care a îndeplinit criteriile materiale de acordare, i s-a atribuit imediat asistența judiciară într-un domeniu în care, totuși, reprezentarea prin avocat nu era obligatorie. 27. Cu toate acestea, această decizie a rămas o scrisoare moartă, deoarece cei trei avocați desemnați succesiv au solicitat să fie eliberați din mandatul lor din cauza legăturilor lor personale cu avocatul pe care reclamantul dorea să îl urmărească. Reclamantul nu a obținut, în ciuda demersurilor sale, numirea unui nou avocat de către președintele biroului de asistență judiciară și, prin urmare, nu a putut introduce acțiunea sa. 28. Guvernul consideră că reclamantul ar fi putut să își prezinte el însuși cazul, procedura fiind fără minister de avocatură obligatorie și orală și că ar fi trebuit, de asemenea, să facă o nouă cerere după ce a fost informat că decizia de acordare a TEP era caducă. 29. Cu toate acestea, Curtea subliniază în această privință că biroul de asistență judiciară a acordat asistență judiciară reclamantului, deși reprezentarea prin avocat nu era obligatorie. Prin urmare, se poate concluziona că biroul de asistență judiciară a considerat că asistența unui profesionist este de o importanță primordială în această procedură în care reclamantul a dorit să atace un avocat. 30. În acest caz, reclamantul a văzut trei avocați renunțând succesiv și nu a obținut un consiliu numit și îl reprezintă efectiv. Avertizările de retragere a acestor avocați, autoritățile competente, bățierul sau delegatul său ar fi trebuit să le înlocuiască pentru a se asigura că reclamantul beneficiază de o asistență efectivă (a se vedea mutatis mutandis Artico c. Italia, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A n 37, p. 15, § 33: circumstanța că cauza Artico prezenta un caracter penal nu împiedică transpunerea în speță a raționamentului urmat atunci, având în vedere observația Curții la punctul 29 de mai sus). Curtea consideră, în special, că nu se poate reproșa reclamantului, având în vedere atitudinea barierului și a avocaților din baroul local, că nu a prezentat o nouă cerere după ce a fost avertizat cu privire la caducitatea acordării asistenței judiciare. 31. Curtea este de părere că posibilitatea de a-și apăra cauza singur, într-o procedură împotriva unui profesionist din drept, nu oferea reclamantului un drept de acces la o instanță în condiții care să îi permită în mod efectiv să beneficieze de egalitatea de arme inerentă noțiunii de proces echitabil (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea Airey menționată anterior, ibidem 32. În concluzie, Curtea consideră că reclamantul nu a beneficiat de un acces efectiv la o instanță. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 33. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 de euro (EUR) pentru prejudiciile morale, expunând că a fost condamnat în mod nejustificat la închisoare fermă și la 4 000 de franci françasisi în amendă; adaugă că nu și-a putut exercita profesia de agent comercial timp de 10 ani, având în vedere înscrierea condamnării sale în cazierul său judiciar; guvernul observă că singura hotărâre din data de 31 ianuarie 1995, la care se referă reclamantul, arată că a fost asistat de avocatul din Baroul Briey, dl Halvalek, și, prin urmare, consideră că reclamantul nu stabilește legătura care ar exista între absența desemnării unui avocat care l-ar fi împiedicat să facă o acțiune împotriva dlui T. și această hotărâre penală. Prin urmare, guvernul consideră că singurul prejudiciu care poate fi invocat este pierderea unei șanse de introducere a acțiunii sale asistate de un avocat și, prin urmare, propune o sumă de 1 000 EUR. Curtea nu percepe nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul invocat de solicitant. Cu toate acestea, Curtea consideră că imposibilitatea în care reclamantul s-a aflat de a vedea un avocat reprezentându-l pentru a-și introduce acțiunea i-a cauzat un prejudiciu moral cert. Prin urmare, și hotărând în mod echitabil, Curtea îi alocă în acest sens 5 000 EUR. Comisioane și cheltuieli de judecată 35. Reclamantul, care a beneficiat de asistență judiciară în fața Curții, nu solicită nicio sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii din facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Excepția preliminară a guvernului afirmă că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 13 februarie 2003, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Lawrence E arly András Baka Modululer Adjunct Președinte
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE BERTUZZI c. FRANCE
(Requête n
o
36378/97)
ARRÊT
13 février 2003
21/05/2003
En l'affaire Bertuzzi c. France,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
Gaukur
Jörundsson
,
L.
Loucaides
,
C.
Bîrsan
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
me
A.
Mularoni
,
juges
,
et de M. T.L. E
arly
,
greffier adjoint de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 16 avril 2002 et 28
janvier 2003,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette dernière date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
36378/97) dirigée contre la République française et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Rémi
Bertuzzi («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 10 février 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant, qui a été admis au bénéfice de l'assistance judiciaire, est représenté devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par M
me
M.
Dubrocard, sous-directrice des droits de l'homme au ministère des Affaires étrangères.
3.
Le requérant alléguait en particulier la violation de l'article 6 §§ 1 et 3 de la Convention du fait qu'aucun avocat ne l'a représenté au titre de l'assistance juridictionnelle dans la procédure qu'il voulait diligenter contre un avocat.
4.
La requête a été transmise à la Cour le 1
er
novembre 1998, date d'entrée en vigueur du Protocole n
o
11 à la Convention (article 5 § 2 dudit Protocole).
5.
La requête a été attribuée à la troisième section de la Cour (article 52 §
1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article 26 § 1 du règlement.
6.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la deuxième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
7.
Par une décision du 16 avril 2002, la chambre a déclaré la requête partiellement recevable.
8.
Tant le requérant que le Gouvernement ont déposé des observations écrites sur le fond de l'affaire (article 59 § 1 du règlement).
I.
LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE
9.
Le requérant, M. Rémi Bertuzzi, est né en 1951 et réside à Saint-Laurent (Vosges).
10.
Désirant diligenter une procédure en dommages-intérêts contre M
e
T., avocat à qui il reprochait de ne pas l'avoir correctement représenté dans une procédure, le requérant déposa une demande d'aide juridictionnelle auprès du tribunal de grande instance de Metz. Le 1
er
juin 1995, l'aide juridictionnelle totale lui fut accordée.
11.
Les trois avocats désignés successivement par le bâtonnier demandèrent à être relevés de leur mandat en aide juridictionnelle, en raison de leurs liens personnels avec l'avocat attaqué. Le dernier désistement intervint fin octobre, début novembre 1995.
12.
Le 23 novembre 1995, le requérant sollicita à nouveau le président du bureau de l'aide juridictionnelle, afin qu'un quatrième avocat soit désigné. Le 27 novembre 1995, il adressa cette même demande au bâtonnier. Le greffe du bureau d'aide juridictionnelle transmit ce courrier à un avocat membre du conseil de l'ordre et désigné pour siéger au bureau d'aide juridictionnelle.
13.
Par une lettre du 12 décembre 1995, cet avocat écrivit au bâtonnier de l'ordre des avocats de Metz pour lui demander de désigner un quatrième avocat. Celui-ci, après avoir sollicité et obtenu des éléments sur la nature du litige du requérant, ne donna aucune suite immédiate à la demande.
14.
Ne recevant aucune réponse, le requérant s'adressa, le 14 juin 1996, au ministre de la Justice. Seule une lettre lui indiquant que sa demande était transférée au directeur des affaires civiles et du sceau lui parvint en retour le 21 juin 1996. Le requérant souligne ce fait, dans une lettre envoyée au ministre et datée du 23 novembre 1996.
15.
En mars 1997, le requérant obtint une réponse du bâtonnier de l'ordre des avocats. Celui-ci l'informait du fait que la décision d'accorder l'aide juridictionnelle, datée du 1
er
juin 1995, était devenue caduque. Par conséquent, il lui appartenait de faire une nouvelle demande s'il souhaitait continuer la procédure contre M
e
II.
16.
Loi 91-647 du 10 juillet 1991 relative à l'aide juridique
:
Article 2
«
Les personnes physiques dont les ressources sont insuffisantes pour faire valoir leurs droits en justice peuvent bénéficier d'une aide juridictionnelle. Cette aide est totale ou partielle. (...)
»
Article 24
«
Les dépenses qui incomberaient au bénéficiaire de l'aide juridictionnelle s'il n'avait pas cette aide sont à la charge de l'Etat. (...)
»
Article 25
«
Le bénéficiaire de l'aide juridictionnelle a droit à l'assistance d'un avocat et à celle de tous officiers publics ou ministériels dont la procédure requiert le concours.
Les avocats et les officiers publics ou ministériels sont choisis par le bénéficiaire de l'aide juridictionnelle. Ils peuvent l'être également par l'auxiliaire de justice premier choisi ou désigné.
A défaut de choix ou en cas de refus de l'auxiliaire de justice choisi, un avocat ou un officier public ou ministériel est désigné, sans préjudice de l'application des règles relatives aux commissions ou désignations d'office, par le bâtonnier ou par le président de l'organisme professionnel dont il dépend.
L'auxiliaire de justice qui prêtait son concours au bénéficiaire de l'aide juridictionnelle avant que celle-ci ait été accordée doit continuer de le lui prêter. Il ne pourra en être déchargé qu'exceptionnellement et dans les conditions fixées par le bâtonnier ou par le président de l'organisme dont il dépend.
»
Décret 91-1266 du 19 décembre 1991 portant application de la loi n
o
91
‑
647 du 10 juillet 1991 relative à l'aide juridique
:
Article 33
(modifié par Décret 2001-512 14 juin 2001 art. 8 JORF 15 juin 2001)
«
La demande d'aide juridictionnelle est déposée ou adressée par l'intéressé ou par tout mandataire au bureau d'aide juridictionnelle.
Elle contient les indications suivantes
:
1
o
Nom, prénoms, profession, nationalité et domicile du requérant ou, si celui-ci est une personne morale, ses dénomination, forme, objet et siège social
;
2
o
Selon le cas
:
–
l'objet de la demande en justice, accompagné d'un exposé succinct de ses motifs
;
–
la description sommaire du différend existant, l'identité des parties et l'objet de la transaction envisagée avant l'introduction de l'instance
;
(...)
»
Article 35
«
La déclaration de ressources prévue à l'article 34 contient
:
1
o
L'indication de la situation familiale et professionnelle du requérant
;
2
o
L'énumération complète et détaillée des ressources de toute nature dont le requérant a eu directement ou indirectement la jouissance ou la libre disposition au cours de la dernière année civile et, s'il y a lieu, de l'année de la demande, à l'exclusion des prestations familiales et des prestations sociales énumérées à l'article
2, ainsi que des ressources de son conjoint et, le cas échéant, de celles des autres personnes vivant habituellement à son foyer et de celles des personnes éventuellement à charge
;
3
o
La nature et l'importance de ses biens mobiliers et immobiliers, même non productifs de revenus
;
4
o
Les éléments extérieurs de son train de vie.
Cette déclaration, à moins que le requérant ne demeure pas habituellement en France, est faite sur un imprimé conforme aux modèles fixés par arrêté conjoint du garde des sceaux, ministre de la justice, et du ministre chargé du budget. Elle comporte le rappel des dispositions pénales du paragraphe II de l'article 22 de la loi
n
o
68-690 du 31 juillet 1968.
»
Article 54
«
La décision d'admission à l'aide juridictionnelle est caduque si, dans l'année de sa notification, la juridiction n'a pas été saisie de l'instance en vue de laquelle l'admission a été prononcée.
»
Article 76
«
Lorsque le demandeur à l'aide juridictionnelle ne produit pas de document attestant l'acceptation d'un avocat ou d'un officier public ou ministériel choisi par lui, la désignation de l'auxiliaire de justice peut être effectuée sur-le-champ par le membre du bureau ou de la section du bureau représentant la profession et ayant reçu délégation à cet effet.
»
Article 77
«
Pour l'application de l'article précédent, l'avocat membre du bureau ou de la section du bureau doit avoir reçu délégation du bâtonnier de l'ordre des avocats auquel il appartient. (...)
»
Article 79
(modifié par Décret 2001-512 14 juin 2001 art. 24 JORF 15 juin 2001)
«
Lorsque aucun avocat ou officier public ou ministériel n'a été choisi par le bénéficiaire de l'aide ou n'a été désigné dans les conditions prévues aux articles 76 à 78, le secrétaire du bureau ou de la section du bureau d'aide juridictionnelle adresse, dès l'admission à l'aide, une copie de la décision au bâtonnier et, le cas échéant, au président de chacun des organismes professionnels dont dépendent les divers auxiliaires de justice respectivement compétents pour représenter le bénéficiaire de l'aide, l'assister et procéder aux actes et formalités nécessaires à l'instance, à l'acte conservatoire ou à la procédure d'exécution pour lequel cette aide a été accordée.
Lorsqu'il apparaît nécessaire de recourir à un nouvel avocat ou officier public ou ministériel après admission à l'aide juridictionnelle, le secrétaire du bureau ou de la section du bureau d'aide juridictionnelle, saisi par le bénéficiaire de l'aide, adresse une copie de la décision au bâtonnier et au président de chacun des organismes professionnels décrits à l'alinéa précédent.
»
Article 82
(modifié par Décret 2001-512 14 juin 2001 art. 25 JORF 15 juin 2001)
«
Le bâtonnier ou le président de l'organisme professionnel ou leur délégué désigne l'avocat ou l'officier public ou ministériel chargé de prêter son concours au bénéficiaire de l'aide juridictionnelle.
Il avise de cette désignation
:
1
o
L'avocat ou l'officier public ou ministériel intéressé, à qui il transmet copie de la décision du bureau en lui rappelant les dispositions de l'article 54
;
2
o
Le secrétaire du bureau d'aide juridictionnelle qui en informe immédiatement le bénéficiaire de l'aide juridictionnelle, en l'invitant à se mettre en rapport avec cet auxiliaire de justice, ainsi que le greffier en chef ou le secrétaire de la juridiction dans le cas où une juridiction est saisie du litige
; mention du nom de l'auxiliaire de justice est alors faite au dossier de l'affaire
;
(...)
»
Article 83
«
Lorsque l'auxiliaire de justice qui prêtait son concours au bénéficiaire de l'aide juridictionnelle avant que cette aide lui ait été accordée demande à en être déchargé, le bâtonnier ou le président de l'organisme professionnel concerné se prononce par décision motivée dans les conditions prévues au quatrième alinéa de l'article 25 de la loi du 10 juillet 1991 susvisée.
Cette décision est notifiée au bénéficiaire de l'aide juridictionnelle, à l'auxiliaire ou aux auxiliaires de justice et au secrétaire du bureau d'aide juridictionnelle.
»
Article 84
«
Dans tous les cas où un auxiliaire de justice qui prêtait son concours au bénéficiaire de l'aide juridictionnelle est déchargé de sa mission, un remplaçant lui est immédiatement désigné.
»
Code de l'organisation judiciaire (partie législative)
:
Article L781-1
«
L'Etat est tenu de réparer le dommage causé par le fonctionnement défectueux du service de la justice. Cette responsabilité n'est engagée que par une faute lourde ou par un déni de justice. (...)
»
I.
SUR L'EXCEPTION PRÉLIMINAIRE DU GOUVERNEMENT
17.
Dans ses observations envoyées à la Cour après l'adoption de la décision sur la recevabilité, le Gouvernement revient sur l'exception tirée du non-épuisement des voies de recours internes que la Cour a rejetée en estimant «
qu'on ne saurait exiger du requérant, qui bien entendu n'était pas assisté par un avocat, de connaître tous les arcanes des recours judiciaires ou disciplinaires contre un bâtonnier de l'ordre des avocats
». Il souligne que la loi du 10 juillet 1991 relative à l'aide juridique consacre plusieurs dispositions sur «
l'aide à l'accès au droit
» qui comprend «
l'aide à la consultation et l'assistance au cours de procédures non juridictionnelles
» et que des professionnels du droit assurent des consultations juridiques. Il conclut que le requérant disposait de moyens parfaitement accessibles pour être informé des recours juridiques qu'il pouvait exercer.
18.
La Cour note que le Gouvernement réitère l'exception d'irrecevabilité de la requête qui a déjà été examinée et rejetée par la Cour dans sa décision sur la recevabilité du 16 avril 2002. La Cour ne décèle aucun élément nouveau, susceptible de justifier le réexamen de cette exception.
19.
La Cour rejette, par conséquent, l'exception préliminaire du Gouvernement.
II.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 DE LA CONVENTION
20.
Le requérant soutient que l'article 6 §§ 1 et 3 a été violé à son encontre du fait qu'aucun avocat ne l'a représenté dans le cadre de l'assistance juridictionnelle.
21.
Le Gouvernement se réfère essentiellement à l'arrêt
Airey c. Irlande
du 9 octobre 1979 (série A n
o
32). Il souligne qu'au contraire de ce que la Cour avait relevé dans cette affaire, la procédure que le requérant souhaitait diligenter était simple, ne nécessitait pas la représentation par avocat et que le requérant aurait pu défendre seul sa cause. Il ajoute que, lorsque le requérant a été informé de ce que la décision d'aide juridictionnelle était caduque, il pouvait présenter une nouvelle demande.
22.
La Cour relève d'emblée qu'en l'espèce le requérant désirait diligenter une procédure en dommages-intérêts contre un avocat. Il n'était donc pas accusé en matière pénale. En conséquence, la Cour examinera son grief sous l'angle du seul article 6 § 1, dont les parties pertinentes se lisent ainsi
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
23.
La Cour rappelle que la Convention n'oblige pas à accorder l'aide judiciaire dans toutes les contestations en matière civile (voir les arrêts
Del Sol c. France
, n
o
;
Essaadi c. France
, n
o
49384/99, § 30, 26 février 2002). En effet, il y a une nette distinction entre les termes de l'article 6 § 3 c), qui garantit le droit à l'aide judiciaire gratuite sous certaines conditions dans les procédures pénales, et ceux de l'article 6 § 1, qui ne renvoie pas du tout à l'aide judiciaire.
24.
Toutefois, la Convention a pour but de protéger des droits non pas théoriques ou illusoires, mais concrets et effectifs. La remarque vaut en particulier pour le droit d'accès aux tribunaux, eu égard à la place éminente que le droit à un procès équitable occupe dans une société démocratique (
Airey
, précité, pp. 12-13, § 24).
25.
Il appartient donc aux Etats contractants de décider de la manière dont doivent être respectées les obligations découlant de la Convention, et un système d'aide juridictionnelle ne peut fonctionner sans la mise en place d'un dispositif permettant de sélectionner les affaires susceptibles d'en bénéficier.
26.
La Cour relève que, dans la présente affaire, le requérant, qui répondait aux critères matériels d'octroi, s'est vu immédiatement attribuer l'aide juridictionnelle dans une matière où, pourtant, la représentation par avocat n'était pas obligatoire.
27.
Toutefois, cette décision resta lettre morte puisque les trois avocats désignés successivement demandèrent à être relevés de leur mandat en raison de leurs liens personnels avec l'avocat que le requérant désirait poursuivre. Le requérant n'obtint pas, malgré ses démarches, la nomination d'un nouvel avocat par le président du bureau d'aide juridictionnelle et ne put donc introduire son recours.
28.
Le Gouvernement estime que le requérant aurait pu présenter lui-même son affaire, la procédure étant sans ministère d'avocat obligatoire et orale, et qu'il aurait dû, par ailleurs, faire une nouvelle demande après avoir été informé que la décision d'octroi était caduque.
29.
La Cour relève toutefois sur ce point que le bureau d'aide juridictionnelle avait alloué l'aide judiciaire au requérant alors même que la représentation par avocat n'était pas obligatoire.
Il est donc loisible d'en conclure que le bureau d'aide juridictionnelle a estimé que l'assistance d'un professionnel était d'une importance primordiale dans cette procédure où le requérant désirait attaquer un avocat.
30.
En l'occurrence, le requérant a vu trois avocats se désister successivement et n'a pas obtenu qu'un conseil soit nommé et le représente effectivement.
Averties du désistement de ces avocats, les autorités compétentes, le bâtonnier ou son délégué, auraient dû pourvoir à leur remplacement afin que le requérant bénéficie d'une assistance effective (voir,
mutatis mutandis
,
Artico c. Italie
, arrêt du 13 mai 1980, série A n
o
37, p. 15, § 33
: la circonstance que l'affaire
Artico
présentait un caractère pénal ne fait pas obstacle à la transposition en l'espèce du raisonnement suivi alors, eu égard à l'observation faite par la Cour au paragraphe 29 ci-dessus).
La Cour estime notamment qu'on ne saurait reprocher au requérant, compte tenu de l'attitude du bâtonnier et des avocats du barreau local, de n'avoir pas présenté une nouvelle demande après avoir été averti de la caducité de l'octroi de l'aide juridictionnelle.
31.
La Cour est d'avis que la possibilité de défendre sa cause seul, dans une procédure l'opposant à un professionnel du droit, n'offrait pas au requérant un droit d'accès à un tribunal dans des conditions lui permettant, de manière effective, de bénéficier de l'égalité des armes inhérente à la notion de procès équitable (voir,
mutatis mutandis
, l'arrêt
Airey
précité,
ibidem
).
32.
En conclusion, la Cour considère que le requérant n'a pas bénéficié d'un accès effectif à un tribunal. Partant, il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention.
III.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
33.
Aux termes de l
'
article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
34.
Le requérant demande 90
000 euros (EUR) au titre du préjudice moral, exposant qu'il a été condamné indûment à une peine de prison ferme et à 4
000 francs françasi d'amende. Il ajoute qu'il n'a pu exercer sa profession d'agent commercial pendant dix ans, compte tenu de l'inscription de sa condamnation à son casier judiciaire.
Le Gouvernement fait observer que le seul jugement, en date du 31
janvier 1995, auquel le requérant se réfère, indique qu'il était assisté de M
e
Halvalek, avocat au barreau de Briey. Dès lors, il estime que le requérant n'établit pas le lien qui existerait entre l'absence de désignation d'un avocat qui l'aurait empêché de faire une action contre M
e
Le Gouvernement considère dès lors que le seul préjudice susceptible d'être invoqué est la perte d'une chance d'avoir pu introduire son action assisté d'un avocat et propose à ce titre une somme de 1
La Cour n'aperçoit aucun lien de causalité entre la violation constatée et le préjudice invoqué par le requérant. Elle est toutefois d'avis que l'impossibilité dans laquelle le requérant s'est trouvé de voir un avocat le représenter pour introduire son action lui a causé un préjudice moral certain. Dès lors et statuant en équité, la Cour lui alloue à ce titre 5
B.
Frais et dépens
35.
Le requérant, qui a bénéficié de l'aide juridictionnelle devant la Cour, ne demande aucune somme au titre des frais et dépens.
C.
Intérêts moratoires
36.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Rejette
l'exception préliminaire du Gouvernement
;
2.
Dit
qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention
;
3.
Dit
a)
que l
'
Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article
44 § 2 de la Convention, 5
000 EUR (cinq mille euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt
;
b)
qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
4.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 février 2003, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Lawrence E
arly
András
Baka
Greffier adjoint
Président