CtEDO 20.02.2003 Auto

CASE OF MENTIS v. GREECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
20.02.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF MENTIS v. GREECE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE MENTIS c. GRECE (Derogare nr. 61351/00) HOTĂRÂREA (Resoluție cuprinzătoare) STRASBOURG 20 februarie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mentis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: Președintele Tulkens C.L. Rozakis Lorenzen Vajić Levits Zagrebelsky Steiner, judecători și dl S Nielsen, grefierul adjunct al secțiunii, care a deliberat în privat la 9 iulie 2002 și la 30 ianuarie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la ultima dată menționată: PROCEDURĂ Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 61351/00) împotriva Republicii Elene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), de către un național grec, dl Georgios Mentis („reclamantul”), la 13 septembrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl H. Tselios și de dl K. Sakellariadis, ambii avocați care practică la Atena. Guvernul grec („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl E. Volanis, președintele Consiliului Juridic al statului. Reclamantul s-a plâns, printre altele, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata unui set de proceduri administrative. Cererea a fost alocată celei de-a doua secțiuni a Curții (art. 52 § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, camera care va lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1 din Regulamentul Curții. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit primului capitol (art. 52 § 1). La 9 iulie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în ceea ce privește plângerea privind durata procedurii. La 6 noiembrie 2002 și la 21 noiembrie 2002, reclamantul și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1942 și trăiește în Atena. Între 1 februarie 1961 și 31 mai 1981, reclamantul a plătit contribuții la Fondul Tipografilor și Angajaților de Arte Graphice timp de 4.246 zile lucrătoare. Între 1 mai 1979 și 30 iulie 1981 a plătit contribuții la Fondul de Securitate Socială pentru Personalul Tehnic care lucrează la Atena Press timp de douăzeci de luni și șase zile. Între 1 august 1981 și 9 Mai 1988 a plătit contribuții la același fond timp de șase ani, opt luni și trei zile. Apoi reclamantul a solicitat să fie pensionat în conformitate cu art. 18 § 2 și 10 § 1 din Legea nr. 1186/81. În conformitate cu această lege, persoanele care au contribuit de cel puțin cinci ani la Fondul de securitate socială pentru personalul tehnic care lucrează la Atena Press au dreptul la o pensie dacă nu au fost făcute redundante din proprie vină sau din cauza introducerii noilor tehnologii. Cei care au contribuit timp de cinci până la zece ani ar primi o pensie lunară de 10000 GRD. La 5 august 1988, directorul Fondului de securitate socială pentru personalul tehnic care lucrează la Atena Press a decis că reclamantul are dreptul la pensia prevăzută pentru cei care lucrează de cinci până la zece ani. 11. La 24 septembrie 1988, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, având în vedere că, în temeiul legislației relevante, Fondul ar fi trebuit să ia în considerare, de asemenea, zilele lucrătoare pentru care a plătit contribuții la Fondul Tipografilor și angajaților din Graphic-Arts. Apelul său a fost respins de Consiliu al Fondului de Securitate Socială pentru Personalul Tehnic care lucrează la Atena Press în 1988. 12. La 12 noiembrie 1988, reclamantul a contestat această decizie în fața Tribunalului Administrativ de Primă Instanță din Atena. La 15 decembrie 1989, instanța a considerat că pct. 18 § 2 și 10 § 1 din Legea nr. 1186/81 erau dispoziții de caracter excepțional. În consecință, nu exista loc de aplicare a legislației privind luarea în considerare a zilelor lucrătoare în ceea ce privește care au fost plătite contribuții la alte fonduri. 13. La 18 iulie 1990, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. 14. La 30 iunie 1992, Curtea Administrativă de Apel a Atenei a permis apelul reclamantului. 15. La 8 iunie 1993, Fondul de Securitate Socială a apelat în casă. 16. La 5 mai 1997, Consiliul de Stat a anulat decizia prezentată în fața acesteia și a remis cazul la Curtea de Apel. 17. La 10 decembrie 1999, Curtea Administrativă de Apel din Atena a respins apelul reclamantului. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 19 mai 2000. La 21 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cauzei menționate mai sus, guvernul Greciei oferă să plătească 6.000 EUR (sex mii de euro) domnului Georgios Mentis. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În plus, Guvernul se angajează să nu solicite ca cazul să fie înaintat Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 19. La 6 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentanții reclamantului: „Not că Guvernul Greciei sunt pregătite să plătească suma de 6.000 EUR (seize mii de euro) care acoperă daunele și costurile pecuniare și morale pentru dl Georgios Mentis, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Greciei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 20. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 21. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 20 februarie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă