Devlin împotriva Regatului Unit

Rezoluția ResDH(2003)9 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 octombrie 2001 (finală la 30 ianuarie 2002) în cazul Devlin împotriva Regatului Unit (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul din Devlin pronunțat la 30 octombrie 2001 și transmis Comitetului de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 29545/95) împotriva Regatului Unit, depusă la 30 noiembrie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Francis William Devlin, un național irlandez, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerile privind circumstanțele în care a fost respinsă cererea sa de un post în serviciul public din Irlanda de Nord și de o restricție disproporționată a dreptului său de acces la o instanță din cauza emiterii în 1993 a unui certificat de către secretarul de stat pentru Irlanda de Nord,

care a certificat că refuzul de angajare către reclamant este un act „făcut în scopul asigurării securității naționale și al protejării siguranței publice” și care avea natura unor dovezi concludente care împiedică orice control judiciar al acestor fapte și determinarea în fondul plângerilor reclamantului; întrucât în hotărârea sa din 30 octombrie 2001 Curtea în unanimitate: - a declarat că a existat o încălcare a art. 6, alin. (1) din Convenție; - a considerat că nu este necesar să se examineze în continuare plângerile formulate în temeiul articolelor 8, 9, 10, 13 sau 14 din Convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 10 000 de lire sterline în ceea ce privește prejudiciile morale și 12 000 de lire sterline în ceea ce privește costurile și cheltuielile, inclusiv orice impozit pe valoarea adăugată care poate fi imputabilă, și că dobânzile simple la o rată anuală de 7,5% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție;

având în vedere obligația Regatului Unit în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași cazuri, în special prin intrarea în vigoare la 29 iulie 1999 a Legii privind Irlanda de Nord (Regulile Tribunal (Procedură) 1999), (a se vedea Rezoluția DH(2000)49 în cazul Tinnelly) care prevede, în conformitate cu art. 7 din Regulamentul Tribunalului, dreptul de recurs judiciar împotriva acestor certificate și că, având în vedere circumstanțele cazului, nu au fost necesare măsuri individuale; Având în vedere că, la 16 aprilie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 30 octombrie 2001, Declarații, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)9 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 30 October 2001 (final on 30 January 2002) in the case of Devlin against the United Kingdom (Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003 at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Devlin case delivered on 30 October 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 29545/95) against the United-Kingdom, lodged with the European Commission of Human Rights on 30 November 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr Francis William Devlin, an Irish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11,

declared admissible the complaints concerning the circumstances in which his application for a post in the Northern Ireland Civil Service had been rejected and of a disproportionate restriction on his right of access to a court due to the issue in 1993 of a certificate by the Secretary of State for Northern Ireland, which certified that the refusal of employment to the applicant was an act “done for the purpose of safeguarding national security and of protecting public safety” and which had the nature of conclusive evidence preventing any judicial scrutiny of these facts and the determination on the merits of the applicant’s complaints; Whereas in its judgment of 30 October 2001 the Court unanimously: - held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention; - held that it was not necessary to examine further the complaints made under Articles 8, 9, 10, 13 or 14 of the Convention; - held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 10 000 pounds sterling in respect of non-pecuniary damage and 12 000 pounds sterling in respect of costs and expenses, inclusive of any value added tax which may be chargeable, and that simple interest at an annual rate of 7,5% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 30 October 2001, having regard to the United Kingdom’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably through the entry into force on 29 July 1999 of the Northern Ireland Act (Tribunal (Procedure) Rules 1999), (see Resolution DH(2000)49 in the Tinnelly case) which provides, under Rule 7 of the Tribunal Rule, right of judicial appeal against such certificates and that, in the light of the circumstances of the case, no individual measures were required; Having satisfied itself that on 16 April 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 30 October 2001, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of the United Kingdom,

that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.