CASE OF STEEL AND OTHERS AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția ResDH(2003)161 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 1998 în cazul oțelului și alții împotriva Regatului Unit (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003 la a 854-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul oțelului și altor persoane pronunțate la 23 septembrie 1998 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor; Amintind că acest caz a apărut într-o cerere (nr. 24838/94) împotriva Regatului Unit, depusă la 31 mai 1994 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 anterior din Convenție de cinci resortisanți britanici, dna Helen Steel, dna Rebecca Lush, dna Andrea Needham, dl David Polden și dl Christopher Cole, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea reclamanților cu privire, în special, la legalitatea arestării și deținerii lor în așteptarea procesului pentru că a provocat încălcarea păcii în contextul diferitelor demonstrații în care au participat, precum și la detenția suplimentară a primelor două reclamante în urma refuzului lor de a fi obligate de peste timp de douăsprezece luni de a menține pacea și de a avea un bun comportament; Amintind că cauza a fost prezentată de către Comisie la 9 iulie 1997; întrucât, în hotărârea sa din 23 septembrie 1998, Curtea: - a hotărât, în unanimitate, că nu a fost necesar să examineze plângerile reclamanților în temeiul articolului 5, alineatul (3) litera (b) și al articolului 6, alineatul (3) literele (c) și (11 sau 13 din convenție; - deținută cu șapte voturi împotrivă și doi, că nu s-a încălcat art. 5 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește arestarea și detenția inițială a primului reclamant; - deținută, în unanimitate, că nu s-a încălcat art. 5 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește arestarea și detenția inițială a celui de-al doilea reclamant; - deținută, în unanimitate, că, în măsura în care reclamanții al treilea, al patrulea și al cincilea au provocat nicio încălcare a păcii, arestarea și detenția acestora nu au fost în conformitate cu legea engleză și au constituit, prin urmare, o încălcare a articolului 5 alineatul (1) din convenție; - deținută cu opt voturi împotrivă că nu s-a încălcat art. 5 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește detenția primului și al doilea reclamant care a refuzat să nu fie obligat; - a ținut în unanimitate că nu s-a încălcat art. 5 alin. (5) din Convenție; - a considerat în unanimitate că nu s-a încălcat art. 6 alineatul (3) litera (a) din Convenție; - deținut cu cinci voturi împotrivă cu patru voturi că nu s-a încălcat art. 10 din Convenție în ceea ce privește primul reclamant; - deținut cu șapte voturi împotrivă cu doi că nu s-a încălcat art. 10 din Convenție în ceea ce privește al doilea reclamant; - a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 10 din Convenție în ceea ce privește reclamanții al treilea, al patrulea și al cincilea, deoarece măsurile luate împotriva acestora nu au fost prevăzute de legea engleză și constituie, prin urmare, o ingerință disproporționată cu dreptul lor la libertate de exprimare; - deținute în unanimitate: (a) că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească fiecărui al treilea, al patrulea și al cincilea solicitant, în termen de trei luni, pentru prejudiciu moral, 500 de lire sterline; (b) că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească pentru al treilea, al patrulea și al cincilea solicitant, în termen de trei luni, pentru costurile și cheltuielile juridice, un total de 20 000 de lire sterline, mai puțin 46 747 franci francezi care urmează să fie transformați în sterline sterline la rata aplicabilă la data eliberării prezentei hotărâri, împreună cu orice impozit pe valoarea adăugată care poate fi plătită; (c) că dobânzile simple la o rată anuală de 7,5% ar trebui plătite la sumele de mai sus de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; (d) a respins în unanimitate restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11, prezentul regulament se aplică prin decizia Comitetului de miniștri în cazurile prevăzute în art. 54 anterior; având în vedere obligația Regatului Unit în temeiul articolului 53 din Convenție de a respecta aceasta, după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 23 septembrie 1998; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, din cauza circumstanțelor specifice ale cazului, noi încălcări similare ale Convenției pot fi evitate în viitor prin informarea autorităților vizate cu privire la cerințele Convenției: în consecință au fost trimise copii ale hotărârii, iar hotărârea Curții a fost publicată, printre altele , în jurnalul juridic European Human Rights Reports , ( 1999) 28, partea 6, pp. 603-652; având în vedere că Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților, în termenul stabilit, suma prevăzută în hotărârea din 23 septembrie 1998, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 54 din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)161

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 23 September 1998

in the case of Steel and others against the United Kingdom

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 October 2003

at the 854th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 54 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the case of Steel and others delivered on 23 September 1998 and transmitted the same day to the Committee of Ministers;

Recalling that the case originated in an application (No. 24838/94) against the United Kingdom, lodged with the European Commission of Human Rights on 31 May 1994 under former Article 25 of the Convention by five British nationals, Ms Helen Steel, Ms Rebecca Lush, Ms Andrea Needham, Mr David Polden and Mr

Christopher Cole, and that the Commission declared admissible the applicants’ complaint concerning in particular the lawfulness of their arrest and detention pending trial for causing a breach of the peace in the context of various demonstrations in which they took part, as well as the further detention of the first two applicants following their refusal to be bound over for twelve months to keep peace and be of good behaviour;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 9 July 1997;

Whereas in its judgment of 23 September 1998 the Court:

- held, unanimously, that it was not necessary to examine the applicants’ complaints under Articles 5, paragraph 3, 6, paragraph 2, 6, paragraph 3 (b) and (c), 11 or 13 of the Convention;

- held, by seven votes to two, that there had been no violation of Article 5, paragraph 1, of the Convention in respect of the arrest and initial detention of the first applicant;

- held, unanimously, that there had been no violation of Article 5, paragraph 1, of the Convention in respect of the arrest and initial detention of the second applicant;

- held, unanimously, that, inasmuch as the third, fourth and fifth applicants had caused no breach of peace, their arrest and detention had not been in accordance with English law and constituted therefore a violation of Article 5, paragraph 1, of the Convention;

- held, by eight votes to one that there had been no violation of Article 5, paragraph 1, of the Convention in respect of the detention of the first and second applicants for refusing to agree to be bound over;

- held unanimously that there had been no violation of Article 5, paragraph 5, of the Convention;

- held unanimously that there had been no violation of Article 6, paragraph 3 (a) of the Convention;

- held by five votes to four that there had been no violation of Article 10 of the Convention in respect of the first applicant;

- held by seven votes to two that there had been no violation of Article 10 of the Convention in respect of the second applicant;

- held unanimously that there had been a violation of Article 10 of the Convention in respect of the third, fourth and fifth applicants, as the measures taken against them were not prescribed by the English law and constituted therefore a disproportionate interference with their right to freedom of expression;

- held unanimously:

(a) that the government of the respondent state was to pay to each of the third, fourth and fifth applicants, within three months, in respect of non-pecuniary damage, 500 pounds sterling;

(b) that the government of the respondent state was to pay to the third, fourth and fifth applicants, within three months, in respect of legal costs and expenses, a total of 20 000 pounds sterling, less 46

747 French francs to be converted into pounds sterling at the rate applicable on the date of delivery of the present judgment, together with any value-added tax which may be payable;

(c) that simple interest at an annual rate of 7,5% should be payable on the above sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

(d) dismissed unanimously the remainder of the claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11, these Rules are applicable by decision of the Committee of Ministers to cases under former Article 54;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 23 September 1998, having regard to the United Kingdom’s obligation under former Article

53 of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state drew the Committee’s attention to the fact that, on account of the specific circumstances of the case, new similar violations of the Convention could be avoided for the future by informing the authorities concerned of the requirements of the Convention: copies of the judgment have accordingly been sent out to them and the Court’s judgment has been published,

inter alia

, in the legal journal

European Human Rights Reports

, (1999) 28, part 6, pp. 603-652;

Having satisfied itself that the government of the respondent state paid the applicants, within the time-limit set, the sum provided for in the judgment of 23 September 1998,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of the United Kingdom, that it has exercised its functions under former Article 54 of the Convention in this case.