CASE OF STRETCH AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția ResDH(2005)101 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iunie 2003 (finală la 3 decembrie 2003) în cazul Stretch împotriva Regatului Unit (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005 la a 940-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul încheiat la 24 iunie 2003 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că hotărârea Curții a devenit finală la 3 decembrie 2003, deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât a fost informat că cererea reclamantului de reexaminare înainte de Marea Camera a fost respinsă; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 44277/98) împotriva Regatului Unit, depusă la 21 octombrie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Michael Stretch, un național britanic, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind o ingerință disproporționată cu bucuria pașnică a proprietăților sale din cauza negării în 1991 a opțiunii sale pentru un termen suplimentar de douăzeci și un an încheiat cu o autoritate locală, această interferență fiind deosebit de disproporționată având în vedere importanța acestei opțiuni la încheierea inițială a leasingului și la legalitatea sa aparentă la momentul respectiv; întrucât, în hotărârea sa din 24 iunie 2003, Curtea a hotărât în unanimitate: că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție; că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 5 000 euro în ceea ce privește prejudiciile morale, 31 000 euro în ceea ce privește prejudiciu material și 45 000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie transformate în kilograme Sterling la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil și că dobânzi simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Regatului Unit în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 3 martie 2004, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 24 iunie 2003, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)101

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 24 June 2003 (final on 3 December 2003))

in the case of Stretch against the United Kingdom

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 October 2005

at the 940th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Stretch case delivered on 24

June

2003 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the judgment of the Court became final on 3 December 2003 since, at this date, the government of the respondent state was informed that the applicant's request for a re-hearing before the Grand Chamber had been dismissed;

Recalling that the case originated in an application (No. 44277/98) against the United Kingdom, lodged with the European Commission of Human Rights on 21 October 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr Michael

Stretch, a British national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning a disproportionate interference with the applicant's peaceful enjoyment of his possessions due to the denial in 1991 of his option for a further term of twenty-one years under a lease concluded with a local authority, this interference being particularly disproportionate given the importance of this option to the initial conclusion of the lease and its apparent lawfulness at the time;

Whereas in its judgment of 24 June 2003 the Court unanimously:

-

held, that there had been a violation of Article 1 of Protocol No 1 of the Convention;

-

held, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 5

000 euros in respect of non-pecuniary damage, 31

000 euros in respect of pecuniary damage and 45

000 euros in respect of costs and expenses, to be converted into pounds Sterling at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 24 June 2003, having regard to the United Kingdom's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court's judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 3 March 2004, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 24 June 2003,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of the United Kingdom, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.