Duyonov și alții împotriva Regatului Unit

Rezoluția ResDH(2005)120 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 octombrie 2001 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Duyonov și alții împotriva Regatului Unit (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 14 decembrie 2005 la a 948-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Duyonov și alții, pronunțată la 2 octombrie 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 36670/97) împotriva Regatului Unit, depusă la 27 mai 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către Germania Duyonov, Alexy Mirza, Vadim Sprygin și Nikolai Ivanov, patru resortisanți georgieni, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind refuzul autorităților din Gibraltar de a acorda reclamanților asistență juridică și dreptul de recurs în fața Consiliului Privat; întrucât, în hotărârea sa din 2 octombrie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții,

și după ce a fost convinsă că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Regatului Unit va plăti reclamanților suma globală de 5 000 de lire sterline, la notificarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (vechiul articol 44 alineatul (2) prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor odată ce devine finală pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri în ceea ce privește aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere că, la 18 iulie 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma convenită în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nici o altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Regatului Unit,

că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)120 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 2 October 2001 (Friendly settlement) in the case of Duyonov and others against the United Kingdom (Adopted by the Committee of Ministers on 14 December 2005 at the 948th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the case of Duyonov and others delivered on 2 October 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 36670/97) against the United Kingdom, lodged with the European Commission of Human Rights on 27 May 1997 under former Article 25 of the Convention by German Duyonov, Alexy Mirza, Vadim Sprygin and Nikolai Ivanov, four Georgian nationals, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the refusal of the Gibraltar authorities to grant the applicants legal aid and the right to appeal before the Privy Council; Whereas in its judgment of 2 October 2001 the Court,

after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of the United Kingdom would pay the applicants the global sum of 5 000 pounds Sterling, upon notification of the judgment; Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (old Rule 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 18 July 2001 the government of the respondent state had paid the applicants the sum agreed in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to comply with the Court's judgment, Declares, after having examined the information supplied by the Government of the United Kingdom, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.