CASE OF Z.W. AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția ResDH(2005)112 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 iulie 2003 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Z.W. împotriva Regatului Unit (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005 la a 940-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Z.W. pronunțată la 29 Iulie 2003 și transmis în aceeași zi Comitetul de miniștri în conformitate cu art. 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 34962/97) împotriva Regatului Unit, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 23 octombrie 1996 în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dna Z.W., un național britanic, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângerile că autoritatea locală nu și-a protejat bunăstarea în timp ce era în îngrijire de adopție și că nu avea niciun remediu legal prin care să-și poată exprima plângerile; întrucât, în hotărârea sa din 29 iulie 2003, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Regatului Unit va plăti reclamantului, suma totală de 77 000 de lire sterline, în termen de trei luni începând cu eliberarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (vechiul articol 44 alineatul (2) prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor odată ce devine finală pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termen de timp convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a respecta hotărârea Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)112

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 29 July 2003 (Friendly settlement)

in the case of Z.W. against the United Kingdom

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 October 2005

at the 940th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Z.W. case delivered on 29

July 2003 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 34962/97) against the United Kingdom, lodged with the European Commission of Human Rights on 23 October 1996 under former Article 25 of the Convention by Ms Z.W., a British national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints that the local authority had failed to protect her welfare while she was in foster care and that she had had no legal remedy whereby she might express her complaints;

Whereas in its judgment of 29 July 2003 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of the United Kingdom would pay the applicant, the overall sum of 77 000 pounds sterling, within three months as from the delivery of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (old Rule 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that within time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to abide by the Court's judgment,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of the United Kingdom, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.