CASE OF H.B. AGAINST SWITZERLAND

Rezoluția ResDH(2006)55 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 aprilie 2001 (finală la 5 iulie 2001) în cazul H.B. împotriva Elveției (aprobată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, la a 976-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza H.B. pronunțată la 5 aprilie 2001 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 2689/95) împotriva Elveției, depusă la 17 martie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl H.B., un național elvețian, și că Comisia a declarat admisibile plângerile referitoare la încălcarea dreptului reclamantului la libertate și securitatea persoanei, datorită, în primul rând, neinformarea motivelor de detenție și, în al doilea rând, a rolului magistratului de investigare al cantonului Solothurn, care a decis să aresteze reclamantul și să-l pună în detenție în închisoare, având în vedere posibilitatea ca același magistrat să poată interveni pe partea penală a acestuia; și lipsa de remediere efectivă prin care reclamantul să se plângă de detenție; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 1 noiembrie 1999, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) din Protocolul nr. 11 la Convenție; întrucât în hotărârea sa din 5 aprilie 2001 Curtea a considerat în unanimitate că nu a existat nicio încălcare a articolului 5 alineatul (2) din Convenție; a considerat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție; - a considerat că nu este necesar să se examineze plângerea reclamantului în temeiul articolului 13 din Convenție; a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 2 000 de franci elvețieni în ceea ce privește prejudiciile morale și 10 000 de franci elvețieni în ceea ce privește costurile și cheltuielile și faptul că dobânzile simple la o rată anuală de 5% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respingeți restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alin. (2) din Convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în consecință hotărârii din 5 aprilie 2001, având în vedere obligația Elveției în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenția de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații cu privire la măsurile luate, în primul rând, astfel încât reclamantul să poată obține o reparație integrală pentru încălcarea constatată (restitutio in integrum ) și, în al doilea rând, pentru a preveni noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; având în vedere că, la 17 august 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 5 aprilie 2001, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Elveției, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2006)55 Informații furnizate de Guvernul Elveției în timpul examinării cazului H.B. de către Comitetul de Miniștri Măsuri individuale: Hotărârea Curții Europene a fost transmisă la 6 iulie 2001 reclamantului, astfel încât el să poată depune o cerere de revizuire a hotărârii penale finale, care au fost pronunțate în cadrul procedurii în cauză (alegerea Tribunalului Federal din 13 aprilie 1999). Măsuri generale: Hotărârea Curții Europene a fost transmisă la 12 aprilie 2001 Tribunalului Federal și autorităților competente ale cantonului Solothurn (departamentul justiției și construcțiilor). La 9 și 10 mai, hotărârea a fost trimisă celorlalte departamente cantonale de justiție. Având astfel fost informată de hotărârea Curții Europene, autoritățile cantonului Solothurn au luat imediat măsuri pentru a evita noi încălcări similare. Potrivit acestor măsuri, care nu erau legislative, ci constau într-o practică, un magistrat de instruire nu mai poate retras pe cineva în custodie care este implicat în procedurile conduse de același judecător, competența de a remanda a fost transferată unui alt judecător. Apoi, o reformă legislativă a fost adoptată în aceeași direcție. Dispozițiile legislative relevante au fost adoptate de Parlamentul Cantonului Solothurn la 5 noiembrie 2003 și constituția cantonală a fost modificată în urma unui vot popular la 16 mai 2004. Potrivit textelor adoptate și, în special, noile puncte 44-47ter din Codul de Procedură Penală, deținerea nu mai este impusă de magistrat de investigare, ci de un alt magistrat independent: „magistratul de detenție” (« Haftrichter»). În sfârșit, publicul a fost, de asemenea, informat cu privire la cerințele Convenției, pe măsură ce acestea rezultă din prezenta hotărâre, care a fost publicată, printre altele, în jurnalul Jurisprudence des autorités administratives de la Confédération 65/IV [2001] n 120 ************ Având în vedere cele de mai sus, Guvernul elvețian consideră că și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 din Convenție.

Resolution ResDH(2006)55

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 5 April 2001 (final on 5 July 2001)

in the case of H.B. against Switzerland

(Adopted by the Committee of Ministers on 2 November 2006,

at the 976th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the H.B. case delivered on 5

April

2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 26899/95) against Switzerland, lodged with the European Commission of Human Rights on 17 March 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr

H.B., a Swiss national, and that the Commission declared admissible the complaints concerning the violation of the applicant's right to liberty and security of person, due, first, to the failure to inform him of the reasons for his detention and, secondly, to the role of the investigating magistrate of the canton of Solothurn who decided to arrest the applicant and place him in detention on remand, in view of the possibility that this same magistrate could intervene on the prosecution side in subsequent criminal; as well as the lack of effective remedy whereby the applicant might complain of his detention;

Recalling that the case was brought before the Court on 1 November 1999, under Article 5, paragraph 3, of Protocol No. 11 to the Convention;

Whereas in its judgment of 5 April 2001 the Court unanimously:

-

held that there had been no violation of Article 5, paragraph 2, of the Convention;

-

held that there had been a violation of Article 5, paragraph 3, of the Convention;

- held that it was not necessary to examine the applicant's complaint under Article 13 of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 2

000 Swiss francs in respect of non-pecuniary damage and 10

000 Swiss francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 5% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 5 April 2001, having regard to Switzerland's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken, first, so that the applicant might obtain integral reparation for the violation found (

restitutio in integrum

) and, secondly, to prevent new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 17 August 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 5 April 2001,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Switzerland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2006)55

Information provided by the Government of Switzerland

during the examination of the H.B. case

by the Committee of Ministers

Individual measures:

The judgment of the European Court was transmitted on 6 July 2001 to the applicant, so that he might lodge an application for a review of the final criminal judgment which had been delivered in the proceedings at issue in this case (judgment of the Federal Tribunal of 13 April 1999).

General measures:

The judgment of the European Court was sent out on 12 April 2001 to the Federal Tribunal and to the relevant authorities of the canton of Solothurn (Department of justice and constructions). On 9 and 10

May, the judgment was sent to the other cantonal Departments of justice.

Having thus been informed of the European Court's judgment, the authorities of the Solothurn canton immediately took measures to avoid new, similar violations. According to these measures, which were not legislative but consisted of a practice, an investigating magistrate may no longer remand someone in custody who is involved in proceedings conducted by the same judge, the power to remand having been transferred to another judge.

Subsequently, a legislative reform was adopted in the same direction. The relevant legislative provisions were adopted by the Parliament of the canton of Solothurn on 5 November 2003 and the cantonal constitution has been modified following a popular vote on 16 May 2004. According to the texts adopted and in particular the new paragraphs 44 to 47ter of the Code of Criminal Procedure, detention is no longer imposed by the investigating magistrate, but by another, independent magistrate: the “detention magistrate” («

Haftrichter

»).

Finally, the public has also been informed of the requirements of the Convention as they arise from the present judgment, which has been published,

inter alia

in the journal

Jurisprudence des autorités administratives de la Confédération

(

65/IV [2001] n

o

120

).

************

In the light of the above, the Swiss Government considers that it has fulfilled its obligations under the Article 46 of the Convention.