CASE OF MALVEIRO AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2003)25 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 martie 2002 (finală la 12 iunie 2002) în cazul Malveiro împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la cea de-a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Malveiro, pronunțată la 14 martie 2002, și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că hotărârea Curții a devenit finală la 12 iunie 2002, că data la care părțile au informat Curtea că nu doresc să solicite o reexaminare în fața Marei Camere; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 45725/99) împotriva Portugaliei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 17 noiembrie 1998 în temeiul articolului 34 din Convenție de dl Elvino de Jesus Malveiro, un național portughez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 14 martie 2002, Curtea a hotărât în unanimitate: - că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 10 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și pecuniare și că dobânzile simple la o rată anuală de 7% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Portugaliei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cauzei de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților interesate direct și că problema lungii procedurilor judiciare a fost examinată pentru a verifica că această procedură poate fi încheiată într-un termen rezonabil; Având în vedere faptul că, la 14 noiembrie 2002, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 14 martie 2002, precum și dobânzile nejustificate, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)25

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 14 March 2002 (final on 12 June 2002)

in the case of Malveiro against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003

at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Malveiro case of delivered on 14 March 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the judgment of the Court became final on 12 June 2002, that being the date upon which the parties informed the Court that they did not wish to request a re-hearing before the Grand Chamber;

Recalling that the case originated in an application (No. 45725/99) against Portugal, lodged with the European Court of Human Rights on 17 November 1998 under Article 34 of the Convention by Mr Elvino de Jesus Malveiro, a Portuguese national, and that the Court declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 14 March 2002 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 10 000 euros in respect of non-pecuniary and pecuniary damages and that simple interest at an annual rate of 7% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 14 March 2002, having regard to Portugal’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned and that the question of the length of judicial proceedings was being examined in order to verify that such proceedings can be concluded within a reasonable time;

Having satisfied itself that on 14 November 2002, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 14 March 2002, as well as the default interest due,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.