AFFAIRE KARAKASIS CONTRE LA GRECE

Rezoluția ResDH(2003)6 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 octombrie 2000 (definită la 17 ianuarie 2001) în cauza Karakasis împotriva Greciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, cu ocazia celei de-a 827-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 17 octombrie 2000 în cauza Karakasis și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 38194/97) formulată împotriva Greciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 iunie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul.

Charilaos Karakasis, un resortisant grec, și pe care Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile obiecțiunile reclamantului potrivit cărora, în urma achitarii sale, nu a fost audiat în cadrul procedurii privind dreptul său la despăgubiri în temeiul detenției provizorii și potrivit căreia decizia de respingere a acestei despăgubiri nu a fost motivată; întrucât, în hotărârea sa din 17 octombrie 2000, Curtea în unanimitate; - a respins excepțiile preliminare ale guvernului; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție ca urmare a încălcării Curții de apel de a-l face pe reclamant să depună mărturie în cadrul stabilirii dreptului său la despăgubire; - a spus că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție din cauza lipsei motivării în decizia de refuzare a despăgubirii reclamantului pentru detenția sa provizorie; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, pe o bază echitabilă, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 2 000 000 de drahme pentru prejudicii morale, și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 6% la an de la expirarea termenului respectiv și până la data la care termenul respectiv a expirat;

- a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 17 octombrie 2000, având în vedere obligația pe care Grecia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție; În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 17 octombrie 2000, declarând că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Greciei, guvernul Greciei și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția ResDH(2003)6 Informații furnizate de guvernul Greciei la examinarea cauzei Karakasis de către Comitetul de Miniștri Guvernul a remarcat că încălcările articolului 6 alineatul (1) în această cauză sunt legate de articolele 535 alineatul (1) și 536 alineatele (1) și (2) din Codul de procedură penală și de aplicarea acestora de către instanțele naționale.

La art. 536 alineatul (2), se prevede că persoanele care au fost ținute în detenție provizorie înainte de a fi reținuți au dreptul de a solicita despăgubiri, în cazul în care a fost stabilit în cadrul procedurii pendinte, nu au comis infracțiunea pentru care au fost reținuți provizoriu; La art. 535 alineatul (1) prevede că statul membru nu are obligația de a acorda despăgubiri în cazul în care persoana vizată este responsabilă pentru detenția sa, în mod voluntar sau din cauza unei neglijențe grave; În conformitate cu art. 536, alineatele (1) și (2), în fața unei cereri de despăgubire, instanța care a ascultat cauza trebuie să decidă dacă obligația sau nu de a plăti o despăgubire într-o decizie separată luată împreună cu verdictul.

Cu toate acestea, instanța poate lua o astfel de decizie și din proprie inițiativă. Această decizie este definitivă. În cazul reclamantului, instanța în cauză a luat o decizie în nume propriu, fără a-l invita să reacționeze la această decizie și nu și-a motivat refuzul de a acorda despăgubiri. Guvernul a precizat că art. 93 alineatul (3) din Constituție, astfel cum a fost modificat în aprilie 2001, prevede că hotărârile judecătorești referitoare la un raționament detaliat și autorizează legiuitorul să prevadă sancțiuni în cazul nerespectării acestei norme. Ca urmare a revizuirii Constituției, noua lege nr. 2915/29 mai 2001 a modificat articolele 535 și 536 din Codul de procedură penală: noile dispoziții nu mai includ posibilitatea de a efectua reparații în cazurile de detenție datorate unei detenții mari a deținutului și obligă instanțele de aplicare a legii să-și motiveze deciziile după ce au ascultat persoanele în cauză.

În plus, hotărârea a fost publicată pe site-ul oficial al Consiliului juridic al statului (www.nsk.gr) și a fost transmisă instanțelor de aplicare a legii din țară. Guvernul consideră că, având în vedere faptele noi menționate anterior, există un risc mai mare de repetare a încălcărilor constatate în prezenta cauză și, prin urmare, Grecia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2003)6 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 17 octobre 2000 (définitif le 17 janvier 2001) dans l’affaire Karakasis contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2003, lors de la 827e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 17 octobre 2000 dans l’affaire Karakasis et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 38194/97) dirigée contre la Grèce, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 19 juin 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Charilaos Karakasis, un ressortissant grec, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevables les griefs du requérant selon lequel, à la suite de son acquittement,

il n’avait pas été entendu dans le cadre de la procédure relative à son droit à une indemnisation au titre de sa détention provisoire et selon lequel la décision lui refusant cette indemnisation n’était pas motivée ; Considérant que dans son arrêt du 17 octobre 2000 la Cour à l’unanimité ; - a rejeté les exceptions préliminaires du gouvernement ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention du fait du manquement de la Cour d’appel de faire témoigner le requérant dans le cadre de la détermination de son droit à indemnisation ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe1, de la Convention à cause de l’absence de motivation dans la décision refusant au requérant une indemnisation au titre de sa détention provisoire ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, sur une base équitable, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 2 000 000 de drachmes pour préjudice moral, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 6% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 17 octobre 2000, eu égard à l’obligation qu’a la Grèce de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans le présent arrêt, informations résumées dans l’annexe à la présente résolution ; S’étant assuré que le 14 mars 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 17 octobre 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Grèce, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2003)6 Informations fournies par le Gouvernement de la Grèce lors de l’examen de l’affaire Karakasis par le Comité des Ministres Le Gouvernement a noté que les violations de l’article 6, paragraphe 1 dans cette affaire étaient liées aux articles 535, paragraphe 1 et 536, paragraphes 1 et 2 du Code de procédure pénale et à leur application par les tribunaux nationaux.

Il apporte les précisions suivantes: L’article 536, paragraphe 2, prévoit que les personnes qui ont été maintenues en détention provisoire avant d’être acquittées ont le droit de demander une réparation, s’il a été établi lors de la procédure qu’elles n’avaient pas commis l’infraction pénale pour laquelle elles avaient été placées en détention provisoire; L’article 535, paragraphe 1, prévoit que l’Etat n’est pas tenu d’accorder une réparation si la personne concernée était responsable de sa détention, volontairement ou en raison d’une négligence grave; Selon l’article 536, paragraphes 1 et 2, face à une demande de réparation, le tribunal qui a entendu l’affaire doit décider de l’obligation ou non de l’Etat de verser une réparation dans une décision distincte prise en même temps que le verdict.

Toutefois, le tribunal peut également prendre une telle décision de son propre chef. Cette décision est définitive. Dans le cas du requérant, le tribunal concerné a pris une décision de son propre chef sans l’inviter à réagir à cette décision et n’a pas motivé son refus d’accorder une indemnisation. Le gouvernement a indiqué que l’article 93, paragraphe 3, de la Constitution tel qu’amendé en avril 2001 dispose que les décisions judiciaires s’appuient sur un raisonnement détaillé et autorise le législateur à prévoir des sanctions en cas de non-respect de cette règle. Suite à la révision de la Constitution, la nouvelle loi n° 2915/29 mai 2001 a modifié les articles 535 et 536 du Code de procédure pénale: les nouvelles dispositions n’excluent plus la possibilité d’une réparation dans les cas de détention due à une «faute lourde» du détenu et oblige les juridictions répressives à motiver leurs décisions après avoir entendu les personnes concernées.

En outre, l’arrêt a été publié sur le site Internet officiel du Conseil juridique de l’Etat ( www.nsk.gr ) et transmis aux juridictions répressives du pays. Le Gouvernement estime qu’étant donné les faits nouveaux mentionnés précédemment, il n’existe plus de risque de répétition des violations constatées dans la présente affaire et que par conséquent la Grèce a rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.