DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 73369/01 de către József RAJNAI împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 11 martie 2003 în calitate de Cameră compusă din J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Gaukur Jörundsson Loucaides Bîrsan Ugrekhelidze Doamna Mularoni, judecători și judecători ai Secțiunii S. Dollé Având în vedere cererea depusă la 9 februarie 2001, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Jozsef Rajnai, reclamantul, este un național maghiar, născut în 1954 și trăiește în Dunaújváros, Ungaria. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. (a) Procedura administrativă La 11 aprilie 1995, municipalitatea Dunaújváros, hotărând în conformitate cu un decret al Consiliului Municipal, a ordonat reclamantului să îndepărteze albinele din curtea sa. La 24 mai 1995, biroul administrativ al județului Fejér, în apelul reclamantului, a anulat decizia administrativă de primă instanță și a trimis cazul municipalității. În reluarea procedurii administrative, la 18 martie 1996, municipalitatea, confirmată de Oficiul Administrativ la 20 iunie 1996, a limitat populația permisă de albine la 20 de familii. În continuare, reclamantul a contestat aceste hotărâri în fața Curții de district Székesfehérvár. La 28 februarie 1997, Curtea Constituțională a anulat parțial decretul de mai sus al Consiliului Municipal. La 13 ianuarie 1998, Curtea de District, confirmată de Curtea Regională a Județeanului Fejér la 12 mai 1998, a anulat hotărârile administrative și a înmânat cazul la Municipa. La 22 ianuarie 2001, Curtea Supremă a respins petiția reclamantului pentru o revizuire a acestor hotărâri. Între timp, în cadrul reluării procedurii administrative, la 8 februarie 1999 municipiul, confirmat de Consiliul Municipal la 9 martie 1999, a limitat din nou populația permisă de albine la 20 de familii. La 12 aprilie 1999, reclamantul a contestat aceste decizii în fața Curții Regionale a Județeanului Fejér. În același timp, el a contestat toate judecătorii Curții Regionale pentru prejudecăți. La 29 septembrie 1999, Curtea Supremă a desemnat Curtea Regională de la Zala County pentru a auzi cazul. La 12 iunie 2001, Curtea Regională a respins cererile reclamantului. După aceea, reclamantul a depus o nouă cerere de reexaminare la Curtea Supremă. La 21 ianuarie 2002, Curtea Supremă a desemnat un avocat de asistență juridică pentru a asista reclamantul. Aparent, procedurile sunt încă în așteptare în fața Curții Supreme. (b) Acțiunea civilă În septembrie 1999, vecinii reclamantului au interzis o acțiune ilegală împotriva reclamantului în fața Curții de districtă Dunaújváros. La 19 ianuarie 2000, Curtea de district a suspendat procedura în așteptarea procedurii de reexaminare în fața Curții Supreme în temeiul literelor (a) de mai sus. După decizia Curții Supreme din 22 ianuarie 2001, procedurile au fost reluate la 27 iunie 2001. La 23 ianuarie 2002, Curtea de District și-a respins petiția. Reclamantul a contestat apoi toate judecătorii Curții de District și Curtea Regională a Județeanului Fejér pentru prejudecăți. La 3 mai 2002, Curtea Supremă și-a respins petiția și a transferat dosarul la Curtea Regională. La 24 iunie 2002, Curtea Regională a numit Curtea de District Sárbogárd pentru a auzi cazul. Aparent, procedurile sunt încă în așteptare în primă instanță. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind durata procedurii și, fără a da nici o explicație, că procedura instanțelor interne a fost nedrept în ambele cazuri. Reclamantul se plânge că procedura în temeiul literelor (a) de mai sus a durat o perioadă de timp nejustificată. Invocă art. 6 din Convenție care, în partea sa relevantă, prevede: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil... de [a] ... tribunal...” Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Curtea observă că, începând cu septembrie 1999, procedurile au durat trei ani și cinci luni, o perioadă care implică o instanță judiciară, o suspendare și două cereri de prejudecăți nefruntate. Nu se poate observa o perioadă specifică de inactivitate din partea instanțelor. Curtea consideră că lungimea generală a acestui caz nu a depășit un timp rezonabil. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. În cele din urmă, reclamantul plânge că procedura în ambele cazuri a fost nedrept. Curtea observă că aceste cazuri sunt încă în așteptare și constată că această parte a cererii este, prin urmare, prematură. Rezultă că, în ceea ce privește această plângere, căile de recurs interne nu au fost epuizate, în conformitate cu art. 35 § 1, și trebuie respinse în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului privind durata litigiului administrativ; Restul cererii sunt inadmisibile. Președintele grefierului Dollé J.-P. Costa
Application no. 73369/01
by József RAJNAI
against Hungary
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11
March 2003 as a Chamber composed of
Mr
J.-P.
Costa
,
President
,
Mr
A.B.
Baka
,
Mr
Gaukur
Jörundsson
,
Mr
L.
Loucaides
,
Mr
C.
Bîrsan
,
Mr
M.
Ugrekhelidze
,
Mrs
A.
Mularoni,
judges
,
and Mrs
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 9 February 2001,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr József Rajnai, is a Hungarian national, who was born in 1954 and lives in Dunaújváros, Hungary.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
(a)
Administrative proceedings
The applicant kept bees in his yard. On 11 April 1995 the Dunaújváros Municipality, acting in accordance with a Decree of the City Council, ordered the applicant to remove the bees from his yard. On 24 May 1995 the Fejér County Administrative Office, on the applicant’s appeal, quashed the first instance administrative decision and remitted the case to the Municipality.
In the resumed administrative proceedings, on 18 March 1996 the Municipality, as confirmed by the Administrative Office on 20 June 1996, limited the allowed population of bees to 20 families. Subsequently, the applicant challenged these decisions before the Székesfehérvár District Court.
On 28 February 1997 the Constitutional Court partly annulled the City Council’s aforementioned Decree.
On 13 January 1998 the District Court, as confirmed by the Fejér County Regional Court on 12 May 1998, quashed the administrative decisions and remitted the case to the Municipality. On 22 January 2001 the Supreme Court dismissed the applicant’s petition for a review of these decisions.
Meanwhile in the resumed administrative proceedings, on 8
February
1999 the Municipality, as confirmed by the City Council on 9
March 1999, again limited the allowed population of bees to 20 families. On 12 April 1999 the applicant challenged these decisions before the Fejér County Regional Court. Simultaneously, he challenged all the judges of the Regional Court for bias.
On 29 September 1999 the Supreme Court appointed the Zala County Regional Court to hear the case.
On 12 June 2001 the Regional Court dismissed the applicant’s claims. No appeal lay against this decision.
Subsequently, the applicant filed a further petition for review with the Supreme Court. On 21 January 2002 the Supreme Court appointed a legal-aid lawyer to assist the applicant. The proceedings are apparently still pending before the Supreme Court.
(b) Civil proceedings
In September 1999 the applicant’s neighbours brought an action in trespass against the applicant before the Dunaújváros District Court. On 19
January 2000 the District Court suspended the proceedings pending the review proceedings before the Supreme Court under (a) above. After the Supreme Court’s decision of 22 January 2001, the proceedings were resumed on 27 June 2001.
Subsequently, the applicant challenged the presiding judge for bias. On 23 January 2002 the District Court dismissed his petition. The applicant then challenged all judges of the District Court and the Fejér County Regional Court for bias. On 3 May 2002 the Supreme Court dismissed his motion and transferred the case-file to the Regional Court. On 24 June 2002 the Regional Court appointed the Sárbogárd District Court to hear the case. The proceedings are apparently still pending at first instance.
The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention of the length of the proceedings and, without giving any explanation, that the domestic courts’ procedure has been unfair in both cases.
1.
The applicant complains that the proceedings under (a) above have lasted an unreasonably long time. He invokes Article 6 of the Convention which, in its relevant parts, provides:
“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time... by [a] ... tribunal...”
The Court considers that it cannot, on the basis of the case-file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
2.
The applicant furthermore complains that the proceedings under (b) above have lasted an unreasonably long time.
The Court observes that since September 1999 the proceedings have lasted three years and five months, a period involving one court instance, a suspension and two unsuccessful motions for bias. No particular period of inactivity on the part of the courts can be observed. The Court considers that the overall length of this case did not exceed a reasonable time.
It follows that this part of the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.
3.
Lastly, the applicant complains that the proceedings in both cases have been unfair.
The Court observes that these cases are still pending and finds that this part of the application is therefore premature.
It follows that, in respect of this complaint, the domestic remedies have not been exhausted, as required by Article 35 § 1, and it must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicant’s complaint concerning the length of the administrative litigation;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
S.
Dollé
J.-P.
Costa
Registrar
President