CtEDO 18.03.2003 Auto

CSANADI v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
18.03.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CSANADI v. HUNGARY (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SEGUNDA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 55220/00 de Lajos CSANÁDI împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 18 martie 2003 în calitate de Cameră compusă din J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Loucaides, Jungwiert Butkevych dna Thomassen Ugrekhelidze, judecători și dna Dollé Având în vedere cererea depusă la 22 decembrie 1999 și înregistrată la 29 februarie 2000, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Lajos Csanádi, este un național maghiar, născut în 1947 și locuiește în Budapesta. Guvernul contestat este reprezentat de dl L. Höltzl, secretar de stat adjunct al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 aprilie 1995, reclamantul a condus mașina și a avut o coliziune cu un autobuz. Unii pasageri au suferit leziuni. Poliția Székesfehérvár a inspectat locul accidentului. Apoi a fost testat nivelul de alcool în sânge al reclamantului. La 6 mai 1995 au fost instituite anchete penale în care reclamantul a fost acuzat de a fi cauzat negligent un accident de trafic. La 12 Mai 1995 un expert în autovehicul și-a prezentat avizul în acest caz. La 22 decembrie 1995, Procurorul din județul Fejér a preferat un proiect de inculpare. Între timp, având în vedere concluziile unui expert medical, Biroul Procurorului Public a încheiat acuzarea reclamantului cu cauzarea unui handicap permanent. La 15 ianuarie 1997, Curtea de District Székesfehérvár a organizat prima audiere, în care au fost desemnați experți care au prezentat avizele la 30 iunie 1997. O audiere programată pentru 15 aprilie 1998 a fost suspendată din cauza cererii de prejudecată a reclamantului, care a fost respinsă de Curtea Supremă la 6 iulie 1998. La 26 noiembrie 1998, Curtea de District a organizat o audiere. La 10 decembrie 1998 și, respectiv, 28 ianuarie 1999, reclamantul și Biroul Procurorului au propus realizarea unui experiment la fața locului. La 10 februarie 1999, Curtea de District a suspendat ședința prevăzută pentru 25 februarie și a ordonat unui institut de experți să concilie avizele anterioare ale experților. La 23 februarie 1999, reclamantul a prezentat alte propuneri privind luarea probelor. La 26 iulie 1999, institutul de experți și-a prezentat raportul. La 24 noiembrie 1999, Curtea de district a suspendat o audiție programată pentru 9 decembrie 1999, deoarece reclamantul nu a putut fi convocat. La 13 februarie 2000, reclamantul și-a prezentat alte propuneri privind luarea probelor și noua sa adresă. La 9 iunie 2000, Curtea Supremă a respins noul probă al reclamantului, introdusă la 21 februarie. La 17 ianuarie 2001, reclamantul a propus ca investigațiile să fie finalizate și să se desfășoare o inspecție a scenei accidentului. O audiere programată pentru 25 ianuarie 2001 a fost suspendată din cauza bolii reclamantului. La 17 mai 2001 a avut loc o audiere. Curtea de District a declarat că, din cauza timpului de la accident, luarea de probe trebuie repetată complet. A decis să nu facă o inspecție la fața locului înainte ca anumite martori să poată fi auzite. La 16 iulie 2001 a fost ordonată o examinare a aptitudinii reclamantului pentru conducere. La 13 septembrie 2001, a fost reprogramată o audiție la locul accidentului pentru 3 octombrie 2001. La 27 septembrie 2001, Curtea Regională a Județeanului Fejér a respins noua cerere a reclamantului de prejudecare. La 3 octombrie 2001, Curtea de District a avut o audiere și a auzit martori și experți. În aceeași zi, scena accidentului a fost, de asemenea, inspectată. Procedurile sunt încă în așteptare în fața Curții de District. COMPLAINTă Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile penale împotriva lui au fost nejustificate. Reclamantul se plânge că procedura penală împotriva lui a durat o perioadă de timp nejustificată, în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție care, în partea sa relevantă, prevede: „În decizia de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Guvernul susține că cazul a fost destul de complicat, în special având în vedere necesitatea de a repeta examenele de experți. În plus, reclamantul a contribuit la protragerea procedurii prin solicitarea amânării, depunerea de propuneri de prejudecată, depunând mai multe propuneri privind metoda de a lua dovezi și de a rămâne nedisponibilă pentru convocarea unei părți a procedurii. În schimb, Guvernul menține, nu au avut loc perioade speciale de inactivitate atribuibile autorităților interne. Reclamantul contează aceste opinii. Curtea observă că procedurile au fost inițiate la 6 mai 1995 și că acestea sunt încă în așteptare în primă instanță. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „templ rezonabil” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară examinarea meritelor cererii. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea este admisibilă, fără a se judeca în fondul cazului. Dollé J-P. Costa Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă