CtEDO 27.03.2003 Auto

BAZANCIR contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.03.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BAZANCIR contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 56002/00 și 7059/02 prezentate de Yașar BAZANCIR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 27 martie 2003 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja, judecători și Villiger, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 31 ianuarie 2000 și 15 februarie 2002, după ce ați deliberat, faceți următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnii Yașar Bazancamanak și Abdullah Bozkurt, sunt resortisanți turci, născuți în 1981, 1978, 1980, 1976, 1977 și 1980. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către Millanar, avocat în Diyarbakar. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 și 5 august 1999, reclamanții au fost arestați de agenți ai Direcției de Securitate a Bingöl, secția de combatere a terorismului, suspectați că sunt membri ai PKK și că i-au acordat asistență și sprijin. La 11 august 1999, procurorul Republicii Bingöl i-a ascultat. În aceeași zi, reclamanții au fost duși în fața judecătorului care se afla la tribunalul penal din Bingöl, care a ordonat arestarea lor provizorie. În fața judecătorului, ei și-au contestat declarațiile făcute în timpul detenției în măsura în care ar fi fost obținute sub constrângere și tortură. Printr-un act de punere în aplicare din 27 august 1999, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Diyarbakr, reproșându-i pe reclamanții Yașar Bazancýr și Nevzat Bańcýr să fie membri ai PKK și pe ceilalți solicitanți să acorde asistență și sprijin acestei organizații, a intentat o acțiune penală împotriva acestora în temeiul articolelor 168 alineatul (2), 169 din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului. ÎN lacul din 2 decembrie 1999, Curtea a interogat mai mulți martori cu privire la descărcarea de gestiune. Prin Hotărârea din 22 martie 2001, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a trei dintre reclamanți, Ali Haydar, Serdal Bazanc În ceea ce-i privește pe ceilalți trei, Yașar Bazancir, Nevzat Bazancćr și Yalmaz Budancamanak, i-a găsit vinovați de faptele de care erau acuzați și i-a condamnat pe primii doi la doisprezece ani și șase luni de închisoare și pe al treilea la trei ani de închisoare. Pentru a stabili vinovația reclamanților, instanța ia în considerare depozițiile lor colectate în diferite etape ale procedurii, declarațiile unui fost membru al PKK, procesele-d Prin hotărârea din 15 august 2001, Curtea de Casație a confirmat hotărârea instanței de Primă Instanță. În numărul său din 11 august 1999, cotidianul Türkiye a publicat un articol despre operațiunile desfășurate împotriva suspecților membri ai PKK, precum și o poză a Yașar Bainc. făcută în timpul refacerii locului, pe care se poate vedea că acesta nu menționează nici un nume. GRIFS Invochant la art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng că au fost torturați și tratați rău în timpul custodiei lor. Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata detenției lor și de absența unei căi de atac care să le permită să pună în discuție legalitatea acesteia. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) din Convenție, reclamanții susțin necunoașterea dreptului lor la un proces echitabil în măsura în care ar fi fost condamnați pe baza declarațiilor lor obținute în timpul arestului la domiciliu. În plus, reclamanții Nevzat Bazancýr, Yașar Bazanc Reclamanții Yașar Bazancýr și Nevzat Bazancćr susțin că publicarea în presă a acuzațiilor împotriva lor și a fotografiei lui Yașar luate în timpul refacerii locurilor a încălcat principiul prezumției de nevinovăție prevăzut la art. 6 alineatul (2) din convenție. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nu dispun de o acțiune internă eficientă pentru a face să se constate încălcările pe care le invocă în fața Curții. Invocând art. 14 din Convenție, reclamanții Nevzat Bajancir și Yașar Bazzar se plâng de o discriminare împotriva lor din cauza originii lor etnice. Reclamanții se plâng de durata custodiei lor și de faptul că nu dispun de o cale de atac care să le permită să pună sub semnul întrebării legalitatea acesteia din urmă. Curtea va examina aceste obiecțiuni sub aspectul articolului 5 alineatul (3) și al articolului 4. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni și consideră că este necesar să se comunice această parte a hotărârilor guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de relele tratamente pe care le-ar fi suferit în timpul arestării lor și de faptul că declarațiile lor ar fi fost obținute sub constrângere și tortură. Curtea arată că afirmațiile reclamanților sunt formulate într-un mod foarte general. Comisia constată că, în esență, aceștia susțin că au fost maltratați în timpul custodiei și că au trebuit să își semneze declarațiile sub presiune și observă că reclamanții nu descriu în niciun fel condițiile în care au fost reținuți și că nu prezintă niciun început de probă, cum ar fi un raport medical. Prin urmare, aceasta nu dispune de niciun element care să dea naștere unei suspiciuni rezonabile că reclamanții ar fi fost supuși unor tratamente abuzive. Prin urmare, această parte a cererilor de nevinovăție vădită de bază ar trebui respinsă în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa de echitate a procedurii în fața instanței de securitate a statului Diyarbakr, în măsura în care aceștia ar fi fost condamnați numai pe baza declarațiilor lor colectate în timpul detenției lor, în timp ce aceștia erau privați de dreptul la asistență al unui avocat. În plus, reclamanții Nevzat Bazancýr, Yașar Bazanc Curtea arată cu claritate că procedura împotriva reclamanților Ali Haydar, Serdal Bazanc Electroluxr și Abdullah Bazancćr a dus la achitarea acestora. Prin urmare, aceștia din urmă nu pot pretinde că sunt victime ale unei încălcări a articolului 6 din convenție. În ceea ce privește f un ci o n are a articolului 6 alineatul (3) litera (c) din Convenie, Curtea arată că reclamanții au fost reprezentai de un avocat atât în f a Cu r ii de Securitate a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aceasta observă că Curtea de Securitate a statului membru este fondată, pentru a stabili vinovăția reclamanților, pe depozițiile lor colectate în diferite etape ale procedurii, pe declarațiile unui fost membru al PKK, pe procesele- . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește litigiul întemeiat pe refuzul Curții de Securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu toate că instanța de securitate a statului nu a convocat toți martorii citați de reclamanți, Curtea nu dispune de suficiente elemente care să-i permită să afirme că evaluarea efectuată de instanță cu privire la acest punct aduce atingere drepturilor de apărare ale reclamanților Nevzat Bazancir, Yașar Bazancer și Yalmaz Budancamanak. Astfel, având în vedere elementele dosarului și ale examinării generale a procedurii, Curtea consideră că inculpații nu au fost privați de dreptul lor la un proces echitabil. În aceste circumstanțe, examinarea acestei părți a interogărilor nu permite să se detecteze nicio aparență de încălcare a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 din convenție. Prin urmare, această parte a înscrisurilor este vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4). Reclamanții Yașar Bazancýr și Nevzat Bazancćr susțin că publicarea în presă a acuzațiilor împotriva lor și a pozei lui Yașar luată în timpul refacerii locurilor a încălcat principiul prezumției de nevinovăție prevăzut la art. 6 alineatul (2) din convenție. Curtea amintește că prezumția de nevinovăție consacrată de alineatul 2 din art. 6 figurează printre elementele procesului penal echitabil prevăzut la alineatul (1). Curtea a concluzionat deja că o încălcare a prezumției de nevinovăție poate nu numai din partea unui judecător sau a unei instanțe judecătorești, ci și din partea altor autorități publice (a se vedea Allenet de Ribemont c. Franța, Hotărârea din 10 februarie 1995, seria A n 308, p. 16-17, §§ 35-36. Este adevărat că art. 6 alin. (2) nu poate împiedica (în conformitate cu art. 10 din Convenție) autoritățile să informeze publicul cu privire la investigațiile penale în curs de desfășurare, dar impune ca acestea să facă acest lucru cu toată discreția și toată rezerva pe care o comandă respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea ia notă de faptul că reclamanții au produs o singură tăietură de presă, și anume un articol, publicat la 11 august 1999 în cotidianul Türkiye , cu privire la operațiunile desfășurate împotriva suspecților membri ai PKK, precum și o fotografie a lui Yașar Bazancir făcută în timpul refacerii locurilor, pe care le putem vedea din spate și profil. Ea constată că această fotografie, a cărei legendă nu menționează niciun nume, a fost luată la distanță și nu a fost clară. Curtea consideră că publicarea în cauză respectă un echilibru corect între dreptul publicului de a primi informații și dreptul persoanelor interesate la prezumția de nevinovăție. Având în vedere aceste considerații, această parte a cererilor este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nu dispun de acțiuni interne eficiente pentru a face să se constate încălcările pe care le invocă în fața Curții. Curtea subliniază faptul că în art. 13 se garantează existența în dreptul intern a unei căi de atac care să permită să se prevaleze să denunțe nerespectarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție. Cu toate acestea, Comisia reamintește că dreptul recunoscut de această dispoziție nu poate fi exercitat decât pentru un motiv care poate fi invocat în sensul jurisprudenței organelor convenției și că caracterul pârât al acesteia apreciază în funcție de faptele cauzei și de natura problemelor juridice implicate (a se vedea, printre altele, Boyle și Rice c. Regatul Unit, Hotărârea din 27 aprilie 1988, seria A n 131). În acest sens, Curtea a amânat examinarea acestui aspect din perspectiva articolului 5 alineatul (4) din Convenție. Având în vedere concluziile sale de mai sus cu privire la obiecțiile formulate în art. 3 și 6 din Convenție, Curtea consideră că afirmațiile reclamanților cu privire la aceste aspecte nu pot fi considerate obiecții care pot fi apărate în raport cu Convenția; prin urmare, aceasta nu indică nicio încălcare a art. 13 din Convenție. Prin urmare, rezultă că această parte a înscrisurilor este în mod clar nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4). Invocând art. 14 din Convenție, reclamanții Nevzat Bazzaccir și Yașar Bakkar se plâng de discriminare din cauza originii lor etnice. Curtea arată că, în niciun caz, instanțele naționale nu își susțin afirmația și că examinarea acestui aspect, așa cum a fost invocat, nu permite să se detecteze nicio aparență de încălcare a art. 14 din Convenție. În consecință, această parte a cererilor este vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să se alăture cererilor Amâne examinarea obiecțiilor reclamanților care decurg din durata detenției lor și a absenței unei căi de atac care să le permită să pună în discuție legalitatea și durata acesteia Declară cererile inadmisibile pentru surplus. Mark Villiger Georg Ress Modululer Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-06-24
0,98
BAZANCIR et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 56002/00 et 7059/02 présentées par Yaşar BAZANCIR et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 24 juin 2004 en
CtEDO 2003-06-03
0,96
BASTIMAR et AUTRES contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 74337/01 présentée par Şemsettin BAŞTIMAR et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 3 juin 2003 en une ch
CtEDO 2005-10-11
0,96
AFFAIRE BAZANCIR ET AUTRES c. TURQUIE
M e S. Çınar, avocat à Diyarbakır. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent aux fins de la procédure devant la Cour. 3. Les requérants se plaignaient de la durée de leur garde à vue et de l’absence de recours pour
CtEDO 2006-06-01
0,95
YALCIN c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 8628/03 présentée par Emcet YALÇIN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 1 er juin 2006 en une chambre composée
CtEDO 2003-11-13
0,95
ÖRS contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 46213/99 présentée par Behzat ÖRS et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 novembre 2003 en une chamb
Sursă