CtEDO 08.04.2003 Auto

CASE OF LANCZ v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
08.04.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF LANCZ v. SLOVAKIA (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A LANCZ/SLOVAKIA (Documentul nr. 62171/00) JUDGMENTUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 8 aprilie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Lancz/Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de ședință compusă din: Pellonpäää Președintă Palm doamna Strážnická Fischbach Casadevill Maruste Garlicki, judecătorii și dl O'Boyle Secționar deliberat în privat la 18 martie 2003, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nr. 62171/00) împotriva Republicii Slovace depusă cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național slovac, dl Milan Lancz („reclamantul”), la 29 august 2000. Guvernul slovac („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Vršanský, agentul lor. La 18 iunie 2002, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a hotărât să comunice reclamația privind durata procedurii guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze fondurile restului cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 18 noiembrie 2002 și la 27 ianuarie 2003, reclamantul și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1928 și trăiește în Bratislava. La 19 septembrie 1989, reclamantul a solicitat compensație pentru o îmbunătățire tehnologică pe care a sugerat-o angajatorului său. La 20 februarie 1990, Curtea de district Bratislava 1 a respins acțiunea. La 26 aprilie 1990, Curtea de oraș Bratislava a anulat această decizie și a ordonat instanței de primă instanță să stabilească faptele relevante ale cauzei. Un expert desemnat la 17 iulie 1991 și-a prezentat avizul la 5 noiembrie 1991. La 9 iunie 2000, Curtea de District Bratislava 1 a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins cererea reclamantului. La 24 aprilie 2001, Curtea Regională Bratislava a susținut hotărârea Curții de District. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns că durata procedurii a fost incompatibilă cu principiul „tempă rezonabilă” prevăzut la art. 6 § 1 din Convenție. Admisibilitatea 10. Curtea remarcă că această plângere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, subliniind, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, restul cererii trebuie declarat admisibil. Soluția a ajuns la 11. La 27 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 140.000 de coroane slovace în favoarea dlui Milan Lancz. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În plus, Guvernul se angajează să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 12. La 18 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Republicii Slovace sunt dispus să-mi plătească suma de 140.000 (100.000 și patruzeci de mii) de coruna slovacă care acoperă pecuniare și neînsemnată Daune și costuri pecuniare, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte cereri împotriva Republicii Slovace în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. Mă angajam în continuare să nu solicit ca cazul să fie trimis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 13. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (articolul amendă al Convenției și art. 3 din Regulamentul Curții). 14. Prin urmare, situația ar trebui eliminată din listă. Rezultatul cererii admisibile; hotărăște să anuleze cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în engleză și notificat în scris la 8 aprilie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Michael O'Boyle Matti Pellonpäää

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă