- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 8 aprilie 2003
- Stat pârât
- FRA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Garon împotriva Franței
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA 2 CAUZA GARON c. FRANȚA (solicitarea nr. 49613/99) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 8 aprilie 2003 Această hotărâre este definitivă. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Garon c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Loucaides Biersan Jungwiert, Ugrekhelidze A. Mularoni judecători și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 iulie 2002 și 18 martie 2003, înmânează hotărârea adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 49613/99) îndreptată împotriva Republicii Franceze, printre care și un cetățean al acestui stat, dl Pierre Garon ( La 15 ianuarie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului).
Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către domnul F. Andrac, avocat la Marsilia. Guvernul francez ( În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul este reprezentat de agentul său, Ronny Abraham, director pentru afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe, pe care l-a declarat pe teren în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din convenție, că procedura prud'homală la care a fost parte a avut o durată excesivă. Cererea a fost atribuită celei de-a patra secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] la 9 iulie 2002, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 24 ianuarie 2003, după un schimb de corespondență, graffière a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 30 ianuarie 2003 și respectiv 10 februarie 2003, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. Reclamantul s-a născut în 1940 și locuiește la Chateaurenard.
Reclamantul a fost angajat de JTC la 15 aprilie 1987. A fost concediat de această societate la 15 ianuarie 1993. 10. La 4 martie 1993, reclamantul și-a numit fostul angajator în fața Consiliului de Prudamen din Arles pentru a obține indemnizații de rupere și comisioane. 11. Prin hotărârea din 22 noiembrie 1993, Consiliul de Prudamen a considerat că concedierea fusese pronunțată pentru o cauză reală și serioasă. Cu toate acestea, el a condamnat societatea să plătească reclamantului compensații pentru neregularitatea procedurii de concediere. 12. Reclamantul a solicitat această hotărâre la 1 decembrie 1993 în fața Curții de Apel din Aix-en-Provence 13. Prin Hotărârea din 7 ianuarie 1999, Curtea de Apel a infirmat hotărârea pronunțată și a declarat concedierea fără o cauză reală și serioasă și a condamnat societatea JTC să plătească reclamantului o despăgubire pentru concediere abuzivă, o despăgubire pentru clienți și o despăgubire de întoarcere pe bază de eșantionare.
La 10 februarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei menționate anterior, guvernul francez propune plata sumei de 4 către Pierre Richard Jehan Garon. 000 EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; această plată va fi soluționată definitiv. Prezenta declarație nu implică recunoașterea de către Guvernul Franței a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cazului la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție.
16. La 30 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant. Observ că guvernul francez este pregătit să plătească lui Pierre Richard Jehan GARON suma de 4 000 EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a stat la baza cererii sus-menționate în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care au ajuns guvernul și reclamantul.
În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 17. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 8 aprilie 2003 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură.
Dolle A.B. Baka Grefier Președinte
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE GARON c. FRANCE (Requête n o 49613/99) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 8 avril 2003 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Garon c. France, La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. A.B. Baka , président , J.-P. Costa , L. Loucaides , C. Bîrsan , K. Jungwiert, M. Ugrekhelidze , M me A. M ularoni , juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 9 juillet 2002 et 18 mars 2003, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette dernière date : PROCÉDURE
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 49613/99) dirigée contre la République française et dont un ressortissant de cet Etat, M. Pierre Garon (« le requérant »), a saisi la Cour le 15 janvier 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
Le requérant est représenté devant la Cour par M e F. Andrac, avocat à Marseille. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Ronny Abraham, Directeur des Affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.
Le requérant alléguait sur le terrain de l'article 6 § 1 de la Convention, que la procédure prud'homale à laquelle il a été partie a connu une durée excessive.
La requête a été attribuée à la quatrième section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article 26 § 1 du règlement.
Le 1 er novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la deuxième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
Le 9 juillet 2002, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable.
Le 24 janvier 2003, après un échange de correspondance, la greffière a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 § 1 b) de la Convention. Les 30 janvier 2003 et 10 février 2003 respectivement, le requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire. EN FAIT
Le requérant est né en 1940 et réside à Chateaurenard.
Le requérant fut embauché par la société JTC le 15 avril 1987. Il fut licencié par cette société le 15 janvier 1993.
Le 4 mars 1993, le requérant assigna son ancien employeur devant le conseil de prud'hommes d'Arles afin d'obtenir des indemnités de rupture et des commissions.
Par jugement du 22 novembre 1993, le conseil de prud'hommes considéra que le licenciement avait été prononcé pour une cause réelle et sérieuse. Toutefois, il condamna la société à payer au requérant des indemnités pour l'irrégularité de la procédure de licenciement.
Le requérant interjeta appel de ce jugement le 1 er décembre 1993 devant la cour d'appel d'Aix-en-Provence.
La société JTC fit l'objet d'une dissolution amiable le 29 novembre 1996.
Par arrêt du 7 janvier 1999, la cour d'appel infirma le jugement entrepris. Elle déclara le licenciement sans cause réelle et sérieuse et condamna la société JTC à verser au requérant une indemnité pour licenciement abusif, une indemnité de clientèle et une indemnité de retour sur échantillonnages. EN DROIT
Le 10 février 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire susmentionnée, le gouvernement français offre de verser à Pierre Richard Jehan GARON la somme de 4 000 € au titre de préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois suivant la date du prononcé de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. La présente déclaration n'implique de la part du Gouvernement de la France aucune reconnaissance d'une violation de la Convention européenne des Droits de l'Homme en l'espèce. En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. »
Le 30 janvier 2003, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant : « Je note que le gouvernement français est prêt à verser à Pierre Richard Jehan GARON la somme de 4 000 € au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la France à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée. La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus. En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l'affaire du rôle ; 2. Prend acte de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 8 avril 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. S. Dollé A.B. Baka Greffière Président