CtEDO 17.04.2003 Auto

AFFAIRE GIANNATIEMPO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
17.04.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE GIANNATIEMPO c. ITALIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

Prima SECȚIUNEA CAUZA GIANNATIEMPO c. ITALIA (solicitarea nr 35969/97) HOTĂRÂREA (Regulament amiabil) STRASBURG 17 aprilie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Giantiatiempo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Tulkens Lorenzen Vajić Levits Kovler judecători del Tufo judecător ad-hoc și al dlui Nielsen, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 27 martie 2003, se pronunță la hotărâre că, adoptat la această dată procedurală A la locul de origine a cauzei se află o cerere (n 35969/97) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Aldo Giantiatiempo ( La 16 noiembrie 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( U. Leanza, și de co-agenții săi succesive, domnul V Esposito și, respectiv, domnul F. Crisafolli. Reclamantul se plângea de posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul în lipsa unei asistențe din partea forei publice în materie de expulzare a chiriașilor, precum și de durata procedurii de expulzare. L noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții [art. 1 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. La 4 octombrie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 8 noiembrie 2002 și, respectiv, 26 noiembrie 2002, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări confidențiale a cauzei. Printr-un act care a fost notificat la 22 ianuarie 1988, reclamantul a comunicat avizul de concediu și l-a numit în fața judecătorului judecător din Roma. 10. Prin ordonanța din 31 mai 1988, care a devenit executoriu în aceeași zi, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 31 mai 1989. La data de 21 iunie 1989, reclamantul i-a cerut chiriașului să elibereze apartamentul. 12. La data de 1 august 1989, el i-a comunicat că expulzarea va fi executată la 15 septembrie 1989 prin executor judecătoresc. 13. Între 15 septembrie 1989 și 25 ianuarie 1995, executorul justiției a făcut douăzeci și două de tentative de expulzare. Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, legile privind eșuarea executării hotărârilor judecătorești de expulzare care nu permiteau reclamantului să beneficieze de concursul forței publice. 14. Pe 3 februarie 1995, reclamantul a făcut o declarație solemnă că a avut o nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-i face reședința fiicei sale. 15. Între 22 martie 1995 și 24 iunie 1997, executorul judiciar a făcut nouă încercări de expulzare. Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, întrucât reclamantul nu a obținut ajutorul forței publice în executarea deportării. 16. Pe 18 iulie 1997, reclamantul a recuperat apartamentul cu ajutorul forței publice. ÎN Â 17. La 26 noiembrie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație. Declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr 35969/97, formulată de domnul Aldo Giantiempo, guvernul italian propune să plătească acestuia suma de 10 150 (zece mii sute cincizeci) de euro pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această declarație nu se referă la nici o recunoaștere din partea guvernului a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în speță. În plus, se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 18. La 8 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant, am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este pregătit să plătească domnului Aldo Giantiempo suma de 10 150 (zece mii o sută cincizeci) euro pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluionări pe cale penală a cauzei având ca origine cererea nr 35969/97 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul. În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 19. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cauza din rol Preluând act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 17 aprilie 2003 în temeiul articolului 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Prezidenți adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-12-08
0,96
AFFAIRE QUATTRINI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE QUATTRINI c. ITALIE (Requête n o 68189/01) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 8 décembre 2005 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Quattrini c. Italie, La Cour européenne de
CtEDO 2002-05-07
0,96
AFFAIRE ARRIVABENE c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ARRIVABENE c. ITALIE (Requête n° 35797/97) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 7 mai 2002 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Arrivabene c. Italie, La Cour européenne des Dro
CtEDO 2001-02-27
0,96
AFFAIRE GIANNI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GIANNI c. ITALIE (Requête n° 47773/99) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2003-04-17
0,95
AFFAIRE P.M. c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE P.M. c. ITALIE (Requête n o 34998/97) ARRÊT STRASBOURG 17 avril 2003 DÉFINITIF 17/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2003-04-17
0,95
AFFAIRE ZANNETTI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ZANNETTI c. ITALIE (Requête n o 36377/97) ARRÊT STRASBOURG 17 avril 2003 DÉFINITIF 17/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă