CtEDO 17.04.2003 Auto

AFFAIRE ZANNETTI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
17.04.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ZANNETTI c. ITALIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ZANNETTI c. ITALIA (solicitarea nr 36377/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 aprilie 2003 DEFINITIVF 17/07/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Zannetti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis Președintele Tulkens Lorenzen Vajić Levits Kovler judecători M. del Tufo, judecător ad hoc, și al domnului S. Nielsen grefier adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 27 martie 2003, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 36377/97) îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă a acestui stat, Anna Maria Zannetti ( Ofițerul său U. Leanza și co-agenții săi succesive, dl Esposito și, respectiv, dl F. Crisafolli. Recurenta susținea că faptul că în termen de o lună de la executarea ordonanței de expulzare a locatarului constituie o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Cererea a fost transmisă Curții la data de 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secții a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. În urma deportării domnului V. Zagrebelsky, judecător ales în temeiul Italiei, guvernul l-a desemnat pe dl del Tufo ca judecător ad-hoc la 4 octombrie 2001 Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Recurenta s-a nascut in 1953 si locuieste in Napoli. Ea detine un apartament in Napoli, pe care l-a inchiriat domnului P.F. 10. Printr-un act Printr-o hotărâre din 4 martie 1989, care a fost depusă la grefă în aceeași zi și a devenit executorie la 4 martie 1991, judecătorul judecător a decis că închirierea se va încheia la 4 septembrie 1989 și că locurile trebuiau să fie eliberate până la 4 martie 1991 cel târziu. 12. La 23 ianuarie 1992, recurenta a făcut o declarație solemnă pe care avea nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-l face reședința mamei sale. 13. La 12 februarie 1992, reclamanta a adresat locatarului comanda de a elibera apartamentul. 14. La 13 martie 1992, aceasta i-a dat avizul că expulzarea va fi executată la 26 martie 1992 prin executor al justiției. În perioada 26 martie 1992 - 2 octombrie 1997, executorul judiciar a efectuat 20 de tentative de expulzare. 16. La 6 noiembrie 1997, reclamanta recupera apartamentul. II. LE INTERNE PERTINENT 17. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Imobiliar Saffi c. Italia [GC], nr. 2774/93, §§ 18-35, CEDH 1999-V. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) ȘI LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 CONVENȚIA 18. recurenta se plânge că posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul, din cauza lipsei de asistență publică, constituie o încălcare a dreptului său de proprietate, astfel cum este recunoscut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, care dispune de Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 19. De asemenea, recurenta invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de care dispune partea în cauză Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 20. Curtea a tratat deja în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolelor 1 din Protocolul nr. 1 și 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 (a se vedea Imobiliar Saffi, citată anterior, §§ 46-66; Lunari c. Italia, nr. 21463/96, 11 ianuarie 2001, §§ 34-46; Palumbo c. Italia, n 15919/89, 30 noiembrie 2000, § 33-47). 21. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față; Curtea constată că reclamanta a trebuit să aștepte aproximativ cinci ani și șapte luni de la prima încercare de expulzare a usierului judiciar înainte de a-și putea recupera apartamentul. 22. Prin urmare, în acest caz, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la . Recurenta solicită în primul rând repararea prejudiciului material suferit și cifra după cum urmează: 30 557 664 lira italiană (ITL) [15 781,72 EUR (EUR)] corespunde diferenței dintre chiria pentru apartamentul pe care a trebuit să-l închirieze și chiria pe care locatarul i-a plătit-o pentru perioada cuprinsă între anii 1983 și iunie 1989 plus, fără a le cuantifica, costurile procedurii de executare. 25. Guvernul consideră că nu există nicio legătură cauzală între prejudiciul solicitat și încălcările presupusei convenții și consideră că, în orice caz, suma solicitată este excesivă. În ceea ce privește costurile procedurii interne, guvernul susține că costurile procedurii pe fond nu sunt legate de presupusele încălcări și că cheltuielile etapei de executare sunt datorate numai pentru perioada care a constituit o ingerință disproporționată în dreptul de proprietate al recurentei. 26. Curtea consideră că este necesar să se acorde despăgubiri ca daune materiale. Având în vedere modul de calcul al recurentei pentru evaluarea prejudiciului și pe baza elementelor aflate în posesia sa și a perioadei luate în considerare, Curtea decide să acorde în mod echitabil suma de 7 400 EUR. În ceea ce privește cheltuielile procedurii de deportare Curtea amintește că, în temeiul articolului 60 din Regulamentul său de procedură, un reclamant trebuie să cuantifice și să-și repartileze pretențiile la care trebuie să se alăture înscrisurile necesare, în caz contrar, camera poate respinge cererea în întregime sau parțial. În cazul în care recurenta nu a făcut acest lucru, Curtea decide să nu acorde nimic. Rău moral 27. Recurenta solicită suma de 50 000 000 ITL [25 822,84 EUR] ca daune morale. 28. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă. 29. Curtea consideră că reclamanta a suferit un anumit prejudiciu moral; prin urmare, aceasta decide, hotărând în mod corect în conformitate cu art. 41 din Convenție, să îi acorde suma de 5 000 EUR în acest sens. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 32. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES COMPENSAȚII, CURȚA, ÎN LUNANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția așa-numită 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 400 EUR (șapte mii patru sute de euro) pentru daune materiale (ii. 000 EUR (cinci mii de euro) pentru daune morale (iii). 000 EUR (două mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobânda simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 17 aprilie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-04-17
0,97
AFFAIRE P.M. c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE P.M. c. ITALIE (Requête n o 34998/97) ARRÊT STRASBOURG 17 avril 2003 DÉFINITIF 17/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2003-04-17
0,96
AFFAIRE DE BENEDITTIS c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DE BENEDITTIS c. ITALIE (Requête n o 37117/97) ARRÊT STRASBOURG 17 avril 2003 DÉFINITIF 17/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2003-01-09
0,96
AFFAIRE CARLONI ET BRUNII c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CARLONI et BRUNI c. ITALIE (Requête n o 35777/97) ARRÊT STRASBOURG 9 janvier 2003 DÉFINITIF 09/04/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2003-04-17
0,96
AFFAIRE NIGIOTTI ET MORI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE NIGIOTTI et MORI c. ITALIE (Requête n o 35024/97) ARRÊT STRASBOURG 17 avril 2003 DÉFINITIF 17/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-03-01
0,96
AFFAIRE ZANASI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ZANASI c. ITALIE (Requête n° 44462/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă