AFFAIRE NIGIOTTI ET MORI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

17.04.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE NIGIOTTI ET MORI c. ITALIE (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL NIGIOTTI și MORI c. ITALIA (solicitarea nr. 35024/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 aprilie 2003 DEFINIF 17/07/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Nigiotti și Mori c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domni. C.L. Rozakis președinte Tulkens Lorenzen Vajić Levits dnii Kovler judecători del Tufo, judecător ad hoc și al dlui S Nielsen grefier adjunct de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 27 martie 2003, Renunță la hotărâre că iată, adoptat la această dată procedural de la locul de origine a cauzei se află o cerere (n 35024/97) îndreptată împotriva Republicii Italiene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, M. Catullo Nigiotti și M Maria Mori ( Monteverdi, avocat la Livorne. Guvernul italian ( Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secții a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. În urma deportării domnului V. Zagrebelsky, judecător ales în temeiul Italiei, guvernul l-a desemnat pe dl del Tufo ca judecător ad-hoc la 4 octombrie 2001 Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Reclamanții s-au născut în 1947 și 1946 și locuiesc în Livorne. Ei au deținut un apartament în Livorne, pe care l-au închiriat în V.C. 10. Printr-un act În octombrie 1986, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuiau eliberate până la 31 decembrie 1987 cel târziu. 12. La 28 decembrie 1987, reclamanții au însemnat locatarului comanda de a elibera apartamentul. 13. La 19 ianuarie 1988, ei i-au dat avizul că expulzarea va fi executată la 26 februarie 1988 prin executor al justiției. 14. La 17 aprilie 1989, reclamanții au făcut o declarație solemnă pe care au avut o nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-l transforma în propriul lor loc de reședință. 15. În perioada 26 februarie 1988 - 26 iulie 1996, executorul justiției a avut loc la douăzeci și două de tentative de expulzare. Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, în timp ce cei care nu au obținut ajutorul forței publice în executarea deportării. 16. La începutul lunii septembrie 1996, chiriașul a eliberat apartamentul. II. LUI INTERNE PERTINENT 17. Dreptul intern relevant este descris în hotărârea Imobiliar Saffi c. Italia [GC], nr. 2774/93, § 18-35, CEDH 1999-V. ÎN CONFORMITATE CU VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) ȘI ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 CONVENȚIA 18. Reclamanții se plâng că posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul, în lipsa acordării de asistență publică, constituie o încălcare a dreptului lor de proprietate, astfel cum este recunoscut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, care dispune de Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 19. De asemenea, recurentele invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de care dispune partea relevantă Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 20. Curtea a tratat deja în repetate rânduri cauzele care ridică aspecte similare celor din cazul din speță și a constatat încălcarea articolelor 1 din Protocolul nr. 1 și 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Imobiliare Saffi, citată anterior, §§ 46-66; Lunari c. Italia, n 21463/96, 11 ianuarie 2001, § 34-46; Palumbo c. Italia, n 15919/89, 30 noiembrie 2000, § 33-47 21. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că nu există fapte sau argumente care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față; Curtea constată că reclamanții au trebuit să aștepte aproximativ opt ani și șase luni de la prima încercare de expulzare a usierului judiciar înainte de a-și putea recupera apartamentul. 22. Prin urmare, în acest caz, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la . Reclamanții solicită în primul rând repararea prejudiciului material suferit și îl numerotează după cum urmează: 39 815 500 lira italiană (ITL) [20 562,99 EUR (EUR) ] corespunde diferenței dintre chiria pe care o suportau și cea pe care o puteau percepe pentru perioada cuprinsă între 30 iunie 1987 și sfârșitul contractului de închiriere a chiriei pe care o aveau reclamanții, la 31 august 1996, data efectivă de eliberare a acestui apartament; 3 500 000 ITL [1 807,60 EUR] pentru cheltuielile procedurii de executare 25. Guvernul contestă criteriile utilizate pentru calcularea valorii prejudiciului în ceea ce privește lipsa de câștig și consideră că, în orice caz, suma solicitată este excesivă. În ceea ce privește costurile procedurii interne, guvernul susține că costurile procedurii pe fond nu sunt legate de presupusele încălcări și că cheltuielile etapei de executare sunt datorate numai pentru perioada care a constituit o ingerință disproporționată în dreptul de proprietate al reclamanților. 26. În ceea ce privește lipsa de a câștiga în ceea ce privește chiriile, Curtea consideră că este necesar să se acorde despăgubiri în acest sens. Având în vedere modul de calcul al reclamanților pentru evaluarea prejudiciului și pe baza elementelor aflate în posesia sa și a perioadei luate în considerare, Curtea decide să acorde fiecărui solicitant, în mod echitabil, suma de 6 000 EUR în acest sens. În ceea ce privește cheltuielile aferente procedurii de executare, Curtea consideră că acestea trebuie rambursate parțial (hotărârea Scollo c. Italia din 28 septembrie 1995, seria A n 315-C, p. 56 § 50). Cu toate acestea, Curtea consideră că trebuie rambursate numai cheltuielile legate de întârzierea în landuri: prin urmare, aceasta decide să acorde fiecărui reclamant suma de 500 EUR. Daune morale 27. Reclamanții solicită suma de 30 000 000 ITL [15 493,70 EUR] drept daune morale. 28. Guvernul consideră că, în orice caz, suma solicitată este excesivă. 29. Curtea consideră că reclamanții au suferit o anumită eroare morală; prin urmare, decide să dea suma solicitată și să acorde fiecărui reclamant suma de 7 746,85 EUR în acest sens. Reclamanții solicită, de asemenea, 9 407 908 ITL [4 858,78 EUR] pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR (1 000 EUR) EUR pentru fiecare solicitant) și la .interese moratoriu 32. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN L .UNANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Așa-numită 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 500 EUR (șase mii cinci sute de euro) pentru daune materiale (ii). 7 746,85 EUR (șapte mii șapte sute patruzeci și șase de euro și optzeci și cinci de cenți) pentru daune morale (iii. 000 EUR (mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 17 aprilie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte