CtEDO 17.04.2003 Auto

AFFAIRE LOSANNO ET VANACORE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
17.04.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE LOSANNO ET VANACORE c. ITALIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

În cazul Losanno and Vanacore c. Italia (solicitarea nr. 36149/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 aprilie 2003 DEFINIF 17/07/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cazul Losanno and Vanacore c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte Tulkens Lorenzen Vajić Levits dnii Kovler judecători M. del Tufo, judecător ad hoc, și dlui S. Nielsen grefier adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 27 martie 2003, se pronunță la hotărâre, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 36149/97) îndreptată împotriva Republicii Italiene, dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dl Angelo Losanno și dl Marianna Vanacore ( La 7 aprilie 1997, în temeiul articolului 25 anterior din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dl Chiaramonte, jurist, și dl U. Lerro, avocat la Napoli. Guvernul italian ( Ofițerul său, dl U. Leanza, și co-agenții săi succesori, dl V. Esposito și, respectiv, dl F. Crisafolli. Reclamanții susțin că, pe termen lung, executarea ordonanței de expulzare a locatarului constituie o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 și a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Cererea a fost transmisă Curții la data de 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secții a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. În urma deportării domnului V. Zagrebelsky, judecător ales în temeiul Italiei, guvernul l-a desemnat pe dl del Tufo ca judecător ad-hoc la 4 octombrie 2001 Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Reclamanții s-au născut în 1920 și 1919 și locuiesc în Pomigliano D Printr-o ordonanță din 23 septembrie 1987, care a devenit executorie în aceeași zi, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuie eliberate până la 31 decembrie 1989 cel târziu. 12. La 23 mai 1990, reclamanții au făcut o declarație solemnă că aveau nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-și face propria locuință. 13. La 11 iunie 1990, reclamanții au însemnat chiriașilor comanda de a elibera apartamentul. 14. La 26 iulie 1990, li s-a spus că expulzarea va fi executată la 5 septembrie 1990 prin execuție prin executor judecătoresc. La începutul lunii noiembrie 1997, chiriașii au părăsit locul. II. LEGĂTURA INTERNAȚIONALĂ 17. Dreptul intern relevant este descris în hotărârea Imobiliar Saffi c. Italia [GC], nr. 2774/93, § 18-35, CEDH 1999-V. ÎN CONFORMITATE CU VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) ȘI ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 CONVENȚIA 18. Reclamanții se plâng că posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul, în lipsa acordării de asistență publică, constituie o încălcare a dreptului lor de proprietate, astfel cum este recunoscut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, care dispune de Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 19. De asemenea, reclamanții invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, de care dispune partea relevantă Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 20. Curtea a tratat deja în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolelor 1 din Protocolul nr. 1 și 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 (a se vedea Imobiliar Saffi, citată anterior, §§ 46-66; Lunari c. Italia, nr. 21463/96, 11 ianuarie 2001, §§ 34-46; Palumbo c. Italia, n 15919/89, 30 noiembrie 2000, § 33-47). 21. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că nu există fapte sau argumente care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față; Curtea constată că reclamanții au trebuit să aștepte aproximativ șapte ani și două luni de la prima încercare de expulzare a usierului judiciar înainte de a-și putea recupera apartamentul. 22. Prin urmare, în acest caz, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la . Reclamanții solicită în primul rând repararea prejudiciului material suferit și îl numerotează după cum urmează: 29 240 000 de lire italiene (ITL) [15 101,20 EUR (EUR) ] care corespunde diferenței dintre chiria pentru apartamentul pe care l-au închiriat și chiria pe care locatarii lor o plăteau pentru perioada cuprinsă între 31 decembrie 1987 (sfârșitul contractului de închiriere a apartamentului pendintelor) și 6 noiembrie 1997 (data efectivă a eliberării apartamentului) plus dobânda moratoriu; 7 600 000 ITL [3] 925,07 EUR] pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii de executare. În subordine, reclamanții se bazează pe înțelepciunea Curții. 25. Guvernul consideră că nu există nicio legătură cauzală între prejudiciul solicitat și încălcarea pretinsei convenții și contestă criteriile utilizate pentru calcularea valorii prejudiciului. În ceea ce privește cheltuielile aferente procedurii interne, guvernul susține că cheltuielile de procedură pe fond nu sunt legate de presupusele încălcări și că cheltuielile fazei de executare sunt datorate numai pentru perioada care a constituit o ingerință disproporționată în dreptul de proprietate al reclamantului. 26. Curtea consideră că este necesar să se acorde despăgubiri ca daune materiale. Având în vedere modul de calcul al reclamanților pentru evaluarea prejudiciului și pe baza elementelor aflate în posesia sa și a perioadei luate în considerare, Curtea decide să acorde în mod echitabil suma de 7 000 EUR (3 500 EUR fiecărui solicitant) în acest sens. În ceea ce privește cheltuielile aferente procedurii de executare, Curtea consideră că acestea trebuie rambursate parțial (hotărârea Scollo c. Italia din 28 septembrie 1995, seria A n 315-C, p. 56 § 50). Cu toate acestea, Curtea consideră că trebuie rambursate numai cheltuielile legate de întârzierea în landuri: prin urmare, aceasta decide să acorde reclamanților suma de 500 EUR (250 EUR fiecărui solicitant). Prejudiciul moral 27. Reclamanții solicită suma de 70 000 000 ITL [36 151,98 EUR] ca daune morale. 28. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă. 29. Curtea consideră că reclamanții au suferit o anumită eroare morală; prin urmare, aceasta decide, hotărând în mod echitabil în conformitate cu art. 41 din Convenție, să le acorde suma de 14 000 EUR (7 000 EUR pentru fiecare solicitant) în acest sens. Costuri și cheltuieli de judecată 30. Solicită, de asemenea, 15 000 000 ITL [7 746,85 EUR] pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Curții. Ei sunt oricum de acord cu înțelepciunea Curții. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR și acordă 1 000 EUR fiecărui solicitant. Interese moratorii 32. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume 750 EUR (trei mii șapte sute cincizeci EUR) pentru daune materiale (ii. 000 EUR (șapte mii EUR) pentru daune morale (iii. 1 000 EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 17 aprilie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-04-17
0,96
AFFAIRE ZANNETTI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ZANNETTI c. ITALIE (Requête n o 36377/97) ARRÊT STRASBOURG 17 avril 2003 DÉFINITIF 17/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2003-04-17
0,96
AFFAIRE NIGIOTTI ET MORI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE NIGIOTTI et MORI c. ITALIE (Requête n o 35024/97) ARRÊT STRASBOURG 17 avril 2003 DÉFINITIF 17/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2003-07-17
0,95
AFFAIRE BOTTARO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BOTTARO c. ITALIE (Requête n o 56298/00) ARRÊT STRASBOURG 17 juillet 2003 DÉFINITIF 17/10/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2003-04-17
0,95
AFFAIRE P.M. c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE P.M. c. ITALIE (Requête n o 34998/97) ARRÊT STRASBOURG 17 avril 2003 DÉFINITIF 17/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2001-10-23
0,95
AFFAIRE CARRONE c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CARRONE c. ITALIE (Requête n° 44516/98) ARRÊT STRASBOURG 23 octobre 2001 DÉFINITIF 23/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
Sursă