CtEDO 08.12.2005 Auto

AFFAIRE QUATTRINI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
08.12.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE QUATTRINI c. ITALIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA QUATTRINI c. ITALIA (solicitarea nr. 68189/01) HOTĂRÂREA (reglementarea amiabilă) STRASBURG 8 decembrie 2005 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Quattrini c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are sediul într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Caflisch Biersan Tsatsa-Nikolovska dnii Zagrebelsky Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători și al domnului Villiger, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera consiliului la 17 noiembrie 2005, se pronunță la hotărâre, adoptat la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 68189/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și a cărei resortisantă a acestui stat, domnul Filomena Quattrini ( A fost sesizată Curtea Europeană a Drepturilor Drepturilor Omului la 7 martie 2001 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Recurenta este reprezentată de domnul G. Cieri, avocat la Roma. Guvernul italian ( A fost reprezentată succesiv de agenții săi, dnii U. Leanza și I.M. Braguglia și co-agenții săi succesive, dnii V. Esposito și F. Crisafolli. Recurenta se plângea de durata prelungită de a-și recupera apartamentul în lipsa unei asistențe din partea forței publice în materie de expulzare a chiriașilor, precum și de durata procedurii de deportare. La 24 februarie 2005, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 12 și, respectiv, 17 octombrie 2005, guvernul și reclamanta au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere. O.P.Q., proprietarul unui apartament din Roma, pe care l-a închiriat domnului P. printr-un act notificat la 2 iunie 1990, mama recurentei l-a informat pe locatar cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1991, și l-a rugat să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act notificat la 2 iunie 1990, mama reclamantei a solicitat instanței din Roma să se prezinte în fața instanței judecătorești din Roma. 10. Prin ordonanța din 29 noiembrie 1990, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 31 decembrie 1991. Această hotărâre a devenit executorie la 31 octombrie 1992. 11. La 10 mai 1993, mama reclamantei a insemnat chiriasului comanda de a elibera apartamentul. 12. La 10 mai 1993, aceasta i-a înmânat executia avizului din 4 iunie 1993 prin executorul justitiei. 13. Între 4 iunie 1993 și 15 septembrie 2000, executorul justiției a făcut douăzeci și șase de tentative de expulzare. Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, eșuarea executării hotărârilor de expulzare care nu permitea recurentei să beneficieze de concursul forței publice. 14. Între timp, la 5 aprilie 1994, mama reclamantei a decedat și reclamanta a moștenit apartamentul în cauză. 15. În urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998 privind reglementarea contractelor de închiriere și eliberarea imobilelor de uz casnic, instanța din Roma a stabilit data de deportare la 31 martie 2000. La 2 noiembrie 2000, reclamanta s-a constituit parte din această procedură de executare. La 12 octombrie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație pe care o declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 68189/01 formulată de M. Filomena Quattrini, guvernul italian propune ca aceasta să plătească suma de 11 711,10 EUR (7 000 EUR, plus 2 711,10 EUR pentru cheltuielile procedurii interne de executare, plus 2 000 EUR pentru cheltuielile suportate în fața Curții), în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei. În lipsa unei soluționări în termenul menționat anterior, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această declarație nu se referă la nici o recunoaștere din partea guvernului a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în speță. În plus, se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 18. La 17 octombrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de avocatul reclamantei J euro pentru cheltuielile efectuate în fața Curții) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr. 68189/01 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. J Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt obligat să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 19. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). În această privință, Curtea consideră că a precizat deja natura și amploarea obligațiilor care îi revin statului pârât în cauzele de expulzare a locatarilor (a se vedea Imobiliar Saffi c. Italia [GC], n 2774/93, CEDO 1999-V), și problema îndeplinirii acestor obligații este în prezent pendinte în fața Comitetului miniștrilor. Prin urmare, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea concluzionează, prin urmare, că regulamentul privind respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (art. 37 alineatul (1) în final) 20. Prin urmare, este necesar să se șteargă cazul din rol. PE CES, CURȚIA, ÎN LIMITĂ, hotărăște să șteargă cauza din rolul Pred § angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 8 decembrie 2005 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Mark Villiger Boštjan Dl Zupančič Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-11-24
0,96
AFFAIRE PAOLO CECERE c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PAOLO CECERE c. ITALIE (Requête n o 68344/01) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 24 novembre 2005 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Paolo Cecere c. Italie, La Cour europé
CtEDO 2004-03-11
0,96
AFFAIRE QUINTARELLI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE QUINTARELLI c. ITALIE (Requête n o 67873/01) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 11 mars 2004 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Quintarelli c. Italie, La Cour européenne de
CtEDO 2005-11-24
0,96
AFFAIRE ENRICO CECERE c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ENRICO CECERE c. ITALIE (Requête n o 70585/01) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 24 novembre 2005 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Enrico Cecere c. Italie, La Cour euro
CtEDO 2006-02-09
0,96
AFFAIRE COMELLINI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE COMELLINI c. ITALIE (Requête n o 15491/02) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 9 février 2006 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Comellini c. Italie, La Cour européenne des
CtEDO 2003-05-30
0,96
AFFAIRE CARLONI TARLI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CARLONI TARLI c. ITALIE (Requête n o 48840/99) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 30 mai 2003 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Carloni Tarli c. Italie, La Cour européenne
Sursă