AFFAIRE COMELLINI c. ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA COMELLINI c. ITALIA (solicitarea nr. 15491/02) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 9 Februarie 2006 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Comellini c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor LUI Õ (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M.

Zupančič președintele Hedigan Caflisch Biersan Zagrebelsky mes Gyulumyan, Jaeger, judecătorii și judecătorii domnului Villiger, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 19 ianuarie 2006, acesta a fost adoptat la această dată a procedurii A la locul de origine a cauzei se află o cerere (n 15491/02) îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Eugenio Comellini ( La 9 ianuarie 2002, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a drepturilor omului și a libertăilor fundamentale (inclusiv Convenia privind libertăile fundamentale). Reclamantul este reprezentat de T. Tancredi, avocată la Roma.

Guvernul italian (atlantic) este reprezentat de agentul său, dl I.M. Braguglia și co-agentul său, dl F. Crisafolli. La 24 februarie 2005, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 23 și 30 noiembrie 2005, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. DE FAPT, reclamantul s-a născut în 1962 și locuiește în Roma. Reclamantul are un apartament în Roma, pe care îl închiriase lui A.M. Printr-o scrisoare recomandată din 10 iunie 1990, reclamantul a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la data expirării contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1991, și l-a rugat să elibereze locul înainte de această dată.

Printr-un act notificat la 19 iunie 1990, reclamantul a acordat chiriașului concediu și i-a acordat acestuia dreptul de a se prezenta în fața instanței judecătorești din Roma. 10. Printr-o ordonanță din 31 ianuarie 1992, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuiau eliberate până la 31 ianuarie 1992 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 31 ianuarie 1992. 11. În aceeași zi, reclamantul a însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. 12. La 5 martie 1992, el i-a spus că expulzarea va fi executată la 31 martie 1992 prin executor judecătoresc. 13. Între 31 martie 1992 și 9 martie 2001, executorul justiției a avut loc la treizeci și trei de tentative de expulzare.

Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, eșuarea executării hotărârilor de expulzare care nu permitea reclamantului să beneficieze de ajutorul forței publice. 14. La 17 iulie 2001, reclamantul își recupera apartamentul. ÎN PUȚIA 15. La 30 noiembrie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație. Declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 15491/02 formulată de dl. Eugenio Comellini, guvernul italian oferă acestuia suma de 10 000 EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. Această declarație nu se referă la nici o recunoaștere din partea guvernului a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în speță. În plus, se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție.

16. La 23 noiembrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant J a luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este pregătit să plătească domnului Eugenio Comellini suma de 10 000 EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 15491/02, pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. J a acceptat această propunere și, în plus, a renunțat la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație a fost soluționată în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul.

În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 17. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). În această privință, Curtea consideră că a precizat deja natura și amploarea obligațiilor care îi revin statului pârât în cauzele de expulzare a locatarilor (a se vedea Imobiliar Saffi Italia [GC], n 2774/93, CEDO 1999-V), și problema îndeplinirii acestor obligații este în prezent pendinte în fața Comitetului miniștrilor. Prin urmare, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea concluzionează, prin urmare, că regulamentul privind respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (art. 37 alineatul (1) în final) 18 În consecință, trebuie să se șteargă cazul de pe rol.

PRIN CES, CURȚIA, ÎN L.UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Pred a obligației părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 9 februarie 2006, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Mark Villiger Boštjan Dl Zupančič Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE COMELLINI c. ITALIE (Requête n o 15491/02) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 9 février 2006 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Comellini c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , J. Hedigan , L. Caflisch , C. Bîrsan , V. Zagrebelsky , M mes A. Gyulumyan, R. Jaeger, juges , et de M. M. Villiger, greffier adjoint de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 19 janvier 2006, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE