CASE OF T. AGAINST AUSTRIA

Rezoluția ResDH(2003)48 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 noiembrie 2000 în cazul T. împotriva Austria (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 aprilie 2003 la a 834-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza T. pronunțată la 14 noiembrie 2000 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 27783/95) împotriva Austriai, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 16 mai 1995 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl T., un național austriac, și că Comisia a declarat admisibile plângerile referitoare, în primul rând, la lungimea excesivă a anumitor proceduri civile și, în al doilea rând, la încălcarea drepturilor sale la o audiere echitabilă și la a se apăra în faptul că, după cererea sa de asistență juridică, o instanță de district l-a condamnat pentru abuz de proces fără să-l fi informat că a fost suspectat de a face declarații false sau incomplete cu privire la lipsa sa suficientă de mijloace și că, ca urmare, el a fost condamnat să plătească o amendă de 30 000 de Schilling austrie care, pentru lipsa de plată, a fost ulterior convertit la 10 zile de închisoare; Amintind că cauza a fost prezentată în fața Curții de către reclamant, în temeiul Protocolului nr. 9 la 21 decembrie 1999; întrucât, în hotărârea sa din 14 noiembrie 2000, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește durata procedurii; - a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1), în legătură cu art. 6 alin. (3) lit. (a) și (b) din Convenție, în ceea ce privește procedurile care au dus la impunerea unei amenzi pentru abuz de proces; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni 5 218 de chilituri austriece în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 4% vor fi plătite pe această sumă începând cu expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 14 noiembrie 2000, având în vedere obligația austriei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 11 ianuarie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 14 noiembrie 2000, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Austria, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2003)48 Informații furnizate de Guvernul Austria în cursul examinării cazului T. de către Comitetul de Miniștri Guvernul austriac consideră că numai a doua încălcare, adică cea a articolului 6, alineatul (1), luată coroborat cu art. 6, alineatul (3) literele (a) și (b), necesită măsuri generale. La originea acestei încălcări a fost sistemul instituit de secțiunile 69 și 220 din Codul de Procedură Civilă, privind impunerea amenzilor pentru abuz de proces în legătură cu cererile de asistență juridică. Mai exact, secțiunea 69 din Codul de Procedură Civilă prevede că o instanță ar trebui să impună o amendă pentru abuzul de proces de până la zece ori mai mare decât suma prevăzută la punctul 220 alineatul (1) din același Cod privind un litigant care a obținut asistență juridică în mod necorespunzător prin efectuarea de declarații false sau incomplete. Secțiunea 220 alineatul (1) prevede, printre altele, că o amendă pentru abuz de proces nu ar putea depăși 40 000 de chilituri austriece. În caz de incapacitate de plată, amendă ar trebui convertită în închisoare. Lungimea de închisoare ar trebui stabilită de către instanță, dar nu ar putea depăși zece zile (secțiunea 220 alineatul (3). Codul nu prevedea nici o audiere suplimentară înainte de transformarea amenzii într-un termen de închisoare. Aceste amenzi nu au fost înscrise în înregistrările penale ale persoanelor în cauză. În cazul în cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat (punctul 67) că, având în vedere caracterul punitiv și valoarea mare a pedepsei în joc și transformarea sa într-un termen de închisoare dacă se dovedește a fi irecuperabil fără garanția unei audieri, ceea ce era în joc pentru reclamant era suficient de important pentru a justifica clasificarea infracțiunii ca infracțiuni în sensul articolului 6, alineatul (1). Ulterior, a constatat (punctele 71-72) o încălcare a prezentului articol, coroborat cu art. 6, alineatul (3) literele (a) și (b). În urma hotărârii Curții Europene, secțiunea 69 din Codul de Procedură Civilă a fost modificată de secțiunea 94 din „Prima lege privind conversia în euro” (Ertes Euro-Umstelungsgezetz) care a intrat în vigoare la 8 august 2001. Conform amendamentului, valoarea maximă a amenzilor pentru abuz de proces a fost redusă de la 400 000 de chilituri austriece la 40 000 de chilituri austriece (2 900 euro) și transformarea amenzilor în închisoare a fost eliminată. Având în vedere aceste modificări, Guvernul este de părere că pedeapsa pentru abuz de proces nu mai este de o astfel de natură și gravitate care ar putea să-l aducă, în conformitate cu jurisprudența Curții, în sfera penală. Atenția comunității juridice a fost atrasă hotărârea Curții Europene prin publicarea sa în Österreichische Juristenzeitschrift 2001, p. 398, în Ecolex 2001, p. 490 și în Österreichisches Institut für Menchenrechte – Newsletter 2000, p.226. Hotărârea a fost, de asemenea, difuzată către autoritățile judiciare în cauză. Guvernul austriei consideră că, având în vedere evoluțiile menționate mai sus, nu există niciun risc de noi încălcări similare cu cele constatate în acest caz și că, prin urmare, Austria și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution ResDH(2003)48

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 14 November 2000

in the case of T. against Austria

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 April 2003

at the 834th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the T. case delivered on 14 November 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 27783/95) against Austria, lodged with the European Commission of Human Rights on 16 May 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr T., an Austrian national, and that the Commission declared admissible the complaints relating, first, to the excessive length of certain civil proceedings and secondly, to a breach of his rights to a fair hearing and to defend himself in that, following his application for legal aid, a district court convicted him of abuse of process without having informed him that he was suspected of making false or incomplete statements concerning his lack of sufficient means and in that, as a result, he was sentenced to pay a fine of 30 000 Austrian Schillings which, for lack of payment, was subsequently converted to 10 days’ imprisonment;

Recalling that the case was brought before the Court by the applicant, under Protocol No. 9, on 21 December 1999;

Whereas in its judgment of 14 November 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention as regards the length of proceedings;

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, taken in conjunction with Article 6, paragraph 3 (a) and (b), of the Convention, as regards the proceedings resulting in the imposition of a fine for abuse of process;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months 5 218 Austrian schillings in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 4% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 14 November 2000, having regard to Austria’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 11 January 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 14 November 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2003)48

Information provided by the Government of Austria

during the examination of the

T. case

by the Committee of Ministers

The Austrian Government considers that only the second violation i.e. that of Article 6, paragraph 1, taken in conjunction with Article 6, paragraph 3 (a) and (b), required general measures.

At the origin of this violation was the system established by Sections 69 and 220 of the Code of Civil Procedure, concerning the imposition of fines for abuse of process in connection with legal aid requests. More precisely, Section 69 of the Code of Civil Procedure provided that a court should impose a fine for abuse of process of up to ten times the amount provided for in section 220, paragraph 1, of the same Code on a litigant who obtained legal aid improperly by making false or incomplete statements. Section 220, paragraph1, provided

inter alia

that a fine for abuse of process might not exceed 40 000 Austrian schillings. In the event of an inability to pay, the fine should be converted into imprisonment. The length of imprisonment should be determined by the court, but might not exceed ten days (section 220, paragraph 3). The Code did not provide for any further hearing before the conversion of the fine into a prison term. These fines were not inscribed in the criminal records of the persons concerned.

In the present case, the European Court of Human Rights concluded (paragraph 67) that, having regard to the punitive nature and the large amount of the penalty at stake and its conversion into a prison term if it proves to be irrecoverable without the guarantee of a hearing, what was at stake for the applicant was sufficiently important to warrant classifying the offence as criminal within the meaning of Article 6, paragraph 1. Subsequently, it found (paragraphs 71-72) a violation of this Article in conjunction with Article 6, paragraph 3 (a) and (b).

Following the European Court’s judgment, Section 69 of the Code of Civil Procedure was amended by Section 94 of the “First law on the conversion to Euro”

(Erstes Euro-Umstellungsgezetz)

which entered into force on 8 August 2001

.

According to the amendment, the maximum amount of fines for abuse of process was reduced from 400 000 Austrian schillings to 40 000 Austrian schillings (2 900 euros) and the conversion of fines into a prison term was abolished. In view of these changes, the Government is of the opinion that the punishment for abuse of process is no longer of such a nature and severity that might bring it, according to the Court’s case-law, into the criminal sphere.

The attention of the legal community has been drawn to the judgment of the European Court through its publication in

Österreichische Juristenzeitschrift

2001, p.398, in

Ecolex

2001, p. 490 and in

Österreichisches Institut für Menchenrechte – Newsletter

2000, p.226. The judgment has also been disseminated to the judicial authorities directly concerned.

The Government of Austria considers that, given the developments mentioned above, there is no risk of new violations similar to that found in the present case and that Austria has consequently satisfied its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.