AFFAIRE T. CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția ResDH(2003)48 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 noiembrie 2000 în cauza T. împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 aprilie 2003, în cadrul celei de-a 834-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 14 noiembrie 2000 în cauza T și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 2778/93) adresată împotriva Austriei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 16 mai 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. T., resortisant austriac, și că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile referitoare în primul rând la durata excesivă a unei proceduri civile și, în al doilea rând, la încălcarea dreptului său la un proces echitabil și la dreptul la apărare, în măsura în care, ca urmare a cererii sale de asistență judiciară, Tribunalul Districtual l-a condamnat pentru abuz de procedură, fără a-l fi informat în prealabil pe acesta că a făcut declarații false sau incomplete cu privire la insuficiența veniturilor sale și l-a condamnat la plata unei amenzi de 30 000 de silingi austrieci, care a fost convertită la 10 zile de închisoare pentru neplăți; Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către reclamant, în temeiul Protocolului 9, la 21 decembrie 1999; având în vedere că, în Hotărârea sa din 14 noiembrie 2000, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește durata procedurii; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3) litera (a) și (b) din Convenție, în ceea ce privește procedura care a dus la impunerea unei amenzi pentru abuz de procedură; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 5 218 șilingi austrieci pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de 4% l Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție ; Am invitat guvernul de la .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în prezenta rezoluție; În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 14 noiembrie 2000, declarând că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernanța Austriei, guvernul statului pârât și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2003)48 Informații furnizate de guvernul Austriei la examinarea cauzei T de către Comitetul miniștrilor Guvernul austriac consideră că numai a doua încălcare, adică cea a articolului 6 alineatul (1), coroborată cu art. 6 alineatul (3) literele (a) și (b), impunea măsuri cu caracter general. Această încălcare se regăsea în sistemul instituit prin articolele 69 și 220 din Codul de procedură civilă, referitor la amenzile aplicate pentru abuz de procedură în cadrul cererilor de asistență judiciară. Mai precis, art. 69 din Codul de procedură civilă prevedea că o instanță trebuia să impună, pentru abuz de procedură, o amendă de până la zece ori mai mare decât cea prevăzută la art. 220 alineatul (1) din același Cod pentru un justițiar care a obținut în mod abuziv ajutorul judiciar prin declarații false sau incomplete. La art. 220 alineatul (1), se prevedea, printre altele, că o amendă pentru abuz de procedură nu putea depăși 40 000 de silingi austrieci. În caz de insolvență, în termen de 30 de zile de închisoare. Durata de închisoare trebuia stabilită de instanță, dar nu putea depăși 10 zile [art. 220 alineatul (3) ]. Codul nu a prevăzut încuviințare înainte de conversia la închisoare. Amenzile în cauză nu au fost înscrise în cazierul judiciar al părților interesate. În cazul de față, Curtea a concluzionat (punctul 67) că, având în vedere caracterul represiv și cuantumul ridicat al lacunei în cauză și transformarea acesteia în închisoare în închisoare în caz de recuperare, acest lucru fără garanția unei instanțe judecătorești, ceea ce era în joc pentru reclamant era suficient de important pentru a justifica că Õ încălcarea dreptului comunitar este calificată drept infracțiune în sensul articolului 6 alineatul (1). În continuare, Comisia a constatat (punctele 71-72) o încălcare a acestui articol coroborată cu art. 6 alineatul (3) literele (a) și (b). Ca urmare a hotărârii Curții Europene, art. 69 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin art. 94 din Prima lege privind trecerea la mai multe euro-Umstellungsgetz, care a intrat în vigoare la 8 august 2001. Conform noului text, valoarea maximă a amenzilor pentru abuzul de procedură a fost redusă de la 400 000 de silingi austriaci la 40 000 de silingi austriaci (2 900 de euro), iar conversia amenzilor în culpă de închisoare a fost abolită. Având în vedere aceste schimbări, guvernul consideră că sancțiunea aplicabilă abuzului de procedură nu mai are o natură și un grad de severitate care o pot introduce, în conformitate cu jurisprudența Curții, în sfera penală. 2001, pagina 398, în Ecolex 2001, pagina 490 și în Österreichisches Institut für Menschenrecht - Newsletter 2000, pagina 226. Guvernul Austriei consideră că, având în vedere faptele noi menționate mai sus, nu există nici un risc de noi încălcări similare cu cele constatate în speță și că, în consecință, Austria și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție.

Résolution ResDH(2003)48

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 14 novembre 2000

dans l’affaire T. contre l’Autriche

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 avril 2003,

lors de la 834e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 14 novembre 2000 dans l’affaire T. et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 27783/95) dirigée contre l’Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 16 mai 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. T., ressortissant autrichien, et que la Commission a déclaré recevables les griefs concernant en premier lieu la durée excessive d’une procédure civile, et en deuxième lieu une atteinte à son droit à un procès équitable et au droit à la défense dans la mesure où, à la suite de sa demande d’aide judiciaire, le Tribunal de District l’avait condamné pour abus de procédure sans l’avoir préalablement informé qu’il était soupçonné d’avoir fait des déclarations fausses ou incomplètes concernant l’insuffisance de ses revenus et l’avait condamné au paiement d’une amende de 30 000 schillings autrichiens, amende convertie à dix jours d’emprisonnement pour défaut de paiement ;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par le requérant, en vertu du Protocole n° 9, le 21 décembre 1999 ;

Considérant que dans son arrêt du 14 novembre 2000 la Cour, à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en ce qui concerne la durée de la procédure ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, combiné avec l’article 6, paragraphe 3 (a) et (b), de la Convention, en ce qui concerne la procédure ayant abouti à l’imposition d’une amende pour abus de procédure ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois, 5 218 schillings autrichiens au titre des frais et dépens et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 4% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 14 novembre 2000, eu égard à l’obligation qu’a l’Autriche de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans le présent arrêt, informations résumées dans l’Annexe à la présente résolution ;

S’étant assuré que le 11 janvier 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 14 novembre 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2003)48

Informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche

lors de l’examen de l’affaire T.

par le Comité des Ministres

Le Gouvernement autrichien estime que seule la deuxième violation, c’est-à-dire celle de l’article 6, paragraphe 1, combiné à l’article 6, paragraphe 3 alinéas a) et b), nécessitait des mesures à caractère général.

Cette violation trouvait son origine dans le système instauré par les articles 69 et 220 du Code de procédure civile, concernant les amendes infligées pour abus de procédure dans le cadre des demandes d’aide judiciaire. Plus précisément, l’article 69 du Code de procédure civile prévoyait qu’un tribunal devait infliger, pour abus de procédure, une amende d’un montant pouvant aller jusqu’à dix fois celui prévu à l’article 220, paragraphe 1, du même Code pour un justiciable ayant obtenu abusivement l’aide judiciaire grâce à des déclarations fausses ou incomplètes. L’article 220, paragraphe 1, prévoyait, entre autres, qu’une amende pour abus de procédure ne pouvait pas dépasser 40 000 schillings autrichiens. En cas d’insolvabilité, l’amende devait être convertie en peine d’emprisonnement. La durée de l’emprisonnement devait être déterminée par le tribunal, mais sans pouvoir dépasser 10 jours (article 220, paragraphe 3). Le Code ne prévoyait pas d’audience avant la conversion de l’amende en peine d’emprisonnement. Les amendes en question n’étaient pas inscrites au casier judiciaire des intéressés.

En l’espèce, la Cour a conclu (paragraphe 67) que, compte tenu du caractère répressif et du montant élevé de l’amende en question et de sa conversion en peine d’emprisonnement en cas d’impossibilité de recouvrement, cela sans la garantie d’une audience, ce qui était en jeu pour le requérant était suffisamment important pour justifier que l’infraction soit qualifiée de pénale au sens de l’article 6, paragraphe 1. Elle a ensuite constaté (paragraphes 71-72) une violation de cet article combiné à l’article 6, paragraphe 3 alinéas a) et b).

A la suite de l’arrêt de la Cour européenne, l’article 69 du Code de procédure civile a été modifié par l’article 94 de la «Première loi relative au passage à l’Euro» (

Erstes Euro-Umstellungsgezetz)

qui est entrée en vigueur le 8 août 2001. Selon le nouveau texte, le montant maximal des amendes pour abus de procédure a été diminué de 400 000 schillings autrichiens à 40 000 schillings autrichiens (2 900 euros) et la conversion des amendes en peines d’emprisonnement a été abolie. Compte tenu de ces changements, le Gouvernement estime que la sanction applicable à l’abus de procédure n’a plus une nature et un degré de sévérité pouvant la faire entrer, selon la jurisprudence de la Cour, dans la sphère pénale.

L’attention des milieux juridiques a été attirée sur l’arrêt de la Cour européenne grâce à la publication de celui-ci dans

Österreichische Juristenzeitschrift

2001, page 398, dans

Ecolex

2001, page 490 et dans

Österreichisches

Institut für Menschenrecht - Newsletter

2000, page 226. L’arrêt a également été communiqué aux autorités judiciaires directement concernées.

Le Gouvernement de l’Autriche considère que, compte tenu des faits nouveaux mentionnés ci-dessus, il n’y a aucun risque de nouvelles violations analogues à celle constatée en l’espèce et que l’Autriche s’est, en conséquence, acquittée des obligations qui lui incombent en vertu de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention.