CtEDO 29.04.2003 Auto

CASE OF NEZBEDA v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
29.04.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF NEZBEDA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A NEZBEDA v. SLOVAKIA (Documentul nr. 56452/00) JUDGEMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 29 aprilie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nezbeda v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința în calitate de camera compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele PULONPäää dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O'Boyle, deliberat în privat la 1 aprilie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 56452/00) împotriva Republicii Slovace depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, Karol Nezbeda („reclamantul”), la 7 februarie 2000. Guvernul Republicii Slovace („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl P. Vršanský. La 18 iunie 2002, secțiunea a patra a declarat cererea parțial inadmisibilă și a hotărât să comunice plângerile privind durata procedurii și presupusa absență a unei soluții efective către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele restului cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 10 decembrie 2002 și la 16 decembrie 2002, reclamantul și, respectiv, agentul Guvernului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1942 și trăiește în Závadka nad Hronom. La 27 septembrie 1994, reclamantul a solicitat o sumă de bani de la o companie de asigurare în fața Curții de district Banská Bystrica. La 17 mai 1995, Curtea de District a transferat cazul la Curtea Regională Banská Bystrica din motive de competență. La 23 iulie 1997, vicepreședintele Curții Regionale Banská Bystrica a informat reclamantul, ca răspuns la plângerea acesteia, că cazul nu a putut fi pronunțat ca reprezentantul societății inculpate nu a apărut la audierile programate pentru 4 iunie 1996, 26 noiembrie 1996 și 6 mai 1997. La 27 februarie 1998, Curtea Regională a permis reclamantului să își modifice cererile. 10. La 11 noiembrie 1998, Curtea Regională Banská Bystrica a permis în parte acțiunea reclamantului și a respins celelalte cereri. Curtea Regională a hotărât, de asemenea, că nici o parte nu are dreptul de a beneficia de rambursarea costurilor. 11. La 8 iunie 1999, reclamantul s-a plâns că hotărârea cu motive încă nu i-a fost îndeplinită. La 20 iulie 1999, președintele Curții regionale a recunoscut că plângerea a fost justificată și a informat reclamantul că hotărârea va fi transmisă în scurt timp. La 7 octombrie 1999, reclamantul a retras apelul său. 13. La 30 august 2000, Curtea Supremă a întrerupt procedura de apel, deoarece inculpatul nu a prezentat motivele recursului. HOTĂRÂREA 14. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu principiul „temporului motivabil”, prevăzut în art. 6 § 1 din Convenție și faptul că el nu a avut nici un remediu eficace la dispoziția sa în acest sens, conform articolului 13 din Convenție. Admisibilitatea 15. Curtea remarcă că aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, și că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, restul cererii trebuie declarat admisibil. Soluția a ajuns la 16. La 10 decembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Republicii Slovace sunt dispus să-mi plătească suma de 47.614 (prezece mii șase sute și catorzezeci) coruna slovacă care acoperă prejudiciu material și moral și costuri, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Republicii Slovace în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. La 16 decembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 47,614 (50) Șapte mii șase sute și catorze mii de coroane slovace în favoarea dlui Karol Nezbeda. Acest sum este destinat să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 18. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii din Convenție și Regula) În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declara, în mod neobișnuit, restul cererii admisibile; hotărăște să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 29 aprilie 2003, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă