CtEDO 29.04.2003 Auto

AFFAIRE Ö.Ö. ET S.M. c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
29.04.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE Ö.Ö. ET S.M. c. TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA Ö.Ö. ȘI S.M. c. TURCIA (solicitarea nr. 31865/96) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 29 aprilie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ö.Ö. and S.M. c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președintele Palm Strážnická dnii Fischbach Casadevall Maruste judecători Gölcüklü, judecător ad hoc, și al dlui O'Boyle, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 mai 2002 și 1 aprilie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această ultimă dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 31865/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Ö.Ö.Ö. și S.M. ( La 30 octombrie 1995, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Președintele Camerei a acceptat cererea de nedivulgare a identității acestora formulată de reclamanți [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Reclamanții au susținut că au fost supuși unor tratamente abuzive atunci când au fost reținuți și, în această privință, au fost victime ale unei încălcări a articolului 3 din Convenție. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 52 alineatul (2) din Convenția nr. 11). 1 din regulament. În urma deportării dlui R. Türmen, judecător ales în temeiul Turciei (art. 28), guvernul l-a desemnat pe dl Gölcüklü ca judecător ad hoc (art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură). noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o decizie din 28 mai 2002, camera a decis să declare cererea admisibilă. La 10 octombrie și 19 decembrie 2002, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 3 și, respectiv, 22 ianuarie 2003, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Reclamanții, domnii Ö.Ö. și S.M. sunt cetățeni turci, născuți în 1962 și, respectiv, 1974 și reședința în Șanl La 21 și 23 noiembrie 1992, Ö.Ö.Ö. și S.M. au fost arestați de poliție și reținuți în arest și le-a reproșat că au participat la activitățile ilegale ale PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan) și că au sprijinit și susținut această organizație. 11. La 5 decembrie 1992, reclamanții au fost audiați de procurorul Republicii care a ordonat examinarea reclamanților de către un medic generalist de la spitalul civil din Șanläurfa. În raportul său din aceeași zi, acesta din urmă nu a identificat niciun semn de violență asupra corpurilor celor interesați. 12. Tot la 5 decembrie 1992, reclamanții au fost aduși în fața judecătorului-sef în apropierea instanței de securitate a statului Diyarbakr (denumită în continuare "curția de securitate a statului") care a dispus arestarea lor provizorie. 13. La 8 decembrie 1992, reclamanții au depus o cerere de eliberare a condițiilor de libertate în care au susținut că decizia de a fi reținuți provizoriu se baza pe declarațiile lor adunate sub tortură. 14. La 15 decembrie 1992, la cererea acestora, reclamanții au fost examinați de un comitet format din opt medici de la spitalul public din Șanlurga. Raportul privind examinarea medicală a primului reclamant (Ö.Ö.) menționa anumite urme pe corpul său, cum ar fi durere la nivelul colonului stâng, leziuni mici cu crustă pe partea exterioară a genunchiului stâng și pe genunchiul drept, precum și pe partea din față a coapselor, parezie la brațul stâng. Raportul privind examinarea medicală a celui de-al doilea reclamant (S.M.) a menționat următoarele urme: leziuni de 1,5 Cu diametrul de cm cu crustă în mijlocul coapselor din față și o scădere a mișcării ambelor brațe. Comitetul a ordonat transferul celor doi reclamanți la serviciul de neurologie de la Facultatea de Medicină din Duukurova pentru un examen neurologic detaliat. Din dosar reiese că acest transfer nu a avut loc niciodată. 15. Printr-un act de acuzare prezentat la 8 ianuarie 1993, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului a intentat o acțiune penală împotriva reclamanților în temeiul articolelor 168 și 169 din Codul penal care interzice formarea bandelor armate care pot comite infracțiuni împotriva statului și a autorităților publice 16. La 25 februarie 1993, reclamanții au depus o memorare de apărare, au susținut că au fost torturați și amenințați cu moartea în timpul interogatoriului. În sprijinul acuzațiilor lor, ei s-au referit la rapoartele medicale din 15 decembrie 1992. 17. La 29 martie 1993, curtea de securitate a statului a ținut o audiere și i-au auzit pe reclamanți. Aceștia au protestat pentru nevinovăția lor și au susținut că declarațiile lor adunate de poliție fuseseră obținute sub constrângere. Curtea a dat citire rapoartelor medicale ale reclamanților, care au confirmat conținutul acestora și au repetat că fuseseră torturați în timpul interogatoriului lor de către poliție. 18. La 28 noiembrie 1994, reprezentantul reclamanților a depus memoriul apărării și a susținut nevinovăția clienților săi și a susținut că declarațiile clienților săi obținuți în cursul anchetei preliminare nu puteau fi admise ca probe în sarcina lor, deoarece acestea fuseseră obținute sub constrângere. La 19 decembrie 1994, Curtea de Securitate a statului i-a condamnat pe reclamanți la trei ani și nouă luni de închisoare în temeiul articolului 169 din Codul penal. În așteptările sale, ea și-a întemeiat verdictul pe toate dovezile, fără a se pronunța asupra mijloacelor de apărare a acuzaților bazate pe acuzațiile de maltratare. Având în vedere durata detenției provizorii, ea a ordonat extinderea Ö.Ö.20. La 2 februarie 1995, reprezentantul reclamanților s-a ocupat de casare. În memoriul său introductiv, el susținea că instanța de securitate a statului nu luase în considerare faptul că declarațiile clienților săi fuseseră adunate sub tortură. De aceea, dreptul lor de apărare fusese restricționat. 21. La 5 octombrie 1995, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță fără a se pronunța asupra acuzațiilor reclamanților privind relele tratamente. În ceea ce privește cazul S.M., Curtea de Securitate a statului a considerat că Curtea de Securitate nu luase în considerare în stabilirea pedepsei vârsta inculpatului care avea mai puțin de 18 ani la momentul faptelor. În ceea ce privește Ö.Ö.Ö., aceasta a infirmat hotărârea în cauză din cauza aplicării incorecte a dispoziției penale. 22. Din dosar reiese că acțiunea penală împotriva reclamanților este în prezent pendinte în fața instanțelor interne. ÎN DREPT 23. La 3 februarie 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: The Government regret the aparition, as in the present cases of individual cases of il-treatment by the authorities of persons detained notwithstanding existing existing Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such actions. It is acceptd that the recurse to inuman treatment of detainees constitutes a violation of Article 3 of the Convention. The Government undertake to issue applicate instructions and adoption all necessary measures to ensure that the prohibition of such acts and the obligation to carry out efectiv investigation are respected in the viitor. The Government refere in this connection to the commitments which they undertook in the Declaration agreed on in application no. 34382/97 și reiterate their resolve to give effect to those commitments. They note that new legal and administrativ measures have been adopted which have resulted in a reduction in the object of ill-treatment in circumstances similar to those of the moment case aswell as more efectiv investigation. I declar that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia amount of 30,000 EUR (thirty thousand euro), with a view to securing a friendly settlement of their application registered under no. 31865/96. This sum, which also covers legal expenses conected with the case, shall be free of any tax that may be aplication and be paid in euros to a bank account named by the aplications and/ or their duly authorised representative. This sum shall be plata within three months from the data of the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article. 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simplu interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus trei percentage puncts. The Government consider that the supervision by the Committee of Ministers of the Council of Europe of the execution of Court judments Reference Turkey in this and similarar cases is an applicate mechanism for ensuring that improvements will continue to be made in this context. To this end, necessary co-operation in this procesion will continue to take place. Finally, the Government undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's Judgment. 24. La 16 ianuarie 2003, Curtea primise deja următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților În capacitatea mea de a prezenta o declarație a cererii, domnul Ö.Ö. și domnul S.M., I ave taken cognitive of the declaration of the Government of the Republic of Turkey that they arere pregated to make to the aplicants an ex gratia all-inclusive payment of 30.000 EUR (thirty thousand euro) with a view to concluding a friendly settlement of their case that orinated in application no. 31865/96. This sum, which also covers the costs and expenses raported to the case, will be paid in acordance with the terms scontated in the said declaration within threee months after notation of the Court's judgment delivered pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. Having duly consultad the aplicants, I accept that offer and they, in consecvence, wave all other claims against the Republic of Turkey in respect of the matters that were at the orin of the application. We declara that the case has been settled finally and we undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment. This declaration is made within the scop of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the aplicants, have reached. 25. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 26. Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 29 aprilie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă