CASE OF WITCZAK v. POLAND

CAUZA CAUZĂ DE SECȚIUNE A WITCZAK v. POLONIA (Depunerea nr. 47404/99) JUGUL (Strike out) STRASBOURG 6 mai 2003 FINAL 06/08/2003 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul Witczak v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Sir Nicolas Președintele Bratza, dna Palm Strážnická Fischbach Casadevall Maruste Garlicki, judecătorii și dl O’Boyle Grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 8 aprilie 2003, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 47404/99) împotriva Republicii Poloniei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național polonez, dl Mirosław Witczak („reclamantul”), la 11 noiembrie 1998. Reclamantul, care a fost acordat asistență juridică, a fost reprezentat de dl. R. Fijałkowski, avocat practicant în Radom. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Drzewicki, Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul a afirmat că procedurile civile în cazul său au depășit un timp rezonabil și că nu a avut un remediu eficace pentru a se plânge de lungimea excesivă a procedurii. Cererea a fost alocată celei de-a patra secțiune a Curții (art. 52 § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, camera care va lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1. Prin decizia din 23 octombrie 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit nouului capitol al patrulea compus (art. 52 § 1). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1947 și trăiește în Radom. În 1977, în timpul condamnării la închisoare, reclamantul a fost rănit într-un accident ocupațional. A depus o cerere de compensare la Curtea Regională de Varșovia împotriva Trezorului de Stat. Prin hotărârea Curții Regionale de Varșovia din 11 iunie 1980, reclamantul a primit o pensie lunară de 500 de PLN (vechi) PLN, plătită începând cu 1 februarie 1978, și o sumă forfetară de 12.000 PLN ca compensare. La 21 noiembrie 1991, reclamantul a depus o acțiune la Curtea Regională de Varșovia susținând că pensia sa este majorată. La o dată neespecificată ulterior, Curtea Regională de Varșovia și-a transferat cazul la Curtea Regională de la Lublin, având în vedere că are competența de a dispune de acest caz. Audieri în acest caz au fost desfășurate în fața Curții Regionale de Lublin la 8 Prin hotărârea din 30 decembrie 1994, Curtea Regională Lublin a hotărât în favoarea reclamantului și a ordonat ca o compensație de 107.000.000 de PLN (vechi) să fie plătită, precum și 1.629.650 PLN (vechi) să fie pensionată lunar, începând cu 1 septembrie 1995. Trezoreria de stat acuzată, reprezentată de Centrul de Detenție din Varșovia, a depus un recurs împotriva acestei hotărâri. Ca urmare, la 31 mai 1995, Curtea de Apel a anulat hotărârea în cauză și a ordonat reexaminarea cazului. 11. La 10 mai 2000, Curtea regională de Lublin a dat o hotărâre de respingere a cererii reclamantului în întregime. La 28 septembrie 2000, Curtea de Apel a pronunțat o audiere. Prin hotărârea din 11 octombrie 2000, Curtea a modificat parțial hotărârea Curții Regionale Lublin care a sporit pensia lunară a reclamantului la 280 PLN și i-a atribuit compensația de 4179 PLN. La 5 decembrie 2000, reclamantul a depus un recurs în casație la Curtea Supremă. 14. Aparent sunt în așteptare procedurile dinaintea Curții Supreme. HOTĂRÂREA 15. Curtea constată că reclamantul nu a răspuns în mod repetat la scrisorile adresate la 1 august, 18 octombrie 2002 și 6 ianuarie 2003. 16. La 6 februarie 2003 a fost trimisă reclamantului o scrisoare înregistrată care să-i reamintească că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea ar putea decide în orice etapă a procedurii să ia în considerare situația din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele cauzei indică faptul că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. 17. Având în vedere faptul că reclamantul nu a comunicat cu Curtea, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. Curtea, ținând cont de existența unor cauze împotriva Poloniei care sunt în așteptare în fața acesteia, care ridică chestiuni similare cu cele examinate în acest caz, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocoalele sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). 18. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZE să scoată cazul din listă. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 6 mai 2003 în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

CASE OF

WITCZAK v. POLAND

(Application no. 47404/99)

JUDGMENT

(Strike out)

STRASBOURG

6 May 2003

FINAL

06/08/2003

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44

§

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision

.

In the case of Witczak v. Poland,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mrs

E.

Palm

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

M.

Fischbach

,

Mr

J.

Casadevall

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

L.

Garlicki,

judges

and Mr

M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 8 April 2003,

Delivers the following judgment, which was adopted on the last

‑

mentioned date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

47404/99) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Mr Mirosław Witczak (“the applicant”), on 11 November 1998.

2.

The applicant, who had been granted legal aid, was represented by Mr

R. Fijałkowski, a lawyer practising in Radom. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr K. Drzewicki of the Ministry of Foreign Affairs.

3.

The applicant alleged that the civil proceedings in his case exceeded a reasonable time and that he did not have an effective remedy to complain about the excessive length of the proceedings.

4.

The application was allocated to the Fourth Section of the Court (Rule

52 §

1 of the Rules of Court). Within that Section, the Chamber that would consider the case (Article 27 § 1 of the Convention) was constituted as provided in Rule 26 § 1.

5.

By a decision of 23 October 2001 the Court declared the application admissible.

6.

On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was assigned to the newly composed Fourth Section (Rule 52 § 1).

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

7.

The applicant was born in 1947 and lives in Radom.

8.

In 1977 the applicant, while serving a prison sentence, was injured in an occupational accident. He lodged a compensation claim with the Warsaw Regional Court against the State Treasury. By the Warsaw Regional Court’s judgment of 11 June 1980 the applicant was awarded a monthly pension of 500 (old) PLN, payable from 1 February 1978, and a lump sum of 12,000

PLN as compensation.

9.

On 21 November 1991 the applicant lodged an action with the Warsaw Regional Court claiming that his pension be increased. On an unspecified later date the Warsaw Regional Court transferred his case to the Lublin Regional Court, considering that it had jurisdiction to entertain the case. Hearings in the case were held before the Lublin Regional Court on 8

February 1993, 5 April, 21 November and 20 December 1994.

10.

By a judgment of 30 December 1994 the Lublin Regional Court ruled in favour of the applicant and ordered that a compensation of 107,000,000 (old) PLN be paid to him, as well as 1,629,650 (old) PLN as monthly pension, from 1 September 1995. The defendant State Treasury, represented by the Warsaw Detention Centre, lodged an appeal against this judgment. As a result, on 31 May 1995 the Lublin Court of Appeal quashed the judgment under appeal and ordered the case to be reconsidered.

11.

Subsequently, a number of hearings were held before the Lublin Regional Court and expert reports as to the applicant’s health were ordered and considered by the court.

12.

On 10 May 2000 the Lublin Regional Court gave a judgment dismissing the applicant’s claim in its entirety. The applicant appealed.

13.

On 28 September 2000 the Lublin Court of Appeal held a hearing. By a judgment of 11 October 2000 the court partially altered the judgement of the Lublin Regional Court increasing the applicant’s monthly pension to 280

PLN and awarding him compensation of 4179 PLN. On 5 December 2000 the applicant lodged a cassation appeal with the Supreme Court.

14.

The proceedings before the Supreme Court are apparently pending.

THE LAW

15.

The Court notes that the applicant has repeatedly failed to respond to its letters addressed to him on 1 August, 18 October 2002 and 6 January 2003.

16.

On 6 February 2003 a further registered letter was sent to the applicant reminding him that, pursuant to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court might at any stage of the proceedings decide to strike the case out of its list of cases if the circumstances of the case indicated that the applicant did not intend to pursue his application.

17.

Having regard to the applicant’s failure to communicate with the Court, the Court concludes that the applicant does not intend to pursue his application. The Court, bearing in mind the existence of a number of cases against Poland pending before it which raise similar issues to those considered in the present case, considers that respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

18.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list.

Done in English, and notified in writing on 6 May 2003 pursuant to Rule

77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Michael

O’Boyle

Nicolas

Bratza

Registrar

President