Wiatrzyk împotriva Poloniei

CAUZA DE CAUZĂ A CAUZULUI DE WIATRZYK v. POLONIA (Documentul nr. 52074/99) HOTĂRÂREA STASBOURG 26 octombrie 2004 FINAL 26/01/2005 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Wiatrzyk v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Sir Nicolas Președintele Bratza Pellonpää dna Strážnická Pavlovschi Garlicki dna Fura-Sandström Spielmann, judecători și dl Registrul Secțiunii O’Boyle [Notă1], deliberat în privat la 5 octombrie 2004, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 52074/99) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, Stefan Wiatrzyk („reclamantul”), la 28 aprilie 1999. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dl K. Drzewicki și ulterior dna S. Jaczewska a Ministerului Afacerilor Externe.

Reclamantul a susținut că procedurile de drept al muncii în cazul său au depășit un „tempo rațional” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. Cererea a fost alocată secțiunii a patra a Curții (art. 52 §§ § ) 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, Camera care va lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1 Prin decizia din 8 iulie 2003 [Notă2], Curtea a declarat cererea admisibilă. 6. Reclamanții și Guvernul au depus fiecare observații cu privire la fondul (art. 59 § 1). La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit nouului capitol al patrulea compus (art. 52 § 1). FACTELE [Notă3] CIRCUMSTANCELE CAUZULUI 8. Reclamantul s-a născut în [Notă4] 1950 și trăiește în Mied­no, Polonia.

9. În octombrie 1991, reclamantul a fost respins din muncă. 10. La 21 octombrie 1991, el a depus la Curtea de district Częstochowa ( Sād Rejonowy ) o cerere în care a solicitat să fie reintegrat în fostul său post și a acordat compensații. 11. La 18 mai 1992, instanța a continuat procesul până la încheierea procedurii penale împotriva reclamantului, având în vedere faptul că concluziile instanțelor din această procedură ar putea afecta rezultatul litigiului privind ocuparea forței de muncă. 12. La 31 iulie 1992, instanța penală a pronunțat hotărârea. La 27 noiembrie 1992, tribunalul de a doua instanță l-a anulat și a remis cazul de reexaminare. 13. La 22 mai 1995, Curtea de District a întrerupt procedura de drept al forței de muncă, deoarece trei ani au trecut de la data șederii lor.

14. La 25 iulie 1995, aceasta a permis apelul reclamantului și a anulat această decizie. 15. La 3 noiembrie 1995, instanța penală a întrerupt procedura împotriva reclamantului, având în vedere că furtul de două cutii de lipide comise de el a fost de natură nesemnificativă. La 23 februarie 1996, tribunalul de a doua instanță a achitat reclamantul. 16. La 15 mai 1996, Curtea de District Częstochowa a dat hotărâre în ceea ce privește o parte din cererea sa, care a reînnoit reclamantul în fostul său post. La 6 august 1996, instanța de a doua instanță a respins apelul angajatorului său împotriva acestei hotărâri. 17. La 4 martie 1997, Curtea de district Częstochowa a ordonat un aviz expert în ceea ce privește calculul veniturilor pierdute ale reclamantului.

A fost depusă la 26 august 1997. În septembrie 1997, Curtea a ordonat un aviz suplimentar. 18. În audierea din 14 ianuarie 1998 a solicitat pregătirea unui alt aviz suplimentar. A fost depusă la 16 iunie 1998. 19. Curtea a avut o audiere la 5 februarie 1999. ulterior, părțile și-au schimbat observațiile cu privire la suma compensației pentru reclamant. 20. La 15 februarie 2000, instanța a avut o audiere. La 20 aprilie 2000, acesta a ordonat un aviz suplimentar de experți. 21. La 26 septembrie și 14 noiembrie 2000, Curtea a desfășurat audieri. La data anterioară, a refuzat cererea reclamantului de o hotărâre interimar. 22. La 28 decembrie 2000, Curtea a pronunțat hotărâre. I-a acordat reclamantului compensarea pentru câștigurile pierdute.

Ambele părți au apelat. 23. La 16 mai 2001, Curtea Regională Częstochowa (SÜd Okręgowy ) a desfășurat o audiere. 24. La 31 mai 2001, Curtea a respins o provocare pentru participarea la procesul judecătorului depus de avocatul reclamantului. Curtea a impus o amendă avocatului pentru că a folosit acest remediu cu o credință proastă. 25. La 13 iunie 2001, Curtea a respins ambele apeluri împotriva hotărârii Curții de District. Inculpatul a depus un recurs de casație la Curtea Supremă. 26. La 19 noiembrie 2001, Curtea Supremă a respins recursul inculpatului.

DREPTUL [Notă5] ALEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 A CONVENȚIEI 27. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempo rațional”, prevăzută la articolul § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Observațiile părților 28. Guvernul a considerat că cazul a fost complex. Ei au făcut trimitere la un aviz expert care a fost ordonat de Curtea de District și provocările reclamantului la acest aviz. 29. În ceea ce privește comportamentul reclamantului, ei au considerat că reclamantul a contribuit la întârzierea examinării cazului prin obiecțiile sale față de metoda de calcul al cuantumului compensației propusă de un expert în instanță și de inculpat.

Guvernul a declarat că reclamantul și-a schimbat cererea în octombrie 1997. Au făcut trimitere la provocarea avocatului său la participarea unui judecător la procedură dezvoltată în probă. 30. Guvernul a fost de părere că tribunalele au tratat cazul cu o diligență corectă. Ei au subliniat că Curtea Regională Częstochowa a amendat avocatul reclamantului. 31. Guvernul a susținut în cele din urmă că ceea ce era în joc pentru reclamant era doar de natură pecuniară și că el a fost reintegrat în fostul său post la prima audiere după încheierea cazului penal. 32. Reclamantul a susținut că nu a contribuit la întârziere. El a declarat că propunerile sale privind un aviz expert au avut legătură cu faptul că a fost incompletă și a conținut erori.

Reclamantul este de părere că, în contradicție cu afirmația guvernului, propunerile sale privind calculul compensației au accelerat examinarea cazului. El a remarcat că, de multe ori, inculpatul nu a respectat termenele de prezentare a anumitor documente, iar instanța nu a reacționat în mod corespunzător la acestea. Evaluarea Tribunalului 1. Perioada care trebuie luată în considerare 33. Curtea reamintește că procesul a început la 21 octombrie 1991 și s-a încheiat la 19 noiembrie 2001. Prin urmare, acestea au durat 10 ani și 29 de zile, din care o perioadă de 8 ani, 6 luni și 18 zile se încadrează în competența Curții ratione temporis , Polonia care a recunoscut dreptul de cerere individuală începând cu 1 mai 1993. 2. 34. Curtea consideră că acest caz nu a fost deosebit de complex.

Reclamantul nu a prelungit în mod indebit procedurile, deoarece propunerile sale erau destinate să asigure că avizul expertului este corect. Avocatul său a contribuit, totuși, la întârzierea prin a contesta în mod nepotrivit participarea unui judecător. 35. Curtea observă că între martie 1997 și iunie 1998 a fost elaborat un aviz de experți și două avize suplimentare. Nu au fost luate măsuri eficace de către instanță pentru accelerarea lucrărilor expertului (Guvernul susține că în aprilie 1998 instanța „a încercat să accelereze activitatea expertului”, dar nu au fost furnizate detalii privind această acțiune).

Prin urmare, instanța a rămas inactivă până în februarie 1999. 36. Curtea a subliniat că cazul în cauză se referă la un litigiu de ocupare a forței de muncă în ceea ce privește legalitatea concediului reclamantului și, prin urmare, cel puțin până la decizia finală privind reintegrarea sa în primul post, adică 6 august 1996, Curtea de district ar fi trebuit să se ocupe de acest caz cu o diligență specială (a se vedea Frydlender c. Franța) [GC], nr. 30979/96, § 45, ECHR 2000-VII. Trebuie remarcat că rezultatul principalului litigiu depinde de concluziile instanței în cadrul procedurii penale împotriva reclamantului. Acesta a durat peste 4 ani, ceea ce, având în vedere cazul Frydlender menționat mai sus și faptul că cazul penal a avut ca obiect presupusul furt de lipide, nu poate fi considerat ca respectând cerințele de diligență specială.

37. Având în vedere toate dovezile de față, Curtea concluzionează că „templa rațională” în sensul articolului 6 din Convenție a fost depășită, în consecință, o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. II. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 38. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 39. Reclamantul a solicitat o atribuire de 50.000 sau 80.000 zloti polonezi (PLN) în ceea ce privește prejudiciu material. Potrivit reclamantului, aceste sume corespund unei remunerații potențiale pe care ar fi primite dacă nu ar fi fost concediat din muncă.

El a solicitat în continuare suma de 20.000 PLN pentru prejudiciu moral pe care le-a suferit ca urmare a lungii lungimi a procedurii. 40. Guvernul a susținut că nu există nicio legătură directă între prejudiciile materiale reclamate și presupusa încălcare a Convenției. 41. În ceea ce privește prejudiciile materiale, concluzia Curții, cu privire la dovezile dinainte de aceasta, este că reclamantul nu a demonstrat că prejudiciile materiale invocate a fost de fapt cauzate de lungimea necorespunzătoare a procedurii impuzate. Prin urmare, nu există justificare pentru a-i atribui orice atribuire în temeiul acestui cap (a se vedea mutatis mutandis Kudła c. Polonia) [GC], nr. 30210/96, § 164, CEDO 2000-XI).

42. Curtea consideră, de asemenea, că reclamantul a suferit cu siguranță că nu a suferit prejudiciu material, cum ar fi suferința și frustrarea din cauza lungii lungimi a procedurii, care nu poate fi compensată suficient prin găsirea unei încălcări. Având în vedere circumstanțele cazului și efectuarea evaluării sale pe o bază echitabilă, Curtea atribuie reclamantului o sumă totală de 3000 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 43. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 5.000 PLN pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale și 500 PLN pentru costurile și cheltuielile în legătură cu procedura în fața Curții. 44. Guvernul a susținut că costurile juridice și cheltuielile solicitate de reclamant sunt parțial irelevante pentru procedurile în cauză.

Guvernul a reamintit că numai costurile suportate efectiv în pregătirea și apărarea cazului reclamantului în fața Curții, nu în fața instanțelor interne, ar putea fi luate în considerare. 45. Potrivit jurisprudenței Curții, numai în cazul costurilor și cheltuielilor, în măsura în care acestea au fost efectiv și neapărat suportate de reclamant și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Pentru a fi recuperabile, costurile și cheltuielile interne trebuie, de asemenea, să fie suportate pentru a preveni sau a obține reparații pentru încălcarea constatată. 46. Pe baza informațiilor în posesia sa, Curtea nu constată niciun indiciu că, în acest caz, orice dintre costurile interne și cheltuielile solicitate de reclamant a fost suportată de el în acest scop.

47. Curtea remarcă că reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat în cadrul procedurii de dinaintea acestuia. Curtea își atribuie propriile evaluări cu privire la materialul dinaintea acestuia 120 EUR pentru traducere și copiarea cheltuielilor pe care le-a suportat în contextul depunerii și urmărirea cererii sale. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS [Notă6] susține că a existat o încălcare a articolului 6 din convenție; deține [Notă7] (a) [Notă8] statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție [notă9] , 3000 EUR (3 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 120 EUR (o sută douăzeci de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil pe sumele de mai sus, care urmează să fie transformat în zloti polonezi la o rată aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.

Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza [Notă10] [Notă1] Numele grefierului nu trebuie să fie alăturat cu numele judecătorilor (nu este adăugat nici un tab). [Notă2] Să fie verificat. [Notă3] Țineți minte să utilizați bara Curții pentru a facilita introducerea stilurilor. [Notă4] Să verificați. [Notă5] Titlurile care urmează să fie precedate de I., II., III. (toate capacitățile); apoi A., B., C. (bold); apoi 1., 2., 3. (italic); etc. (a se vedea manualul). Subtitlurile posibile pentru presupusa încălcare a unui articol: „aplicabilitate a articolului ...” și „respectarea articolului ...”. [Notă6] Adăugați manual numere de paragraf și încheieți fiecare paragraf cu un punct și virgule și ultimul cu o oprire completă.

Styles folosite: Ju_List, Ju_List_a, Ju_List_i. Numărul de voturi trebuie indicat în scrisori. [Notă7] Referiți-vă la instrucțiuni specifice privind modul de a exprima premii just-satisfaction. [Notă8] Versiune simplă. [Notă9] Opțiunea care nu este aplicabilă pentru cazurile de comitet (amendament final în temeiul articolului 5 § 4 din Protocolul nr. 11) și în cazul în care dreptul de a solicita reexaminări înainte de Marea Camera a fost renunțat (de exemplu, cazurile de soluționare prietenoasă). [Notă10] Schimbare, dacă este necesar.

FOURTH SECTION

CASE OF WIATRZYK v. POLAND (Application no. 52074/99) JUDGMENT STRASBOURG 26 October 2004 FINAL 26/01/2005 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Wiatrzyk v. Poland, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr M. Pellonpää , Mrs V. Strážnická , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mrs E. Fura-Sandström , Mr D. Spielmann, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , [Note1] Having deliberated in private on 5 October 2004, Delivers the following judgment, which was adopted on this date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

8. The applicant was born in [Note4] 1950 and lives in Miedźno, Poland.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

27. The applicant complained that the length of the proceedings was incompatible with the “reasonable time” requirement, provided in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” A. The Parties’ submissions

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

38. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

[Note6] 1. Holds that there has been a violation of Article 6 of the Convention; 2. Holds [Note7] (a) [Note8] that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article 44 § 2 of the Convention [Note9] , EUR 3,000 (three thousand euros) in respect of non-pecuniary damage and EUR 120 (one hundred and twenty euros) in respect of costs and expenses, plus any tax that may be chargeable on the above amounts, to be converted into Polish zlotys at a rate applicable at the date of the settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 3. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 26 October 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Registrar President [Note10] [Note1] The Registrar’s name is not to be lined up with the judges’ names (no tab to be added). [Note2] To be checked. [Note3] Remember to use the Court Toolbar to make inserting of styles easy. [Note4] To be checked. [Note5] Titles to be preceded by I., II., III. (all caps); then A., B., C. (bold); then 1., 2., 3. (italics); etc. (see manual). Possible sub-titles for the alleged violation of an article: “applicability of Article …” and “compliance with Article …”. [Note6] Add paragraph numbers manually and end each paragraph with a semi-colon and the last one with a full stop.

Styles used: Ju_List, Ju_List_a, Ju_List_i. The number of votes is to be indicated in letters. [Note7] Refer to specific instructions on how to express just-satisfaction awards. [Note8] Simple version. [Note9] Option not applicable for Panel cases (judgment final by virtue of Article 5 § 4 of Protocol No. 11) and where right to request rehearing before the Grand Chamber has been waived (e.g. friendly-settlement cases). [Note10] Change if necessary.