WOJDALSKA and WOJDALSKI v. POLAND

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 34824/02 de către Małgorzata WOJDALSKA și Adam WOJDALSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 6 mai 2003 în calitate de Cameră compusă de Sir Nicolas Bratza Președinte Pellonpäää dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle Având în vedere cererea de mai sus introdusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 12 septembrie 2002, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dna Małgorzata Wojdalska și fiul său, dl Adam Wojdalski, sunt resortisanți polonezi care trăiesc în Čód Prin hotărârea din 2 august 1989, Curtea de District a condamnat reclamanții de manipulare a mărfurilor furate și a condamnat primul reclamant la doi ani de închisoare și al doilea la doi ani și nouă luni de închisoare. Curtea a rămas executarea sentinței în ceea ce privește primul reclamant. Unele elemente de probă împotriva reclamanților, în principal bijuteriile, care au fost găsite în apartamentul reclamanților, au fost asigurate de poliție și depuse la instanță. Prin hotărârea din 9 noiembrie 1989, Curtea Regională a modificat hotărârea atacată și a modificat calificarea juridică a infracțiunii. Prin urmare, anumite bijuterii au rămas depozitate la instanță și au fost returnate cererilor. La 8 decembrie 1989, reclamanții au depus o acțiune civilă la Curtea Regională împotriva Biroului de Poliție Regională, susținând că anumite obiecte le sunt returnate. Ele au solicitat, de asemenea, compensații. Reclamanții au depus ulterior mai multe plângeri la Curtea Regională pentru lipsa de progrese în cadrul procedurii. La 25 mai 2001, Curtea Regională a respins cererea reclamanților. Reclamanții au apelat. Prin hotărârea din 18 ianuarie 2002, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea contestată. Prin decizia din 23 aprilie 2002, Curtea de Apel și-a respins cererea. Prin decizia din 4 iunie 2002, Curtea regională a respins recursul reclamantului ca fiind neîn conformitate cu dispozițiile procedurale aplicabile ale legislației poloneze. COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura civilă a depășit un timp rezonabil. De asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție se plânge în legătură cu rezultatul procedurii civile împotriva Oficiului de Poliție Regională. HOTĂRÂREA 1. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 că procedura civilă a depășit un timp rezonabil. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 2. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii civile împotriva Biroului Regional de Poliție. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 19 din Convenție, datoria sa este de a asigura respectarea angajamentelor întreprinse de părțile contractante în Convenție. În special, nu este funcția sa de a face față erorilor de fapt sau de lege presupuse comise de o instanță națională, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea au încălcat drepturile și libertățile protejate de convenție. În plus, în timp ce art. 6 din Convenție garantează dreptul la o audiere echitabilă, aceasta nu stabilește nici o norme privind admisibilitatea probelor sau modul în care ar trebui evaluată, care sunt, prin urmare, în principal aspecte de reglementare prin legislația națională și instanțele naționale (a se vedea Garcia Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999-I). Curtea nu constată niciun element, ceea ce ar indica că instanțele naționale au depășit discreția lor adecvată în ceea ce privește evaluarea probelor în fața lor, sau că procedura a fost altfel nejustificată. În consecință, această parte a cererii este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamanților privind durata procedurii civile; restul cererii este inadmisibil. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas BRATZA

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 34824/02

by Małgorzata WOJDALSKA and Adam WOJDALSKI

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6 May 2003 as a Chamber composed of

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mr

M.

Pellonpää

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

and

Mr

M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application introduced with the European Court of Human Rights on 12 September 2002,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Ms Małgorzata Wojdalska and her son Mr Adam Wojdalski, are Polish nationals living in Łódź.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

By a judgment of 2 August of 1989 the Łódź District Court convicted the applicants of handling stolen goods and sentenced the first applicant to two years imprisonment and the second applicant to two years and nine month imprisonment. The court stayed the execution of the sentence in respect of the first applicant. Some pieces of evidence against the applicants, mainly jewellery, which had been found in the applicants’ apartment, was secured by the police and deposited with the court.

The applicants appealed against this judgment.

By a judgment of 9 November 1989 the Łódź Regional Court amended the contested judgment and changed the legal qualification of the offence. As a result, certain jewellery remained deposited with the court and some other pieces were returned to the applicants.

On 8 December 1989 the applicants lodged a civil action with the Łódź Regional Court against the Łódź Regional Police Office, claiming that certain objects be returned to them. They also claimed compensation.

The applicants subsequently lodged several complaints with the Łodź Regional Court about the lack of progress in the proceedings.

On 25 May 2001 the Łódź Regional Court dismissed the applicants’ claim. The applicants appealed.

By a judgment of 18 January 2002 the Łodź Court of Appeal dismissed their appeal and upheld the contested judgment.

On an unspecified later date the applicants requested the court to grant them an exemption from the court fees in the cassation proceedings. By a decision of 23 April 2002 the Łódź Court of Appeal dismissed their request.

By a decision of 4 June 2002 the Łódź Regional Court rejected the applicants’ cassation appeal as not complying with the applicable procedural provisions of Polish law.

COMPLAINT

The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the civil proceedings have exceeded a reasonable time.

They also complain under Article 6 § 1 of the Convention about the outcome of the civil proceedings against the Łódź Regional Police Office.

THE LAW

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule

54

§

3

(b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

The Court recalls that according to Article 19 of the Convention, its duty is to ensure the observance of the engagements undertaken by the Contracting Parties in the Convention. In particular, it is not its function to deal with errors of fact or law allegedly committed by a national court unless and in so far as they may have infringed rights and freedoms protected by the Convention. Moreover, while Article 6 of the Convention guarantees the right to a fair hearing, it does not lay down any rules on the admissibility of evidence or the way it should be assessed, which are therefore primarily matters for regulation by national law and the national courts (see Garcia Ruiz v. Spain [GC], no. 30544/96, § 28, ECHR 1999-I).

The Court finds no elements, which would indicate that the national courts went beyond their proper discretion as to the assessment of the evidence before them, or that the proceedings were otherwise unfair.

It follows that this part of the application is therefore manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicants’ complaints concerning the length of the civil proceedings;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Michael

O’Boyle

Nicolas

BRATZA

Registrar

President