KOLODZIEJEK v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KOLODZIEJEK v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 3684/08 de Justyna KOÄODZIEJEK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 1 septembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 14 ianuarie 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Dna Justyna Kołodziejek este o națională poloneză care s-a născut în 1979 și locuiește în Grodzisk Mazowiecki. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl T. Turek, un avocat care practică în Warszawa. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura principală La 6 mai 2002, reclamantul a depus la Curtea de district Warszawa (Sād Rejonowy) o cerere de reintegrare. La 17 martie 2003 și 15 ianuarie 2004, instanța a desfășurat audieri. La 15 ianuarie 2004, instanța a continuat procesul și a constatat că procedura penală împotriva reclamantului era în așteptare și rezultatul acestora era relevant pentru procedurile în cauză. La 2 februarie 2004, Tribunalul de District și-a anulat decizia din 15 ianuarie 2004. La 13 august 2004, instanța a continuat din nou procesul. La 31 august 2004, reclamantul a recursat. La 15 noiembrie 2004, Curtea Regională Warszawa (Sād Okręgowy) a respins recursul reclamantului din 31 august 2004, pe baza faptului că judecătorul președinte nu a semnat decizia din 13 august 2004. Prin urmare, această decizie nu a fost în mod corespunzător pronunțată și apelul reclamantului împotriva unei decizii inexistente a trebuit respins. Între 20 iunie 2006 și 7 august 2007, Curtea a pronunțat șapte audieri. La 21 august 2007, Curtea de district Warszawa a pronunțat hotărârea. Reclamantul a interzis. La 26 martie 2008, Curtea Regională Warszawa a susținut hotărârea de primă instanță. La 4 iulie 2008, reclamantul a depus un recurs de casă. Cazul este în așteptare în fața Curții Supreme (Sād Najwyższy Clădirea reclamantului în temeiul legii 2004 La 7 mai 2007, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Warszawa în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea din 2004”). Reclamantul a solicitat o hotărâre care declară că durata procedurii în cazul ei a fost excesivă și o atribuire a unei satisfacții juste în valoare de 8.000 de zloți polonezi (PLN) (aprox. 2.000 de euro (EUR)). La 5 iulie 2007, Curtea Regională Warszawa a dat o hotărâre și a confirmat faptul că procedurile au fost lungi. Cu toate acestea, instanța nu a acordat o justă satisfacție reclamantului, susținând că ea nu a demonstrat că durata procedurii i-a provocat orice dificultăți. La 6 august 2007, Curtea Regională Warszawa a respins apelul interlocutor al reclamantului ca fiind inadmisibil în drept. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. HOTĂRÂREA La 17 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Tomasz Turek, reprezentantul dnei Justyna Kołodziek, menționează că Guvernul Poloniei sunt dispus să plătească reclamantului suma PLN 8 000 (opt mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să fie așteptate în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Ea declară că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 15 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului Polonez, declar că guvernul Polonez propune să plătească 8 000 PLN (opt mii de zloți polonezi) dnei Justyna Kołodziejek, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului