Kolodziejek împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 3684/08 de Justyna KOÄODZIEJEK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 1 septembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 14 ianuarie 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Dna Justyna Kołodziejek este o națională poloneză care s-a născut în 1979 și locuiește în Grodzisk Mazowiecki. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl T. Turek, un avocat care practică în Warszawa.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura principală La 6 mai 2002, reclamantul a depus la Curtea de district Warszawa (Sād Rejonowy) o cerere de reintegrare. La 17 martie 2003 și 15 ianuarie 2004, instanța a desfășurat audieri. La 15 ianuarie 2004, instanța a continuat procesul și a constatat că procedura penală împotriva reclamantului era în așteptare și rezultatul acestora era relevant pentru procedurile în cauză. La 2 februarie 2004, Tribunalul de District și-a anulat decizia din 15 ianuarie 2004. La 13 august 2004, instanța a continuat din nou procesul.

La 31 august 2004, reclamantul a recursat. La 15 noiembrie 2004, Curtea Regională Warszawa (Sād Okręgowy) a respins recursul reclamantului din 31 august 2004, pe baza faptului că judecătorul președinte nu a semnat decizia din 13 august 2004. Prin urmare, această decizie nu a fost în mod corespunzător pronunțată și apelul reclamantului împotriva unei decizii inexistente a trebuit respins. Între 20 iunie 2006 și 7 august 2007, Curtea a pronunțat șapte audieri. La 21 august 2007, Curtea de district Warszawa a pronunțat hotărârea. Reclamantul a interzis. La 26 martie 2008, Curtea Regională Warszawa a susținut hotărârea de primă instanță. La 4 iulie 2008, reclamantul a depus un recurs de casă.

Cazul este în așteptare în fața Curții Supreme (Sād Najwyższy Clădirea reclamantului în temeiul legii 2004 La 7 mai 2007, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Warszawa în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea din 2004”). Reclamantul a solicitat o hotărâre care declară că durata procedurii în cazul ei a fost excesivă și o atribuire a unei satisfacții juste în valoare de 8.000 de zloți polonezi (PLN) (aprox. 2.000 de euro (EUR)). La 5 iulie 2007, Curtea Regională Warszawa a dat o hotărâre și a confirmat faptul că procedurile au fost lungi.

Cu toate acestea, instanța nu a acordat o justă satisfacție reclamantului, susținând că ea nu a demonstrat că durata procedurii i-a provocat orice dificultăți. La 6 august 2007, Curtea Regională Warszawa a respins apelul interlocutor al reclamantului ca fiind inadmisibil în drept. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii.

HOTĂRÂREA La 17 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Tomasz Turek, reprezentantul dnei Justyna Kołodziek, menționează că Guvernul Poloniei sunt dispus să plătească reclamantului suma PLN 8 000 (opt mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să fie așteptate în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Ea declară că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 15 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului Polonez, declar că guvernul Polonez propune să plătească 8 000 PLN (opt mii de zloți polonezi) dnei Justyna Kołodziejek, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 3684/08 by Justyna KOŁODZIEJEK against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 1 September 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 14 January 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Justyna Kołodziejek, is a Polish national who was born in 1979 and lives in Grodzisk Mazowiecki. She was represented before the Court by Mr T. Turek, a lawyer practising in Warszawa.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Main proceedings On 6 May 2002 the applicant lodged with the Warszawa District Court (Sąd Rejonowy) a claim for reinstatement. On 17 March 2003 and 15 January 2004 the court held hearings. On 15 January 2004 the court stayed the proceedings, finding that the criminal proceedings against the applicant were pending and their result was relevant for the proceedings in question. The applicant appealed. On 2 February 2004 the District Court reversed its decision of 15 January 2004. On 13 August 2004 the court again stayed the proceedings.

On 31 August 2004 the applicant appealed. On 15 November 2004 the Warszawa Regional Court ( Sąd Okręgowy) rejected the applicant’s appeal of 31 August 2004 on the basis that the presiding judge had not signed the decision of 13 August 2004. Accordingly, this decision had not been duly delivered and the applicant’s appeal against a non-existent decision had to be rejected. Between 20 June 2006 and 7 August 2007 the court held seven hearings. On 21 August 2007 the Warszawa District Court gave judgment. The applicant appealed. On 26 March 2008 the Warszawa Regional Court upheld the first ‑ instance judgment. On 4 July 2008 the applicant lodged a cassation appeal.

The case is pending before the Supreme Court ( Sąd Najwyższy ). 2. The applicant’s complaint under the 2004 Act On 7 May 2007 the applicant lodged a complaint with the Warszawa Regional Court under section 5 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki) (“the 2004 Act”). The applicant sought a ruling declaring that the length of the proceedings in her case had been excessive and an award of just satisfaction in the amount of 8,000 Polish zlotys (PLN) (approx. 2,000 euros (EUR)). On 5 July 2007 the Warszawa Regional Court gave a decision and confirmed that the proceedings had been lengthy.

However, the court did not grant any just satisfaction to the applicant. It held that she failed to prove that the length of the proceedings had caused her any distress. On 6 August 2007 the Warszawa Regional Court rejected the applicant’s interlocutory appeal as inadmissible in law. B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings.

THE LAW On 17 April 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Tomasz Turek, Ms Justyna Kołodziejek’s representative, note that the Government of Poland are prepared to pay the applicant the sum of PLN 8,000 (eight thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Having consulted my client, I would inform you that she accepts the proposal and waives any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. She declares that this constitutes a final resolution of the case.” On 15 June 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Polish Government, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 8,000 (eight thousand Polish zlotys) to Ms Justyna Kołodziejek with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President