Kornacki împotriva Poloniei

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 2967/05 de Zdzisław KORNACKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 27 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 31 decembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Zdzisław Kornacki, este un național polonez care s-a născut în 1945 și trăiește în Radzymin.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołęsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 iulie 1990, reclamantul a depus o cerere de achiziționare a unei moșteniri. La 23 octombrie 1998, reclamantul a solicitat președintelui Curții de district Wolomin să accelereze procedura. El s-a bazat pe scrisorile sale anterioare din 24 mai 1996 și din 6 februarie 1996, în care s-a plângut deja de inactivitatea instanței. Din documentele suplimentare se dezvăluie că președintele Curții de District nu a răspuns la cererile reclamantului. La 19 februarie 1999, Curtea de District Wołomin a dat o decizie, care a fost contestată de reclamant și de una dintre părțile la procedură.

La 28 februarie 2000, Curtea Regională de Varșovia a modificat parțial decizia de primă instanță. Trei părți la procedură au depus un recurs de casă. La 13 noiembrie 2002, Curtea Supremă a trimis cazul. Acțiunea este în așteptare în fața Curții Regionale. La 18 februarie 2005, reclamantul a depus la Curtea Supremă o plângere cu privire la o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și a solicitat compensații. El s-a bazat pe art. 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile cu privire la o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”).

El s-a plâns că în cadrul procedurii în fața Curții de District din cele 60 de audieri enumerate 30 au fost suspendate și că cazul său a fost în așteptare timp de 2 ani și 4 luni înaintea Curții Supreme. La 2 martie 2005, Curtea Regională de Varșovia a întrebat reclamantul dacă dorește să se plângă de lungimea excesivă a procedurii în fața Curții Regionale sau de District care se referă la faptul că diferite instanțe sunt competente pentru a prezenta plângeri de lungime referitoare la diferite etape ale procedurii. De asemenea, Curtea a permis reclamantului un termen de 3 zile pentru răspunsul său, declarând că, în cazul în care nu reușește, plângerea sa nu va fi examinată decât în ceea ce privește lungimea excesivă în fața Curții regionale.

Această scrisoare a fost transmisă reclamantului la 7 martie 2005. În aceeași zi, reclamantul a răspuns că plângerea sa se referă la lungimea excesivă a procedurii în ansamblul jurisprudenței care au examinat cazul său și a solicitat recunoașterea lungimei excesive în fața Curții de District, a Curții Regionale și a Curții Supreme. Curtea Supremă a anulat ulterior plângerea de lungime a reclamantului și a trimis Curtea Regională să examineze lungimea în fața Curții de District și a Curții de Apel pentru a examina lungimea în fața Curții Regionale. Curtea Supremă a examinat lungimea procedurii în fața Curții de Apel. Se pare că Curtea Supremă s-a bazat pe art. 4 din Legea de 2004 care prevede că plângerea ar trebui examinată de către instanță imediat deasupra instanței care desfășoară procedurile impugnate.

La 12 aprilie 2005, Curtea Supremă a respins plângerea de lungă durată din motive procedurale, deoarece nu a fost depusă de un avocat, ceea ce constituie o cerință pentru tratarea acestor plângeri de către Curtea Supremă. La 20 mai 2005, Curtea de Apel din Varșovia a respins plângerea de lungă durată, susținând că procedura a durat foarte mult timp. Cu toate acestea, acest lucru nu a constituit o „lungare excesiv” definită în legea din 2004. Curtea de Apel a constatat că procedura a fost tratată în mod corespunzător și că întârzierile au fost atribuite părților la procedură mai degrabă decât instanței.

Reclamantul a informat Registrul că, în măsura în care procedurile au fost desfășurate de Curtea de District, Curtea Regională nu a avut în vedere plângerea sa de lungă durată.Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare sunt exprimate în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 6144/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii.

La 26 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că guvernul Poloniei propun să plătească 25 000 PLN (20 de mii zloți polonezi) dlui Zdzisław Kornacki, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 27 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 25 000 PLN (20 de mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 2967/05 by Zdzisław KORNACKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27 March 2008 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 31 December 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Zdzisław Kornacki, is a Polish national who was born in 1945 and lives in Radzymin.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Proceedings for the acquisition of inheritance On 6 July 1990 the applicant lodged a motion for acquisition of an inheritance. On 23 October 1998 the applicant requested the President of the Wołomin District Court to accelerate the proceedings. He relied on his earlier letters of 24 May 1996 and of 6 February 1996, in which he had already complained of the court’s inactivity. From further documents it emerges that the President of the District Court did not reply to the applicant’s requests.

On 19 February 1999 the Wołomin District Court gave a decision, which was challenged by the applicant and by one of the parties to the proceedings. On 28 February 2000 the Warsaw Regional Court partly amended the first-instance decision. Three parties to the proceedings lodged a cassation appeal. On 13 November 2002 the Supreme Court remitted the case. The proceedings are pending before the Regional Court. 2. The applicant’s complaint about the length of proceedings On 18 February 2005 the applicant filed with the Supreme Court a complaint about a breach of the right to a trial within a reasonable time and asked for compensation. He relied on section 5 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) (“the 2004 Act”).

He complained that in the proceedings before the District Court of the 60 hearings listed 30 had been adjourned and that his case had been pending for 2 years and 4 months before the Supreme Court. On 2 March 2005 the Warsaw Regional Court asked the applicant whether he wished to complain about the excessive length of the proceedings before the Regional or District Court referring to the fact that different courts were competent to entertain his length complaints relating to different stages of the proceedings. The Court also allowed the applicant a 3-day time-limit for his reply, ordering that should he fail to do so, his complaint would be examined only in so far as it concerned the excessive length before the Regional Court.

This letter was served on the applicant on 7 March 2005. On the same day the applicant replied that his complaint concerned the excessive length of the proceedings as a whole before all the courts which had examined his case and asked that the excessive length before the District Court, the Regional Court and the Supreme Court be acknowledged. Subsequently, on an unspecified date, the Supreme Court severed the applicant’s length complaint and referred it to the Regional Court to examine the length before the District Court and to the Court of Appeal to examine the length before the Regional Court. The Supreme Court was to examine the length of the proceedings before the Court of Appeal. It appears that the Supreme Court relied on section 4 of the 2004 Act which provides that the complaint should be examined by the court immediately above the court conducting the impugned proceedings.

On 12 April 2005 the Supreme Court rejected the length complaint on procedural grounds as it had not been lodged by a lawyer, which is a requirement for such complaints being dealt with by the Supreme Court. On 20 May 2005 the Warsaw Court of Appeal dismissed the length complaint, holding that the proceedings had indeed lasted a very long time. This, however, had not amounted to an “excessive length” as defined by the 2004 Act. The Court of Appeal found that the proceedings had been handled properly and the delays had been attributable to the parties to the proceedings rather than to the court. The applicant informed the Registry that, in so far as the proceedings had been conducted by the District Court, the Regional Court had not entertained his length complaint.

B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII and the judgment in the case of Krasuski v. Poland , no. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings. THE LAW On 26 February 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 25,000 (twenty five thousand Polish zlotys) to Mr Zdzisław Kornacki with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 27 February 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 25,000 (twenty five thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President