CtEDO 10.06.2008 Auto

PAWLOWSKA v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
10.06.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PAWLOWSKA v. POLAND (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 37991/04 de Lidia PAWÄOWSKA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care așezează la 10 iunie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, Päivi Hirvelä, judecător substitut și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 21 septembrie 2004, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și meritele cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Lidia Pawłowska, este un național polonez născut în 1946 și trăiește în Kołobrzeg. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 decembrie 1993 au fost inițiate proceduri de moștenire în fața Curții de District Tuchola ( Sād Rejonowy ). Reclamantul a fost unul dintre moștenitori. La 20 iunie 1994, una dintre părțile la procedură a prezentat o cerere de dezqualificare a judecătorului, care a fost susținută de alte părți și de solicitant. În timpul procedurii, mai multe părți au depus declarații cu privire la suspiciunile că înregistrările procedurii au fost falsificate. La 4 iulie 2000, Curtea de District Tuchola a acordat proprietatea unei părți. La 16 august 2000, reclamantul a făcut apel împotriva deciziei. Apelurile au fost, de asemenea, depuse de alte trei părți. La 13 martie 2003, Curtea Regională Bydgoszcz (Såd Okręgowy) ) a respins recursul reclamantului. La 15 septembrie 2003, reclamantul și alte trei părți au depus un recurs de cassare. La 23 octombrie 2003, Curtea Regională Bydgoszcz a respins recursul de cassare deoarece reclamantul nu a reușit să declare motivele de recurs. La 6 noiembrie 2003, reclamantul a apelat împotriva deciziei. La 28 ianuarie 2004, Curtea Supremă (Sād Najwyższy ) a respins recursul. Reclamarea pentru daune în temeiul Legii din 2004 La 4 mai 2005, reclamantul și reprezentantul ei (în calitate de parte a procedurii de moștenire) au depus o cerere pentru daune. Reclamantul a solicitat o hotărâre declarând că, din cauza lungii excesive a procedurii în fața Curții de District și Regională, ea a suferit prejudiciu material și moral în suma de 5.000 Zlotys polonez (PLN) (aprox. 1.200 EUR). La 9 februarie 2006, Curtea de District Bydgoszcz a respins cererea reclamantului. Se bazează pe art. 16 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil ( Ustawa o skardze naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sÜdowym bes nieuzasadnionej zwłoki ) ( „2004 Actul”), care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004, a citit coroborat cu art. 417 din Codul Civil. Curtea a declarat că reclamantul nu a demonstrat orice prejudiciu material și moral rezultate din lungimea excesivă a procedurii. Curtea a menționat, de asemenea, faptul că presupusa lungime excesivă a procedurii, ridicată de către reclamant, a avut loc înainte de Legea 2004 a intrat în vigoare. În consecință, art. 16 din Legea 2004 nu este aplicabil. La 14 septembrie 2006, Curtea Regională Bydgoszcz a susținut hotărârea Curții de District. Nu era disponibil un recurs de casă. Legea și practicile interne relevante Legea și practica interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt precizate în hotărârea Curții în cazul Krasuski Polonia , nr. 6144/00 , §§§ 46, CEDO 2005 COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii a fost excesivă. Ea a plâns în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procesul ei a fost nedrept în sensul că instanța nu a luat în considerare toate elementele de probă relevante. În cele din urmă, ea s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că înregistrările procedurii au fost în contradicție cu declarațiile martorilor. La 9 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că guvernul Poloniei propun să plătească 12.000 PLN (o mie de zloți polonezi) doamnei Lidia Pawłowska, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 15 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 12.000 PLN (o mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă