MACZENSKA v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MACZENSKA v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTĂ DECIZIE DECIZIE Nr. 39815/08, de către Władysława MCZEשSKA, împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 1 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 4 august 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Władysława Māczeńska, este o națională poloneză care s-a născut în 1924 și locuiește în Mielec. A fost reprezentată în fața Curții de către dl E. Widerski, ginerul ei. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura de divizare a proprietăților La 30 decembrie 1996, reclamantul a depus o cerere de divizare a proprietăților la Curtea de district Kraków (Sād Rejonowy La 11 iunie 1997, instanța a refuzat acordarea ajutorului judiciar reclamant care susține că cazul nu a fost complicat. Prima audiere a avut loc la 9 iunie 1998. Reclamantul, în mai multe ocazii, s-a plâns greșit că durata procedurii în fața Curții de District din Cracovia a fost excesivă. În special, la 28 septembrie 1998, a depus o plângere la președintele Curții de District ( Prezes Sādu Rejonowego ). La 2 noiembrie 1998, ea s-a plâns la președintele Curții Regionale ( Prezez Sādu Wojewódzkiego ). La 11 februarie 2000, ea solicită Curtea de District Kraków să procedeze rapid cu cererea. La 22 noiembrie 2000, Curtea de District Kraków a dat o decizie preliminară ( postanowie wstępne ), prin care a divizat, provizorial, proprietatea și a ordonat ca anumite lucrări să fie efectuate. La 22 noiembrie 2000, acuzatul a depus un recurs împotriva deciziei preliminare. În aprilie 2001, Curtea Regională Kraków ( Sād Okręgowy ) a respins recursul. La o dată neespecificată, inculpatul a depus un recurs de casă împotriva acestei decizii. La 10 mai 2001, Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a respins recursul. La 26 iunie 2003, Curtea de District Kraków a rămas la acțiune. La un recurs de către reclamant, Curtea Regională Kraków a anulat hotărârea la 5 noiembrie 2003. Procedura este încă în așteptare în fața instanței de primă instanță. Procedura în temeiul legii din 2004 La 12 octombrie 2004, reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki La 13 decembrie 2004, Curtea Regională Cracovia și-a respins plângerea. Curtea a analizat cursul procedurii și a concluzionat că durata procedurii în fața Curții de District Cracovia nu a fost excesivă. La 22 martie 2007, Curtea Regională Cracovia a respins plângerea ulterioră a reclamantului în temeiul legii 2004. Cu toate acestea, Curtea a constatat că, în perioada relevantă între 13 decembrie 2004 și 22 martie 2007, nu a existat nici o inactivitate sau întârziere nejustificată din partea Curții de districte Cracovia. În plus, Curtea a remarcat că întârzierile rezultă în special din necesitatea de a obține numeroase rapoarte de experți. La 17 iunie 2008, Curtea Regională Cracovia a respins plângerea ulterioară a reclamantului în temeiul legii 2004. Curtea a examinat reclamația reclamantului numai în ceea ce privește perioada între 22 martie 2007 și 17 iunie 2008 și a concluzionat că nu a existat nici o inactivitate sau întârziere nejustificată din partea instanței interne. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii civile. HOTĂRÂREA La 8 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Jakub Wołāsiewicz, Agent al Guvernului Polonez, declară că Guvernul Polonez oferă să plătească 10 000 PLN (o mii de zloți polonezi) dnei Władysława Māczeńska, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 9 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Edward δwidserski, dna Władysława Māczeńska, constată că Guvernul Poloniei sunt pregătite să plătească reclamantului suma de 10 000 PLN (o mie de zloti polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea reclamantului, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Ea declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului