Lukasik-Kowalska împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 41298/07 de către Ewa ČUKASIK-KOWALSKA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 1 decembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 24 martie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 18 august 2008 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Ewa Čukasik-Kowalska, este un național polonez care s-a născut în 1945 și trăiește în Cracovia.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Jakub Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este co proprietarul unei case în Cracovia. În 2000 a instituit patru seturi de proceduri administrative cu privire la acest bun imobiliar. (i) Primul set de proceduri administrative La 4 octombrie 2000, Inspectorul de Construcții Regionale Małopolski ( Wojewódzki Inspektor Nadzoru Budowlanego ) a refuzat să ordone demolarea unei extindere ilegală a casei închiriate. La 26 octombrie 2000, reclamantul a depus Curtea Supremă de Administrație – Centrul Regional din Cracovia un recurs interlocutiv împotriva acestei decizii.

Între 26 octombrie 2000 și mai 2004, apelul interlocutor al reclamantului a constituit un incomod. La 14 mai 2004, Curtea administrativă regională din Cracovia (care a devenit competentă să se ocupe de cazul reclamantului) a suspendat o audiere până la 10 noiembrie 2004, deoarece una dintre părți nu a fost convocată în mod corespunzător. La 10 noiembrie 2004, Curtea administrativă regională din Cracovia a respins recursul interlocutor al reclamantului. (ii) Al doilea set de proceduri administrative La 9 octombrie 2000, Inspectorul de Construcții Regionale Małopolski a hotărât cu privire la demolarea acoperișului deasupra intrării la domiciliu. La 26 octombrie 2000, reclamantul a depus la Curtea Supremă Administrativă – Centrul Regional din Cracovia un recurs interlocutor împotriva acestei decizii.

Între 26 octombrie 2000 și mai 2004, apelul interlocutor al reclamantului a constituit un apel dormant. La 14 mai 2004, Curtea Administrativă Regională de Cracovia a suspendat o audiere până la 10 noiembrie 2004, deoarece una dintre părți nu a fost convocată în mod corespunzător. La 10 noiembrie 2004, Curtea Administrativă Regională de Cracovia a respins recursul interlocutor al reclamantului. (iii) Al treilea set de proceduri administrative La 5 octombrie 2000, Inspectorul de Construcții Regionale Małopolski a ordonat reclamantului să prezinte un aviz de experți cu privire la condiția tehnică a casei de închiriere. La 26 octombrie 2000, reclamantul a depus la Curtea Supremă Administrativă – Centrul Regional din Cracovia un recurs interlocutor împotriva acestei decizii.

Între 26 octombrie 2000 și mai 2004, recursul interlocutor al reclamantului a fost intarziat. La 14 mai 2004, Curtea Administrativă Regională de Cracovia a suspendat o audiere până la 10 noiembrie 2004, deoarece una dintre părți nu a fost convocată în mod corespunzător. La 10 noiembrie 2004, Curtea Administrativă Regională de Cracovia a respins recursul interlocutor al reclamantului. (iv) Al patrulea set de proceduri administrative La 9 octombrie 2000, Inspectorul de Construcții Regionale Małopolski a ordonat reclamantului și al celuilalt coproprieten să prezinte procesul-verbal detaliat al inspecției unei instalații de gaze în casa de închiriere. La 26 octombrie 2000, reclamantul a depus la Curtea Supremă Administrativă – Centrul Regional din Cracovia un recurs interlocutiv împotriva acestei decizii.

Între 26 octombrie 2000 și mai 2004, recursul interlocutor al reclamantului a fost intarziat. La 14 mai 2004, Curtea administrativă regională Cracovia a suspendat o audiere până la 10 noiembrie 2004, deoarece una dintre părți nu a fost convocată în mod corespunzător. La 10 noiembrie 2004, Curtea administrativă regională Cracovia a respins apelul interlocutor al reclamantului. (v) Procedințe privind reclamațiile reclamantului cu privire la lungimea excesivă a procedurii.

La 16 octombrie 2004, reclamantul a depus, în legătură cu fiecare set de proceduri, patru plângeri separate în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind reclamațiile privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ). 13 ianuarie 2005 Curtea Administrativă Supremă, care a emis patru hotărâri separate, a confirmat că toate procedurile în cauză au fost într-adevăr lungi și a acordat reclamantului în ceea ce privește fiecare set de procedură PLN 500 prin satisfacție echitabilă. Curtea a afirmat, printre altele, că perioadele de inactivitate între octombrie 2000 și mai 2004 au confirmat doar faptul că instanța inferioară a contribuit la lungimea excesivă a procedurii.

COMPLAINTă Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 18 august 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprime, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea lungii necorespunzătoare a procedurii administrative în care a fost implicat reclamantul. (...) În aceste circumstanțe și având în vedere faptele particulare ale cazului, Guvernul declară că oferă reclamantului să plătească suma de 10.000 PLN [1] Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus este acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Într-o scrisoare din 18 septembrie 2009, reclamantul a solicitat Curtea să respingă inițiativa guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

„pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil și despre lipsa unui remediu eficace capabil de a oferi remediere pentru încălcarea acestui drept (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000-IX; și Charzyński v. Polonia (dec.) nr. 15212/03, HR 2005- ...).

Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului [1] Aprox. 2300 EUR

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 41298/07 by Ewa ŁUKASIK-KOWALSKA against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 1 December 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar Having regard to the above application lodged on 24 March 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 18 August 2008 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Ewa Łukasik-Kowalska, is a Polish national who was born in 1945 and lives in Kraków.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Jakub Wołąsiewicz of Ministry of Foreign Affairs. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant is co-owner of a tenement house in Kraków. In 2000 she instituted four sets of administrative proceedings concerning this real property. (i) First set of administrative proceedings On 4 October 2000 the Małopolski Regional Construction Inspector ( Wojewódzki Inspektor Nadzoru Budowlanego ) refused to order the demolition of an unlawful extension of the tenement house. On 26 October 2000 the applicant lodged with the Supreme Administrative Court – Regional Centre in Kraków an interlocutory appeal against this decision.

Between 26 October 2000 and May 2004 the applicant’s interlocutory appeal lay dormant. On 14 May 2004 the Kraków Regional Administrative Court (which meanwhile became competent do deal with the applicant’s case) adjourned a hearing until 10 November 2004 as one of the parties had not been properly summoned. On 10 November 2004 the Kraków Regional Administrative Court dismissed the applicant’s interlocutory appeal. (ii) Second set of administrative proceedings On 9 October 2000 the Małopolski Regional Construction Inspector decided on the demolition of the roofing above the entrance to the tenement house. On 26 October 2000 the applicant lodged with the Supreme Administrative Court – Regional Centre in Kraków an interlocutory appeal against this decision.

Between 26 October 2000 and May 2004 the applicant’s interlocutory appeal lay dormant. On 14 May 2004 the Kraków Regional Administrative Court adjourned a hearing until 10 November 2004 as one of the parties had not been properly summoned. On 10 November 2004 the Kraków Regional Administrative Court dismissed the applicant’s interlocutory appeal. (iii) Third set of administrative proceedings On 5 October 2000 the Małopolski Regional Construction Inspector ordered the applicant to submit an expert opinion on the technical condition of the tenement house. On 26 October 2000 the applicant lodged with the Supreme Administrative Court – Regional Centre in Kraków an interlocutory appeal against this decision.

Between 26 October 2000 and May 2004 the applicant’s interlocutory appeal lay dormant. On 14 May 2004 the Kraków Regional Administrative Court adjourned a hearing until 10 November 2004 as one of the parties had not been properly summoned. On 10 November 2004 the Kraków Regional Administrative Court dismissed the applicant’s interlocutory appeal. (iv) Fourth set of administrative proceedings On 9 October 2000 the Małopolski Regional Construction Inspector ordered the applicant and the other co-owner to submit the detailed minutes of the inspection of a gas installation in the tenement house. On 26 October 2000 the applicant lodged with the Supreme Administrative Court – Regional Centre in Kraków an interlocutory appeal against this decision.

Between 26 October 2000 and May 2004 the applicant’s interlocutory appeal lay dormant. On 14 May 2004 the Kraków Regional Administrative Court adjourned a hearing until 10 November 2004 as one of the parties had not been properly summoned. On 10 November 2004 the Kraków Regional Administrative Court dismissed the applicant’s interlocutory appeal. (v) Proceedings concerning the applicant’s complaints about the excessive length of the proceedings. On 16 October 2004 the applicant filed, with reference to each set of proceedings, four separate complaints under the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) (“the 2004 Act”).

On 13 January 2005 the Supreme Administrative Court, issuing four separate decisions, confirmed that all the proceedings in question had indeed been lengthy and awarded the applicant in respect of each set of proceedings PLN 500 by way of just satisfaction. The court stated, inter alia, that the periods of inactivity between October 2000 and May 2004 only confirmed the fact that the lower court had contributed to the excessive length of the proceedings. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of proceedings. THE LAW Length of proceedings The applicant complained about the length of proceedings.

She relied on Article 6 § 1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By letter dated 18 August 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: ““(...) the Government hereby wish to express – by way of unilateral declaration – its acknowledgement of the unreasonable length of the administrative proceedings in which the applicant was involved.

(...) In these circumstances and having regard to the particular facts of the case, the Government declare that they offer to pay to the applicant the amount of PLN 10,000 [1] . The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free from any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention for the Protection of Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The Government would respectfully suggest that the above declaration be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. In a letter of 18 September 2009 the applicant requested the Court to reject the Government’s initiative. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time and about the lack of an effective remedy capable of providing redress for a breach of this right (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007; Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, ECHR 2000-IX; and Charzyński v. Poland (dec.) no. 15212/03, HR 2005- ...).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President [1] Approx. 2300 EUR