MERIAKRI v. MOLDOVA

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 53487/99 de către Victor MERIAKRI împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 6 mai 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Pillonpäää dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și dl M. O’Boyle având în vedere cererea depusă la 28 aprilie 1999, având în vedere decizia parțială din 16 ianuarie 2001, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Victor Meriakri, este un național moldovenesc, născut în 1952 și locuiește în Chișinău, Moldova. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Tanase, un avocat practicant în Chișinău. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Pârlog, Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 martie 1997, reclamantul a fost arestat în acuzație de complicitate într-un jaf agravat. La 22 iulie 1997, Curtea de District Buiucani a condamnat reclamantul pentru jaf agravat comis de un grup de persoane într-o conspirație preliminară și, ca un recidivist extrem de periculos, l-a condamnat la 12 ani de închisoare, a fost executat într-o tabără de muncă cu un regim sever. La 20 noiembrie 1997, Curtea Regională Chișinău a respins recursul ca fiind nefondat și a susținut hotărârea Curții de District. Reclamantul a depus recurs în caz de cazare împotriva acestei decizii. În urma unei audieri orale la 12 februarie 1998, Curtea de apel, în hotărârea sa finală, a respins recursul și a susținut decizia Curții Regionale. La scrisoarea adresată Curții la 2 august 1999, reclamantul a atașat o cerere depusă la 16 iulie 1999 administrației închisorii care solicită exemplare ale plângerilor trimise Biroului Procurorului Public Chișinău sau Biroului Procurorului General și răspunsurile primite. În aceeași cerere, el solicită copii ale tuturor documentelor în legătură cu cererea sa la Curte, documente solicitate de Curte. Cererea poartă în vârf o notă scrisă la mână, care spune: „Unitatea specială. Pentru acțiune. 17 iulie 1999”. În răspuns, el a primit o listă scrisă la mână pe versul cererii sale din 16 iulie 1999 cu unsprezece plângeri adresate diverselor autorități interne. În această scrisoare, el a adăugat, de asemenea, o scrisoare adresată la 20 aprilie 1999 de către misiunea moldovenească a OSCE. Scrisoarea poartă o serie de timbre care indică că scrisoarea a tranzit diferite birouri între 5 mai 1999 și 25 iunie 1999. Potrivit recunoașterii reclamantului cu privire la scrisoarea, aceaceasta a fost transmisă numai la 1 iulie 1999. În această scrisoare, reclamantul nu face nicio plângere specifică cu privire la cenzurarea corespondenței sale. În scrisoarea sa din 4 octombrie 1999, reclamantul s-a plângut explicit că scrisorile sale au fost deschise de administrația închisorii. În special, el solicită Curții să ceară șefului unității speciale a închisorii să nu deschidă scrisorile adresate acestuia. În acest sens, el a trimis Curții o scrisoare din 2 septembrie 1999 pe care Curtea i-a adresat. Pe partea de sus a acestei scrisori, un timbru a indicat: „Intrarea nr. 374, la 10 septembrie 1999” și o mențiune scrisă pe mână se menționează: „Unitatea specială. Recepționată la 10 În septembrie 1999. Scrisul reclamantului privind scrisoarea menționează: „Am primit-o și mi s-a dat la 22 septembrie 1999”. Într-o scrisoare adresată Curții la 23 martie 2000, reclamantul a reiterat plângerea cu privire la interferența constantă a administrației închisorii cu corespondența sa cu Curtea. 2000, o scrisoare semnată de reclamant a fost adresată Curții de soția sa. Într-o scrisoare a Curții din 16 mai 2000, reclamantul a fost solicitat să clarifice dacă s-a plâns cu privire la interferența autorităților închisoare cu dreptul său de a respecta corespondența sa în temeiul articolului 8 din Convenție. La 15 martie 2001, reclamantul a adresat Curții o nouă scrisoare la care a adăugat scrisoarea unei Curții din 9 februarie 2001 care i-a fost adresată. Scrisoarea poartă o timbru care spune: „Entry nr. 77, 22.02” și o mențiune scrisă pe mână, care spune: „Unitatea specială. 22.02.2001”. Într-o scrisoare din 2 septembrie 2001, reclamantul s-a plâns că aproximativ 80 de pagini de documente adresate de Curte i-au fost transmise de către administrația închisorii într-un plic deschis. La 10 iunie 2002, Guvernul a informat Curtea că, la 8 aprilie, 2002 Ministrul Justiției a semnat Ordinea nr. 122 privind respectarea dreptului de corespondență al persoanelor deținute, care prevede aplicabilitatea directă a art. 8 din Convenția în dreptul moldovenesc (a se vedea „Legea internă relevantă” mai jos). La 10 iunie 2002, avocatul reclamantului a prezentat Curtea o copie a unei scrisori din 4 decembrie 2001 și i-a adresat în cazul în care reclamantul a solicitat o ședință. Scrisoarea a fost postată la 7 decembrie 2001 însoțită de o notă scrisă a guvernatorului închisorii cu timbru cu un număr de înregistrare pe el, care spune: “Am depus petiția prizonierului condamnat Meriacre Victor Gheorghe reținut în instituția OȘC 29/15 din districtul Rîșcani din orașul Cricova. Anexa 4 pagini”. La 24 noiembrie 2002, Guvernul a informat Curtea că la 7 Noiembrie 2002 Parlamentul a adoptat amendamentele Codului de execuție a sentințelor și legii penale privind arestarea preliminară (a se vedea mai jos „Legea internă relevantă”). În scrisoarea sa din 20 decembrie 2002, reclamantul a adăugat o scrisoare adresată ministrului Justiției, în care el a solicitat să nu fie deschisă corespondența adresată de către solicitant. Avocatul a invocat Ordinul nr. 122 din 8 aprilie 2002 privind respectarea dreptului de corespondență al persoanelor deținute. art. 30. Confidențialitatea corespondenței „(1) Statul asigură confidențialitatea scrisorilor, telegramelor, altor deșeuri poștale, a conversațiilor telefonice și a utilizării altor mijloace juridice de comunicare”. Codul de execuție a sentințelor penale art. 14 „(1) Un prizonier condamnat își bucură de drepturile în funcție de natura infracțiunii pe care le-a comis și de restricții impuse drepturilor sale în temeiul hotărârii instanței. (2) Un prizonier condamnat are dreptul: (c) să primească și să trimită corespondență, să prezinte explicații, propuneri și plângeri.” art. 73 „(1) Un prizonier condamnat are dreptul să primească și să trimită scrisori și telegrame într-un număr nelimitat. (2) Correspondența de ieșire și primire a unui prizonier condamnat ... este supusă la cenzură. O cerere adresată unui ombudsman de către o persoană deținută nu este censurată de administrația de închisoare și este transmisă destinatarului în termen de douăzeci și patru de ore (modificată de Legea nr. 18-XIV din 14 mai 1998). (4) Propunerile, cererile și plângerile condamnate adresate unei autorități juridice ierarhice mai ridicate sunt dezmembrate la o astfel de autoritate în termen de trei zile.” În temeiul Legii nr. 1430 adoptate la 7 noiembrie 2002, care a intrat în vigoare la 3 decembrie 2002, a fost abrogat alineatul (4) din art. 73, iar alineatul (2) a fost modificat și citit după cum urmează: „(2) Correspondența de ieșire și intrare a unui prizonier condamnat ... este supusă controlului sau cenzurii, cu excepția corespondenței cu autoritățile juridice, cu avocații săi și instituțiile naționale și internaționale stabilite în mod legal pentru protecția drepturilor omului, și este demisă sau transmisă destinatarului în termen de douăzeci și patru de ore de la depunerea sau primirea acestuia.” Codul de procedură penală art. 383 " (2) ... pachetele cu dispoziții și parcele care sosesc pentru ele sunt supuse controlului, iar corespondența este supusă cenziunii. ..." Legea nr. 1226 din 27 iunie 1997 privind arestarea preliminară art. 12 „(3) ... pachetele cu dispoziții și parcele care sosesc pentru acestea sunt supuse controlului și corespondența este supusă cenziunii ....” art. 18 „(2) Denumirile, cererile și scrisorile persoanelor deținute sunt supuse cenziunii de către administrația penitenciară. Denumirile, cererile și scrisorile adresate procurorului public nu sunt supuse niciunui control și sunt demise destinatarului în termen de douăzeci și patru de ore de la depunerea acestora.” În temeiul Legii nr. 1430 adoptate la 7 noiembrie 2002, care a intrat în vigoare la 3 decembrie 2002, alin. (2) din art. 18 a fost modificată și citită după cum urmează: „2 Denumirile, cererile și scrisorile persoanelor deținute, inclusiv persoanele acuzate, sunt supuse cenziunii de către administrația penitenciară. O corespondență a persoanelor deținute cu procurorul public, avocații săi și instituțiile naționale și internaționale legal instituite pentru protecția drepturilor omului nu este supusă niciunui control sau cenzură și este dezmembrată sau transmisă destinatarului în termen de douăzeci și patru de ore de la depunerea sau primirea acestuia. Decizia Guvernului nr. 923 din 20 decembrie 1994 privind executarea condamnărilor de către prizonieri condamnați „(18) ... scrisorile sunt plasate în cutii deschise sau sunt transmise reprezentanților administrației în plicuri deschise. ... (19) ... Propunerile, cererile și plângerile care conțin declarații obscene, inclusiv cele de natură difamatorie, care dăunează onoarea și demnitatea unui angajat al instituției, nu sunt dezmembrate destinatarului. Aceste scrisori sunt atașate dosarului personal și expeditorul este supus sancțiunilor disciplinare. ... Correspondență ieșitoare și primită ... este supusă cenziunii.” Ordinea ministrului Justiției nr. 122 din 8 aprilie 2002 privind respectarea dreptului la corespondență al persoanelor deținute „(1) Corresponderea persoanelor deținute cu un ombudsman, cu Consiliul Europei, cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau cu avocatul său nu trebuie să fie supuse controlului sau cenzurii și dezmembrate destinatarului în termen de douăzeci și patru de ore de la depunerea sau primirea acestuia.” Reclamantul se plânge, invocand în fond art. 6 din Convenție, că nu a avut o ședință corectă în fața instanțelor interne. În special, el se plânge că a fost refuzat dreptul de a apela și de a pune la îndoială partidul rănit și martorii propuse de el, și că dovezile propuse de el, în special, arma pe care se presupune că a folosit-o în timp ce a comis jaf, nu au fost admise. El se plânge în continuare că instanța internă a evaluat în mod eronat dovezile dinaintea lor și că dovezile disponibile nu erau suficiente pentru condamnarea sa. El se plânge, invocand în substanță art. 8 din Convenție, cu privire la interferența de către autoritățile închisoare cu dreptul său de a respecta corespondența sa cu Curtea și anumite autorități interne. Reclamantul se plânge că nu a avut o audiere corectă în fața instanțelor interne. În special, se plânge că instanța internă a evaluat în mod eronat dovezile din fața lor și că dovezile disponibile nu erau suficiente pentru condamnarea sa. Curtea constată că hotărârea finală din acest caz a fost pronunțată de Curtea de Apel la 12 februarie 1998, în timp ce reclamantul și-a depus plângerea Curții prin scrisoarea din 28 aprilie 1999, care este peste șase luni după ce Curtea de Apel și-a pronunțat hotărârea. Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, aceasta poate aborda o problemă numai dacă a fost prezentată într-o perioadă de șase luni de la data în care a fost luată decizia finală, după care această plângere a fost introdusă fără timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. Reclamantul se plânge de ingererea autorităților închisoare cu dreptul său de a respecta corespondența sa cu Curtea și cu anumite autorități interne. Curtea consideră că această plângere intră în conformitate cu art. 8 din Convenție, care prevede, în măsura în care este relevant: „1. Toată lumea are dreptul de a respecta ... corespondența sa. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” În temeiul articolului 35 § 1 din Convenție, Curtea nu poate trata o chestiune decât după epuizarea tuturor remediilor interne. Guvernul susține în acest sens că reclamantul nu a depus o plângere cu privire la interferența de către autoritățile închisoare cu dreptul său de a respecta corespondența sa cu autoritatea internă competentă. Reclamantul respinge acest argument, menținând că legea moldovenească doar cu condiția ca o astfel de plângere să poată fi depusă în administrația închisorii, fiind neclar dacă o astfel de plângere ar putea fi depusă la o instanță sau un judecător. Prin urmare, nu se poate spune că are un remediu eficace la dispoziția sa în ceea ce privește interferența depusă. Curtea constată că guvernul nu a indicat nicio dispoziție internă specifică care prevede o astfel de plângere și nu a prezentat nici o jurisprudență care susține argumentul că ar fi posibilă prezentarea unei astfel de cereri, nici nu au specificat autoritatea specială competentă să examineze o astfel de plângere. Prin urmare, Curtea consideră că nu s-a demonstrat că reclamantul a avut la dispoziție un remediu eficace care ar fi putut să-și prezinte plângerea în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la interferența cu corespondența sa cu organele din Convenția către autoritățile interne. În consecință, această parte a cererii nu poate fi declarată inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne. În ceea ce privește substanța plângerii, Guvernul nu contestă faptele susținute de reclamant și susține că măsurile aplicate de autoritățile la corespondența reclamantului au respectat reglementările interne aplicabile. Condamnarea reclamantului, de asemenea, susțin că controlul asupra corespondenței persoanelor deținute nu este, în sine, incompatibil cu Convenția. Guvernul solicită în continuare Curții să ia în considerare amendamentele formulate în dreptul intern în 2002. Reclamantul susține în răspuns că, deși este adevărat că cenzura corespondenței a fost în conformitate cu dreptul intern, dispozițiile legislației moldovenești nu au specificat cu claritate și precizie limitele discreției atribuite autorităților publice. El concluzionează că interferența se plângea de „nu este în conformitate cu legea”. Prin urmare, Curtea concluzionează că această plângere nu este manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate admisibilă, fără a judeca fondurile, plângerea reclamantului cu privire la interferența de către autoritățile închisoare cu dreptul său de a respecta corespondența sa cu Curtea și cu anumite autoritățile interne; Declară inadmisibil restul cererii. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 53487/99

by Victor MERIAKRI

against Moldova

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6

May

2003 as a Chamber composed of

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mr

M.

Pellonpää

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and Mr M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 28 April 1999,

Having regard to the partial decision of 16 January 2001,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Victor Meriakri, is a Moldovan national, who was born in 1952 and lives in Chișinău, Moldova. He was represented before the Court by Mr A. Tănase, a lawyer practising in Chișinău. The respondent Government were represented by their Agent, Mr V. Pârlog, Ministry of Justice.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 5 March 1997 the applicant was arrested on a charge of complicity in an aggravated robbery. On 22 July 1997 the Buiucani District Court convicted the applicant of aggravated robbery committed by a group of persons in a preliminary conspiracy and, as an extremely dangerous recidivist, sentenced him to twelve years’ imprisonment, to be executed in a labour camp with a severe regime. The applicant appealed against this decision.

On 20 November 1997 the Chișinău Regional Court dismissed the appeal as unfounded and upheld the decision of the District Court. The applicant lodged an appeal in cassation against this decision.

Following an oral hearing on 12 February 1998, the Appellate Court, in its final judgment, dismissed the appeal and upheld the decision of the Regional Court.

To his letter addressed to the Court on 2 August 1999, the applicant attached a request submitted on 16 July 1999 to the prison administration seeking copies of his complaints sent to the Chișinău Public Prosecutor’s Office or the Prosecutor General’s Office and the received replies. In the same request, he sought copies of all documents in connection with his application to the Court, documents which had been requested by the Court. The request bears on the top a hand-written note, which reads: “To the special unit. For action. 17 July 1999”. In reply he received a hand-written list on the verso of his request of 16 July 1999 enumerating eleven complaints which he had addressed to various domestic authorities. To this letter he also attached a letter addressed to him on 20 April 1999 by the Moldovan mission of OSCE. The letter bears a number of stamps indicating that the letter had transited various offices from 5 May 1999 to 25

June

In his letter of 4 October 1999, the applicant explicitly complained that his letters had been opened by the prison administration. In particular, he requested the Court to ask the head of the special unit of the prison not to open the letters addressed to him. In this respect, he sent back to the Court a letter dated 2 September 1999 which the Court had addressed to him. On the top of this letter, a stamp indicated: “Entry no. 374, on 10 September 1999” and a hand-written mention reads: “The special unit. Received on 10

September 1999”. The applicant’s writing on the letter reads: “I received it and it was given to me on 22 September 1999”.

In a letter addressed to the Court on 23 March 2000, the applicant reiterated his complaint about the constant interference by the prison administration with his correspondence with the Court. On 20

September

2000, a letter signed by the applicant was posted to the Court by his wife.

In a Court’s letter of 16 May 2000, the applicant was requested to clarify whether he complained about the interference by the prison authorities with his right to respect for his correspondence under Article 8 of the Convention. The applicant made no reply to this letter.

On 15 March 2001 the applicant addressed to the Court a new letter to which he had attached a Court’s letter dated 9 February 2001 which had been addressed to him. The letter bears a stamp which reads: “Entry no. 77, 22.02” and a hand-written mention which reads: “The special unit. 22.02.2001”.

In a letter dated 2 September 2001, the applicant complained that about 80 pages of documents addressed to him from the Court were handed to him by the prison administration in an open envelope.

On 10 June 2002 the Government informed the Court that on 8

April

2002 the Minister of Justice had signed Order no. 122 concerning respect for the right of correspondence of detained persons, which had provided for the direct applicability of Article 8 of the Convention in Moldovan law (see “Relevant domestic law” below).

On 10 June 2002 the applicant’s counsel submitted to the Court a copy of a letter dated 4 December 2001 and addressed to him in which the applicant had requested a meeting. The letter was posted on 7 December 2001 accompanied by a written note of the prison’s governor bearing a stamp with a registration number on it, which reads: “We despatch the petition of the convicted prisoner Meriacre Victor Gheorghe detained in the institution OȘC 29/15 in Rîșcani district of Cricova city. Annexe 4 pages”.

On 24 November 2002 the Government informed the Court that on 7

November 2002 the Parliament adopted amendments to the Code for Execution of Criminal Sentences and Law on pre-trial arrest (see “Relevant domestic law” below).

To his letter of 20 December 2002, the applicant attached a letter which his counsel addressed to the Minister of Justice in which he had requested that correspondence addressed to him by the applicant should not be opened. The counsel relied on Order no. 122 of 8 April 2002 concerning respect for the right of correspondence of detained persons.

B.

Relevant domestic law

a)

The Moldovan Constitution

Article 30. Privacy of correspondence

“(1) The State shall ensure the privacy of letters, telegrams, other postal despatches, of telephone conversations and of the use of other legal means of communication”.

b)

The Code for Execution of Criminal Sentences

Article 14

“(1) A convicted prisoner shall enjoy his rights according to the nature of the offence he has committed and restrictions imposed upon his rights by virtue of the court decision.

(2) A convicted prisoner shall be entitled:

(c) to receive and send mail, to submit explanations, proposals and complaints.”

Article 73

“(1) A convicted prisoner shall be entitled to receive and send letters and telegrams in an unlimited number.

(2) A convicted prisoner’s outgoing and incoming correspondence ... shall be subjected to censorship. A petition addressed to an ombudsman by a detained person shall not be censored by the prison administration and shall be transmitted to the addressee within twenty-four hours (as amended by Law no. 18-XIV of 14 May 1998).

(4) A convicted prisoner’s proposals, requests and complaints addressed to an hierarchically higher legal authority shall be despatched to such authority within three days.”

By virtue of Law no. 1430 adopted on 7 November 2002, which entered into force on 3 December 2002, paragraph 4 of Article 73 was repealed and paragraph 2 was amended and read as follows:

“(2) A convicted prisoner’s outgoing and incoming correspondence ... shall be subject to control or censorship, except for correspondence with legal authorities, his lawyers and legally established national and international institutions for the protection of human rights, and shall be despatched or transmitted to the addressee within twenty-four hours of its being filed or received.”

c)

The Code of Criminal Procedure

Article 383

“ (2) ... packages with provisions and parcels arriving for them shall be subjected to control, and correspondence shall be subjected to censorship. ...”

d)

Law no. 1226 of 27 June 1997 on the pre-trial arrest

Article 12

“(3) ... the packages with provisions and parcels arriving for them shall be subjected to control, and correspondence shall be subjected to censorship ... .”

Article 18

“(2) Complaints, requests and letters of detained persons shall be subject to censorship by the prison administration. Complaints, requests and letters addressed to the public prosecutor shall not be subjected to any control and shall be despatched to the addressee within twenty-four hours from their being filed.”

By virtue of Law no. 1430 adopted on 7 November 2002, which entered into force on 3 December 2002, paragraph 2 of Article 18 was amended and read as follows:

“(2) Complaints, requests and letters of detained persons, including accused persons, shall be subject to censorship by the prison administration. A detained persons’ correspondence with the public prosecutor, his lawyers and legally established national and international institutions for the protection of human rights shall not be subject to any control or censorship and shall be despatched or transmitted to the addressee within twenty-four hours of its being filed or received. ”

e)

Decision of the Government no. 923 of 20 December 1994 concerning the execution of criminal sentences by the convicted prisoners

“(18) ... Letters shall be placed in open boxes or shall be transmitted to

representatives of the administration in open envelopes. ...

(19) ... Proposals, requests and complaints containing obscene statements, including those of a defamatory nature, which are damaging to the honour and dignity of an employee of the institution, shall not be despatched to the addressee. Such letters shall be attached to the personal file and the sender shall be subject to disciplinary sanctions. ... Outgoing and incoming correspondence ... shall be subjected to censorship.”

f)

Order of the Minister of Justice no. 122 of 8 April 2002 concerning the respect for the right to correspondence of detained persons

“(1) The correspondence of detained persons with an ombudsman, with the Council of Europe, with the European Court of Human Rights or with his or her lawyer shall not be subject to control or censorship and shall despatched to the addressee within twenty-four hours of its being filed or received.”

COMPLAINTS

The applicant complains, invoking in substance Article 6 of the Convention, that he did not have a fair hearing before the domestic courts. In particular, he complains that he was refused the rights to call and question the injured party and the witnesses proposed by him, and that the evidence proposed by him, in particular, the gun which he supposedly used while he committed the robbery, was not admitted. He further complains that the domestic courts erroneously assessed the evidence before them and that the available evidence was not sufficient for his conviction.

He also complains, invoking in substance Article 8 of the Convention, about the interference by the prison authorities with his right to respect for his correspondence with the Court and certain domestic authorities.

THE LAW

1.

The applicant complains that he did not have a fair hearing before the domestic courts. In particular, he complains that the domestic courts erroneously assessed the evidence before them and that the available evidence was not sufficient for his conviction.

The Court notes that the final judgment in the present case was delivered by the Appellate Court on 12 February 1998, while the applicant lodged his complaint with the Court by letter dated 28 April 1999, which is more than six months after the Appellate Court delivered its judgment.

The Court reiterates that, under Article 35 § 1 of the Convention, it may only deal with a matter if it has been presented within a period of six months from the date on which the final decision was taken.

It follows that this complaint was introduced out of time and must be rejected in accordance with Article

35 §§

1 and

4 of the Convention.

2.

The applicant complains about the interference by the prison authorities with his right to respect for his correspondence with the Court and certain domestic authorities. The Court considers that this complaint falls under Article 8 of the Convention, which provides, in so far as relevant:

“1.

Everyone has the right to respect for his ... correspondence.

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

a)

Under Article 35 § 1 of the Convention, the Court may only deal with a matter after all domestic remedies have been exhausted.

The Government submit in this respect that the applicant failed to lodge a complaint about the interference by the prison authorities with his right to respect for his correspondence with the competent domestic authority.

The applicant rejects that argument, maintaining that Moldovan law only provided that such a complaint could be lodged with the prison administration, it being unclear whether such a claim could be lodged with a court or a judge. Accordingly, he could not be said to have an effective remedy at his disposal in respect of the interference complained of.

The Court notes that the Government have not indicated any specific domestic provisions providing for such a complaint and have not submitted any case-law supporting their argument that it would be possible to submit such a claim. Nor have they specified the particular authority competent to examine such a complaint.

The Court therefore considers that it has not been shown that the applicant had any effective remedy at his disposal which would have enabled him to submit his complaint under Article 8 of the Convention about the interference with his correspondence with the Convention organs to the domestic authorities. Accordingly, this part of the application cannot be declared inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies.

b)

As to the substance of the complaint, the Government do not contest the facts alleged by the applicant and submit that the measures applied by the authorities to the applicant’s correspondence complied with the applicable domestic regulations. They conclude that, therefore, the interference complained of was “in accordance with the law” and proportionate to the nature of the

applicant’s conviction. They also submit that the control over correspondence of detained persons is not in itself incompatible with the Convention. The Government further request the Court to take note of the amendments made in domestic law in 2002.

The applicant submits in reply that while it is true that the censorship of correspondence was in accordance with domestic law, the provisions of Moldovan law did not specify with clarity and precision the limits of the discretion vested in the public authorities. He concludes that the interference complained of was not “in accordance with the law”.

The Court considers, in the light of the parties’ submissions, that the complaint raises serious issues of fact and law under the Convention, the determination of which should depend on an examination of the merits. The Court concludes therefore that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. No other ground for declaring it inadmissible has been established.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

admissible, without prejudging the merits, the applicant’s complaint concerning the interference by the prison authorities with his right to respect for his correspondence with the Court and certain domestic authorities;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Michael

O’Boyle

Nicolas

Bratza

Registrar

President