Trohin împotriva Republicii Moldova

Cea decizia nr. 3630/05 de Valerii TROHIN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 februarie 2009 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 9 decembrie 2004, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Valerii Trohin, este un național moldovenesc care s-a născut în 1966 și trăiește în Soroca. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Tănase și dna J. Hanganu, avocați care practică în Chișinău.

Guvernul Moldovei („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl V. Grosu. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumat după cum urmează. Arestarea reclamantului și presupusele maltraturi La 3 aprilie 2003, reclamantul, care este rus, a fost arestat pe baza suspiciunilor de jaf. El pretinde că a fost tratat rău de către poliție și că s-a plâns de maltraturile sale către autoritățile. El susține, de asemenea, că el nu a primit asistență juridică adecvată și nu a înțeles materialele scrise în cazul său în român, și nu a fost adus imediat la o instanță. La 25 iunie 2003, procurorul a refuzat să înceapă o procedură penală pe baza plângerii reclamantului.

El a fost informat cu privire la refuzul în mai multe scrisori scrise în limba română de către Procuratura Generală. La 14 octombrie 2005, reclamantul a fost achitat. La 27 martie 2006, Curtea de Apel Chișinău a anulat această hotărâre și a adoptat una nouă, condamnând reclamantul de jaf. Reclamantul a solicitat Curtea Supremă de Justiție și Asociația Barului Moldovei să atribuie un avocat pentru a-l reprezenta în fața instanței și pentru a-l ajuta să formuleze un recurs în casă, dar fără folos. La 13 septembrie 2006, Curtea Supremă de Justiție și-a respins recursul ca fiind inadmisibil. Reclamantul pare să nu fi fost prezent la ședința de judecată. Reclamantul a depus un recurs extraordinar (recurse în anul ) împotriva hotărârii din 13 septembrie 2006. La 23 aprilie 2007, Curtea Supremă de Justiție a acceptat recursul și a trimis cauzele pentru o nouă examinare de către Curtea de Apel.

La 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a acceptat parțial recursul reclamantului și l-a achitat din mai multe acuzații împotriva acestuia. În septembrie 2008, Curtea Supremă de Justiție a susținut această hotărâre. Curtea s-a referit la insuficiența anchetei asupra plângerilor de maltrat ale reclamantului și a co-acusatului său, în contradicție cu cerințele articolului 3 din Convenție. În perioada 3 aprilie 2003 până la 19 mai 2003, reclamantul a fost reținut în centrul rezidențial al comisarului de poliție Criuleni. După 19 mai 2003 a fost reținut în mod periodic acolo pentru un total de peste 100 de zile, inclusiv pentru perioada 12-19 iulie 2004 și noiembrie 2004. Noiembrie 2004 s-a plâns la un inspector al Ministerului Afacerilor Interne, care l-a vizitat că condițiile de detenție din centrul rezidențial Criuleni erau inumane.

La 10 noiembrie 2004 a făcut o plângere similară procurorului de la Procuratura Generală. De asemenea, el s-a plâns la diverse autorități ale statului și a primit mai multe scrisori în care aceste autorități au convenit că condițiile de detenție din centrul de reținere relevant nu corespund normelor sanitar-tehnice și tehnice. De exemplu, într-o scrisoare adresată reclamantului de la procurorul adjunct al Criuleni datat de 22 de ani. Noiembrie 2004 a fost acceptat faptul că celulele erau aproape total goale, lipsite de orice tip de mobilier sau de toaletă și că comisarul de poliție, Ministerul Afacerilor Interne, Procurorul General și alte autorități au fost informate despre situația. Potrivit aceleiași scrisori, la 10 Noiembrie 2004 o inspecție a serviciului sanitar-epidemiologic al Criuleni a constatat că centrul de reținere al inspectoratului de poliție Criuleni nu corespunde normelor sanitare.

Potrivit reclamantului, el a avut foarte puțin acces la lumina zilei și nici un exercițiu zilnic, acces limitat la apă, alimentele era de calitate slabă, celula era prea fierbinte și nu ventilată, și era umed și plin de vermin. El a trimis Curtea de asemenea o scrisoare din închisoare care conține insecte pe care el pretinde a găsit-o în patul său. Nu era nici toaletă în celulă, doar o găleată. În plus, el a fost privat de asistență medicală, susține că a suferit de hepatită cronică și bronchitis. Reclamantul s-a plâns în repetate rânduri despre condițiile sale de detenție în cadrul audierii judiciare în cazul său penal, fără folos. El a susținut că, deoarece celula a fost infestat de insecte, nu a putut dormi din moment ce el a fost mușcat în mod constant și a fost astfel incapabil de a participa în mod eficient la procedura.

În plus, avocatul său nu i-a oferit nici o asistență eficace. Materiale interne relevante și alte materiale relevante Dispoziția relevantă a dreptului intern Legea internă relevantă a fost stabilită în Ostrovar v. Moldova, nr. 35207/03, §§ 61-66, 13 septembrie 2005. Rapoartele Comitetului pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Puncturilor Inumane sau Degradante (CPT) Partele relevante ale raportului CPT privind vizita sa în Moldova din 11-28 octombrie 1998 au citit: „54. Poliția ... Toate celulele au fost similare: deținuți dormind pe aceeași platformă de lemn fără salte sau pătură; acces inexistent sau foarte limitat la lumina zilei; lumina artificială insuficientă în timpul zilei, dar tulburătoare noaptea; ventilație foarte slab; celule într-o murdărie dezgustătoare.

Multe celule au fost infestate cu paraziți și șobolani în celule au fost o vedere curentă, potrivit deținuților. Nu a existat nici exercițiu aer liber, nici orice altă formă de activitate, în afară de cele două vizite zilnice la „toalele”. Acesta din urmă, într-un stat dincolo de înțelegere, precum și robinetul de apă al blocului de detenție, au fost situate într-o cameră la capătul coridorului și deținuții au trebuit să risce să meargă acolo într-un întuneric total pentru a satisface nevoile lor naturale sau pentru a se reînnoi. 56. Privirea unei persoane de libertate implică responsabilitatea de a-l deține în condiții care respectă demnitatea sa inerentă a unei ființe umane. Rezultatele CPT în timpul vizitei sale indică faptul că autoritățile moldovenești au eșuat în îndeplinirea acestei responsabilități în ceea ce privește persoanele deținute în comisarii de poliție și centrele de pensie vizitate…

Condițiile care prevalează în comisarii de poliție și în centrele de reținere au vizitat, în multe privințe, un număr de tratamente inumane și degradante și, în plus, au implicat un risc sanitar negligibil pentru deținuți.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Convenție că Statul pârât nu a asigurat protecția drepturilor sale. El s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 3 din Convenția privind maltraturile sale de către poliție după arestarea sa. El s-a plâns în continuare, în conformitate cu același articol, de condițiile de detenție inumane și degradante din centrul rezidențial al comisarului de poliție Criuleni. El s-a plâns în temeiul articolului 5 din Convenția privind detenția sa ilegală fără nici o suspiciune rezonabilă, că nu a putut înțelege documentele relevante redactate într-o limbă pe care nu-l înțelege și de calitatea slabă a apărării sale.

De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenția autorităților, refuzul de a atribui un avocat pentru a-l reprezenta în fața Curții Supreme de Justiție. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție pentru lipsa de remedii eficace pentru plângerile sale. El se plângea în continuare în temeiul articolului 14 din Convenția de discriminare, deoarece nu i s-a dat toate documentele într-o limbă pe care a înțeles-o. El s-a plâns în cele din urmă în temeiul articolului 17 din Convenție. HOTĂRÂREA La 6 mai 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de către Guvern cu privire la prezenta cerere: „Eu, Vladimir Grosu, agent al Guvernului Republicii Moldova, declar că Guvernul Moldovei propune să plătească suma de 3.500 de euro domnului Valerii Trohin, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 17 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „În urma scrisoarea din 12 august 2008 adresată avocaților mei vă rugăm să fie informată că subsemnatul, reclamantul V. Trohin, acceptă declarația Guvernului și este de acord cu propunerea Guvernului de o soluție prietenoasă. Reclamantul confirmă că este conștient că, în urma acordului său de a încheia soluționarea prietenoasă, cererea sa în fața Curții va fi anulată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera c) din Convenție.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și a fost înțeles pe deplin de reclamant și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 3630/05 by Valerii TROHIN against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10 February 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 9 December 2004, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Valerii Trohin, is a Moldovan national who was born in 1966 and lives in Soroca. He was represented before the Court by Mr A. Tănase and Ms J. Hanganu, lawyers practising in Chișinău.

The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. The applicant’s arrest and alleged ill-treatment On 3 April 2003 the applicant, who is Russian-speaking, was arrested on suspicion of robbery. He claims to have been ill-treated by the police and to have complained about his ill-treatment to the authorities. He also claims that he was not given adequate legal assistance and did not understand the materials in his case written in Romanian, and was not brought immediately before a court. On 25 June 2003 the prosecutor refused to institute criminal proceedings on the basis of the applicant’s complaint.

He was informed about that refusal in several letters written in Romanian by the Prosecutor General’s Office. On 14 October 2005 the applicant was acquitted. On 27 March 2006 the Chișinău Court of Appeal quashed that judgment and adopted a new one, convicting the applicant of robbery. The applicant requested the Supreme Court of Justice and the Moldovan Bar Association to assign a lawyer to represent him before the court and to help him formulate an appeal in cassation, but to no avail. On 13 September 2006 the Supreme Court of Justice dismissed his appeal as inadmissible. The applicant appears not to have been present at the court hearing. The applicant lodged an extraordinary appeal ( recurs în anulare ) against the judgment of 13 September 2006. On 23 April 2007 the Supreme Court of Justice accepted the appeal and sent the case for a new examination by the Court of Appeal.

On 30 October 2007 the Chișinău Court of Appeal partly accepted the applicant’s appeal and acquitted him of several of the charges against him. On 2 September 2008 the Supreme Court of Justice upheld that judgment. The court referred to the insufficient investigation of the applicant’s and his co-accused’s complaints of ill-treatment, contrary to the requirements of Article 3 of the Convention. That judgment was final. 2. Conditions of detention In the period 3 April 2003 to 19 May 2003 the applicant was detained in the remand centre of the Criuleni Police Commissariat. After 19 May 2003 he was allegedly periodically detained there for a total of over 100 days, including the period 12-19 July 2004 and November 2004. On 9 November 2004 he complained to an inspector from the Ministry of Internal Affairs who had visited him that the conditions of detention in the Criuleni remand centre were inhuman.

On 10 November 2004 he made a similar complaint to a prosecutor from the Prosecutor General’s Office. He also complained to various State authorities and received several letters in which those authorities agreed that the conditions of detention in the relevant remand centre did not correspond to sanitary and technical norms. For instance, in a letter to the applicant from the deputy prosecutor of Criuleni dated 22 November 2004 it was accepted that the cells were almost totally bare, lacking any kind of furniture or toilet facilities and that the police commissariat, the Ministry of Internal Affairs, the Prosecutor General and other authorities had been informed of the situation. According to the same letter, on 10 November 2004 an inspection by the sanitary-epidemiological service of Criuleni had found that the remand centre of the Criuleni police inspectorate did not correspond to sanitary norms.

According to the applicant, he had very little access to daylight and no daily exercise, limited access to water, the food was of poor quality, the cell was too hot and not ventilated, and it was damp and full of vermin. He also sent the Court a letter from the prison containing insects which he claims to have found in his bed. There was no toilet in the cell, only a bucket. In addition, he was deprived of medical assistance. He claims that he suffered from chronic hepatitis and bronchitis. The applicant repeatedly complained about his conditions of detention during the court hearings in his criminal case, to no avail. He claimed that because the cell was infested with insects he could not sleep since he was constantly bitten and was thus unable to participate effectively in the proceedings.

Moreover, his lawyer did not give him any effective assistance. B. Relevant domestic and other materials 1. The relevant provision of domestic law The relevant domestic law has been set out in Ostrovar v. Moldova , no. 35207/03, §§ 61-66, 13 September 2005. 2. Reports by the Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) The relevant parts of the CPT report on its visit to Moldova of 11-28 October 1998 read: “54. The EDP of the Criuleni Police Commissariat ... All the cells were similar: detainees sleeping on the same wooden platform without any mattress or blanket; non-existent or very limited access to daylight; artificial light which was insufficient during the day but disturbing at night; very poor ventilation; cells in a disgusting dirtiness.

Many cells were infested with parasites and rats in the cells were a current sight, according to the detainees. There was no open air exercise, nor any other form of activity, apart from the two daily visits to “the toilets”. The latter, in a state beyond comprehension, as well as the water tap of the detention block, were situated in a room at the end of the corridor and detainees had to risk going there in a total darkness in order to satisfy their natural needs or to refresh themselves. 56. Depriving a person of his liberty implies the responsibility to detain him in conditions respecting his inherent dignity of a human being. The findings of the CPT during its visit indicate that the Moldovan authorities have failed in complying with this responsibility in respect of the persons detained in the police commissariats and the remand centres visited…

The conditions prevailing in the police commissariats and the remand centres visited amount, in many respects, to inhuman and degrading treatment and, in addition, entailed a non-negligible sanitary risk for the detainees.” COMPLAINTS The applicant complained under Article 1 of the Convention that the respondent State had not ensured the protection of his rights. He also complained under Article 3 of the Convention of his ill-treatment by the police after his arrest. He further complained, under the same Article, of the inhuman and degrading conditions of detention in the Remand Centre of the Criuleni Police Commissariat. He complained under Article 5 of the Convention of his unlawful detention without any reasonable suspicion, of his being unable to understand the relevant documents drafted in a language he did not understand and of the poor quality of his defence.

He also complained under Article 6 of the Convention of the authorities’ refusal to assign a lawyer to represent him before the Supreme Court of Justice. The applicant complained under Article 13 of the Convention of the lack of effective remedies for his complaints. He further complained under Article 14 of the Convention of discrimination because he had not been given all the documents in a language which he understood. He finally complained under Article 17 of the Convention. THE LAW On 6 May 2008 the Court received the following signed declaration from the Government concerning the present application: “I, Vladimir Grosu, Agent for the Government of Republic of Moldova, declare that the Government of Moldova offer to pay the sum of 3,500 euros to Mr Valerii Trohin with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 17 September 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “Following your letter of 12 August 2008 addressed to my lawyers please be informed that the undersigned, the applicant V. Trohin, accepts the Government declaration and agrees with the Government’s proposal for a friendly settlement. The applicant hereby confirms that he is aware that following his agreement to conclude the friendly settlement, his application before the Court will be struck out according to Article 37 para.1 letter c) of the Convention.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and has been fully understood by the applicant, and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President