SOLOVIOV v. MOLDOVA

Cea decizia nr. 19265/05 de Andrei SOLOVIOV împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 9 decembrie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 20 aprilie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Andrei Soloviov, este un național moldovenesc care s-a născut în 1931 și trăiește în Cahul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. G. Chiriacov, avocat practicant în Cahul. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Părinții reclamantului au fost victime ale repressionilor comuniste din anii 1940 și proprietatea lor a fost confiscată de statul sovietic. Într-o dată neespecificată în 1999, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva Consiliului Municipal Cahul care solicită restituirea casei confiscate de la părinții săi. Prin hotărârea finală din 29 noiembrie 2000, Curtea de District Cahul a ordonat expulziarea ocupanților din casa reclamantului și restituirea casei la el. Hotărârea a fost pusă în aplicare doar după comunicarea cauzei către Guvern. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii din 29 noiembrie 2000. De asemenea, reclamantul a susținut că nerespectarea hotărârii din 29 noiembrie 2000 și-a încălcat dreptul la protecție a bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA La 11 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de la Guvern și de la solicitant: „1. Guvernul se angajează să plătească reclamantului, în vederea soluționării cazului, o sumă de 1.800 euro (EUR) pentru a acoperi prejudiciu material și moral și EUR 400 pentru costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, în termen de trei luni de la data în care Curții va pronunța o decizie în [cazul actual]. Plata sumelor de mai sus va constitui o decontare completă și finală a cauzei. Reclamantul își declară cererile satisfăcute și își retrage cererea [...] de la Curte. Reclamantul declară că nu va avea nici o altă reclamație pecuniară, morală sau alte cereri împotriva Guvernului în legătură cu acest caz. Părțile informează Curtea cu privire la prezentul acord și solicită ca acest caz să fie eliminat din lista cazurilor.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Se înțelege că, în cazul în care sumele de mai sus nu se plătesc în termenul menționat în declarație, Guvernul plătește dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 19265/05

by Andrei SOLOVIOV

against Moldova

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 9

December 2008 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 20 April 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Andrei Soloviov, is a Moldovan national who was born in 1931 and lives in Cahul. He was represented before the Court by Mr

G. Chiriacov, a lawyer practising in Cahul. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s parents were victims of the communist repressions of the 1940s and their property was confiscated by the Soviet State.

On an unspecified date in 1999 the applicant instituted civil proceedings against the Cahul Municipal Council seeking the restitution of the house confiscated from his parents.

By a final judgment of 29 November 2000 the Cahul District Court ordered the eviction of the occupants of the applicant’s house and restitution of the house to him.

The judgment was only enforced after the communication of the case to the Government.

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that his right of access to court had been violated by the failure to enforce the judgment of 29 November 2000.

2.

The applicant also alleged that the failure to enforce the judgment of 29 November 2000 had violated his right to protection of property as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW

On 11 April 2008 the Court received the following signed declaration from the Government and the applicant:

“1.

The Government undertake to pay the applicant, with a view to settling the case, a sum of 1,800 euros (EUR) to cover pecuniary and non-pecuniary damage and EUR

400 for costs and expenses, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, within three months from the date on which the Court will pronounce a decision in the [present case].

2.

The payment of the above amounts will constitute a full and final settlement of the case.

3.

The applicant shall declare his claims satisfied and shall withdraw his application [...] from the Court.

4.

The applicant declares that he will not have any further pecuniary, non-pecuniary, or other claims against the Government in connection with the present case.

5.

The parties shall inform the Court about the present agreement and request that the case be struck out of the list of cases.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). It is understood that in the event of failure to pay the above sums within the period stated in the declaration, the Government shall pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President