SERRE et SAUZE contre la FRANCE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 51540/99 prezentată de Isabelle SERRE și Genevieve SAUZE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 mai 2003 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze Mularoni, judecători și domnii T.L. Early, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 13 august 1999, având în vedere decizia din 29 ianuarie 2002 de a comunica cauza întemeiat pe durata procedurii, de a declara cererea inadmisibilă pentru surplus și de a aplica art. 29 alineatul (3) din Convenție, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentelor, Isabelle Serre și Genevieve Sauze sunt cetățeni francezi, născuți în 1947 și, respectiv, 1914. A doua reclamantă a decedat la 12 iulie 2002. Prima reclamantă rezidă în Neuilly pe Seine (Franța). Ea este reprezentată în fața Curții de către Me Tillhet-Pretnar, avocată la Marsilia (Franța). Ca urmare a unei operațiuni imobiliare desfășurate pe un teren al acestora, la 5 august 1992 recurentele l-au numit pe dl S. în fața Tribunalului de Mare Instanță din Marsilia. octombrie 1994. La 19 octombrie 1994, recurentele au răspuns la apelul la această hotărâre. Prin hotărâre înainte de a pronunța dreptul din 28 octombrie 1997, instanța de apel din Aix-en-Provence a dispus o anchetă privind convențiile care ar fi avut loc între părți în vederea realizării lotului și audierea a doi martori. Prin Hotărârea din 16 februarie 1999, Comisia a confirmat hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Marsilia, menționând că recurentele nu prezentau dovada unei convenții care să lege părțile și că condițiile unei societăți de fapt nu erau îndeplinite. Recurentele nu s-au ocupat de casarea acestei hotărâri. 1 din Convenție, recurentele se plâng de durata procedurii. ÎN DREPT Curtea constată că părțile au ajuns la un acord în vederea soluționării prezentei cauze, Ö Õ fiind angajat să plătească recurentelor suma de 4 500 € (patru mii cinci sute de euro) în termen de trei luni de la data adoptării prezentei decizii. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea arată în această privință că reprezentantul recurentelor a produs un act de ereditate care o desemnează pe prima reclamantă și pe sora sa, M Cecile Serre, ca unic moștenitor al celei de-a doua reclamante decedate. Prin urmare, partea care revine acesteia din urmă va trebui să le fie plătită în comun. În lumina circumstanțelor din speță, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție. Pe de altă parte, nu există niciun motiv special pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenția nr. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T.L. Early A.B. Baka Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

51540/99

présentée par Isabelle SERRE et Geneviève SAUZE

contre la France

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 6 mai 2003 en une chambre composée de

MM.

A.B.

Baka

,

président

,

J.-P.

Costa

,

L.

Loucaides

,

C.

Bîrsan

,

K.

Jungwiert

,

M.

Ugrekhelidze

,

M

me

A.

Mularoni,

juges

,

et de M.

T.L.

Early,

greffier adjoint de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 13

août

1999,

Vu la décision du 29

janvier

2002 de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure, de déclarer la requête irrecevable pour le surplus et d’appliquer l’article

29 §

3 de la Convention,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérantes, M

mes

Isabelle Serre et Geneviève Sauze, sont des ressortissantes françaises, nées respectivement en 1947 et 1914. La deuxième requérante est décédée le 12

juillet

Tillhet-Pretnar, avocate à Marseille (France).

A la suite d’une opération immobilière menée sur un terrain leur appartenant, un litige opposa les requérantes à M. S., quant à l’adhésion de ce dernier à une société civile immobilière créée, selon les requérantes, pour la réalisation de cette opération.

Le 5

août

1992, les requérantes assignèrent M. S. devant le tribunal de grande instance de Marseille. Elles furent déboutées par jugement du 4

octobre

1994.

Le 19

octobre

1994, les requérantes interjetèrent appel de ce jugement.

Par arrêt avant dire droit du 28

octobre

1997, la cour d’appel d’Aix-en-Provence ordonna une enquête sur les conventions qui seraient intervenues entre les parties en vue de la réalisation du lotissement et l’audition de deux témoins.

Par arrêt du 16

février

1999, elle confirma le jugement du tribunal de grande instance de Marseille, en relevant que les requérantes n’apportaient pas la preuve d’une convention liant les parties et que les conditions d’une société de fait n’étaient pas remplies.

Les requérantes ne se sont pas pourvues en cassation de cet arrêt.

GRIEF

Invoquant l’article

6 §

1 de la Convention, les requérantes se plaignent de la durée de la procédure.

EN DROIT

La Cour constate que les parties sont parvenues à un accord en vue du règlement de la présente affaire, le Gouvernement s’étant engagé à verser aux requérantes la somme de 4

500 € (quatre mille cinq cents euros) dans les trois mois suivant la date d’adoption de la présente décision. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

La Cour relève à cet égard que le représentant des requérantes a produit une attestation d’hérédité désignant la première requérante et sa sœur, M

me

Cécile Serre, comme uniques héritières de la seconde requérante, décédée. La part revenant à cette dernière devra donc leur être versée conjointement.

A la lumière des circonstances de l’espèce, la Cour conclut que le litige a été résolu au sens de l’article

37 §

1 b) de la Convention.

Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article

37 §

1

in fine

de la Convention.

Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de mettre fin à l’application de l’article

29 §

3 de la Convention.

Décide

de rayer la requête du rôle.

T.L.

Early

A.B.

Baka

Greffier adjoint

Président